Sunt oameni care au lipici la orice. Roger Federer este unul dintre ei, nu cred că se mai îndoieşte cineva de asta. Omul joacă tenis ca nimeni altul, ştie să stea în haine ca nimeni altul, iar de când s-a apucat de Twitter, a arătat că poate să tweet-uiască ca nimeni altul.

Ultima lui iniţiativă – i-a rugat pe fani să-l photoshopeze în poze cu India, folosind pretextul că va ajunge la New Dehli în iarnă, pentru a juca în IPTL – a fost un succes de proporţii, precum toate cele precedente.

Da, Roger Federer este de departe Regele Twitter-ului, iar mai jos sunt cele 10 motive pentru care îl considerăm aşa:

1. Este un tip extrem de fun.

Lui Roger îi place să se distreze, să îi distreze pe alţii şi să râdă. Elveţianul are un simţ al umorului sănătos, bine conturat, al cărui principal obiect este, de multe ori, chiar el însuşi. Se poartă, în multe dintre postările pe care le face, ca un căţeluş vesel şi jucăuş. Pare mereu pus pe şotii, mereu dornic să coacă ceva pentru followerii lui. Este o prezenţă vie şi care emană pozitivism.

2. Este extrem de interactiv.

Pus pe şotii, aşa cum spuneam, Federer le dă frecvent celor care îl urmăresc şansa de a-i deveni complici. Este o abordare de copil mare care ştie mult prea bine că este un copil mare şi le acordă şi celorlalţi o şansă de a deveni, temporar, astfel. Îi pune pe oameni să-l întrebe lucruri, să-i facă sugestii, să se implice. O face în aşa manieră că toată lumea moare de nerăbdare să ia parte. Roger obţine angajamentul celor care îl urmăresc într-un mod natural şi, ca şi la tenis, aparent fără nici un efort.

3. Se ocupă singur de contul lui. Printre cele mai plictisitoare lucruri din social media se numără gestionarea conturilor celebrităţilor de către agenţii sau persoane specializate. Oricât de bine şi-ar face job-ul aceşti oameni şi aceste agenţii, se simte când în spatele unui cont este persoana celebră în sine sau altcineva, care postează în numele ei. Când Federer a a iniţiat prima sesiune de întrebări şi răspunsuri, #askRF, toată lumea a rămas cu gura căscată. Naturaleţea, umorul lui i-au făcut pe toţi să se întrebe: „Cine este în spate, chiar Roger Federer sau…?” Well, în spate era chiar el, aşa cum singur a confirmat. 4. Are o idee clară despre ce este şi ce nu este Twitter. Oamenii folosesc Twitter-ul din diverse motive, toate probabil la fel de justificate, dar nu toate creatoare de conţinut valoros. Federer ştie ce înseamnă conţinut valoros: informaţie, diferenţiere, umor, implicare. În interviul din august cu Sports Illustrated el spunea: „Am început încet cu Facebook. Apoi Twitter – am început anul trecut la Roland Garros. A fost nevoie de multă muncă de convingere. Nu înţelegeam prea bine ideea. Fiecare utilizează mediile sociale diferit. Unii utilizează informaţia care li se dă. Alţii sunt foarte deschişi şi spun: Ia uitaţi-vă, beau un espresso chiar acum, ceea ce pentru mine este ceva de genul: Poftim? După aia am zis: Dacă e să o fac, trebuie să o fac eu. Ideea mea era să ofer oamenilor o perspectivă specială pe care nimeni altcineva nu o are. Să le ofer lucruri pe care ei nu le cunosc. Oamenilor le place ceea ce spun eu. E, de fapt, destul de drăguţ”.

5. Şi-a învins o teamă pentru a fi pe Twitter.

Teama lui Federer a fost aceeaşi cu care se confruntă toţi creatorii de conţinut valoros în mediile sociale: posibilitatea ca feedback-ul unora dintre cititori să depăşească limitele unui dialog civilizat. Unii dintre cei care acordă feedback, spunea Alain de Botton într-un textuleţ antologic de pe superbul său site, se comportă ca şi cum ar scrie într-un jurnal: scriu orice, oricând, şi mai ales sub imperiul unor stări de spirit extreme. Confuzia este extrem de dăunătoare, pentru că, spre deosebire de jurnale, care sunt doar pentru ochii noştri, postările şi comentariile rămân acolo, proiectând o imagine negativă asupra ansamblului. „Acest lucru ne trage în jos şi poate să ne facă viaţa intolerabilă”, spune Botton. „Per ansamblu, într-o societate este nevoie ca oamenii să fie capabili să aibă păreri suficient de bune în ceea ce-i priveşte pe semenii lor”, adăuga el. Roger a avut aceeaşi spaimă, dar şi-a asumat că trebuie să o depăşească. În acelaşi interviu pe care îl citam mai sus, el spunea că citeşte presa şi că, de cele mai multe ori, la sfârşitul unui articol, găseşte comentarii care sunt meschine („mean”). „Este ca şi cum ai asista la declinul civilizaţiei în timp real”, îi spune cel care îl intervievează. „Da”, răspunde Federer: „Aşa am crezut că va fi în mediile sociale. Dar nu e atât de rău. De fapt, am o super susţinere”.

