Am ajuns şi la cel de al patrulea episod al preview-ului Turneului Campionilor de la Londra. Doamnelor şi domnilor, fără altă introducere – pentru că nu mai au nevoie de aşa ceva – favoriţii.

Novak Djokovic10614292_10152357886301875_391124660228907474_n

Joacă în: Grupa A, în care se mai află Stan Wawrinka, Marin Cilic şi Tomas Berdych.

Primul meci: luni, 10 noiembrie, cu Marin Cilic, de la 22.00 (ora României).

Head-to-head cu adversarii din grupă

Vs. Wawrinka: 15-3, ultima dată când s-au întâlnit fiind în sferturi la Australian Open, meci câştigat de Wawrinka în 5 seturi, scorul ultimul set 9-7.

Vs. Cilic: 10-0, precedenta întâlnire pe hard având loc anul acesta la Indian Wells, meci câştigat de Djokovic în trei seturi.

Vs. Berdych: 16-2, ambele victorii ale lui Berdych venind pe alte suprafeţe decât hardul (zgură, Roma, 2013 şi iarbă, Wimbledon, 2010).

Sezonul 2014

Despre sezonul 2014 al lui Novak Djokovic s-a spus că a fost ca un drum plin de curbe în ac de păr. Cu alte cuvinte, a fost un sezon plin de întoarceri de situaţie. Dacă ar fi fost vorba de un jucător din afara Big 4, aceste suişuri şi coborâşuri ar fi fost poate considerate normale. Fiind însă vorba de „maşinăria Nole”, fluctuaţiile au dat experţilor de gândit. Întrebarea „dar ce se întâmplă cu Djokovic” s-a făcut auzită de-a lungul întregului an, însă Nole este la o aruncătură de băţ de a termina din nou sezonul din fotoliul de lider mondial. Nu e prea rău pentru o maşinărie care şi-a permis în 2014 să redevină umană.

Sârbul a început sezonul direct cu Australian Open, unde a fost învins în sferturi, total neprevăzut, de Stan Wawrinka. După semifinala pierdută în faţa lui Federer la Dubai, Nole a reuşit dubla Indian Wells-Miami, învinşii lui din finale fiind Roger, respectiv Rafa. Accidentat la braţ, a cedat în semifinale la Monte Carlo, din nou la Federer. A absentat de la Madrid, însă la Roma a câştigat titlul, învingându-l în finală iar pe Rafa. Considerat favoritul principal la Roland Garros, Djokovic a fost nevoit totuşi să vadă cum mult doritul titlu de la Paris îi este iar suflat de sub nas de