6. Nu tweet-uieşte nici mult, nici puţin.

Sunt conturi cu ale căror twet-uri te culci noaptea şi cu ale căror tweet-uri de trezeşti a doua zi de dimineaţă. Dacă se întâmplă să nu ai somn şi vrei să vezi ce se mai întâmplă dai tot de tweet-urile lor. Da, a fi mereu în atenţia publicului este important şi vital pentru cei care fac business. Dar cei care tweet-uiesc non-stop, fie ei oameni simpli, sportivi sau alte tipuri de celebrităţi, devin agasanţi prin repetiţie. Federer nu ne updatează la fiecare câteva ore despre ceea ce face sau unde este. Nu are o părere despre orice se întâmplă pe lumea asta. Nu simte nevoia să ne spună ori de câte ori îşi schimbă starea de spirit. Tweet-uişte când şi când, ca lumea să ştie că e acolo, dar nu face din conectivitate o obsesie. Când apare un tweet de-al lui, te simţi ca şi cum cineva tocmai ţi-a făcut o surpriză frumoasă.

7. Ştie cum să fie ironic. Ironia este o sabie cu două tăişuri. Dacă o foloseşti cum trebuie, rezultatele sunt surprinzătoare, iar umorul este garantat. Dacă o dai câtuşi de puţin în bară, se întoarce împotriva ta şi rezultatele sunt dezastruoase. Federer are fler, ştie cum să folosească bine ironia. Ceea ce e şi mai fain la el, este un foarte abil practicant şi al ironiei socratice, aşa cum a făcut în momentul în care a întors lucrurile şi din cel chestionat a devenit cel care chestionează, cerând fanilor să-i răspundă la întrebări în sesiunea #AskedRF.

8. Este el însuşi.
Orice şi oricum face pe Twitter, Federer proiectează o imagine coerentă cu ceea ce face el pe terenul de tenis. Atât de coerentă încât, uneori, te întrebi cum de poate exista atâta consistenţă într-o persoană şi fluieri admirativ. Ca şi pe teren, şi pe Twitter, Federer este natural în modul de exprimare, creativ în cea mai mare măsură, dornic să încerce lucruri noi şi cu toleranţă scăzută la tot ce are iz comun. Tweet-uieşte aşa cum joacă: frumos, calm, inspirat, deosebit.

9. Nu îşi pune poze cu căţei, pisici sau copii.
Habar nu am dacă Federer are căţei sau pisici sau vreun alt pet, în afară de vaca primită în 2013. Dacă îi are, nu îi pune pe Twitter şi bine face. Copii ştim că îi are. Gemenele sunt adorabile, dar nu sunt staruri permanente pe contul de Twitter al celebrului lor tată. Federer ştie că unele lucruri sunt prea preţioase ca să le împarţi cu alţii. În schimb, călător pasionat ce este, postează pozele inedite ale locurilor prin care trece. Şi, da, ca orice om, îşi face şi el partea de fanboying, urmărind meciurile de fotbal ale FC Basel şi postând despre ele.

10. Ştie să vândă, astfel încât să nu pară că vinde. Federer poate să facă orice, să zică orice, că oricum vinde mai tare decât pâinea caldă. Dar ceea ce îl face pe Federer atât de cool este faptul că el nu face reclamă oricum. Iniţiativa cu photoshoparea este un exemplu cât se poate de fain în acest sens. Roger nu a dorit iniţial să fie implicat în IPTL. Până la urmă, a acceptat însă să meargă să joace în locul lui Rafa, care a renunţat din motive de sănătate. Criticile la adresa deciziei lui Roger nu au întârziat să apară, fanii simţind că astfel el se expune unei oboseli suplimentare şi îşi periclitează sezonul 2015. Cu #PhotoshopRF, Roger a calmat, cu multă ingeniozitate, spiritele. În plus, a făcut IPTL-ului – şi RF-ului, desigur – o reclamă extraordinară.

Want to read this text in English? You can find it here.

Leave a Reply

Your email address will not be published.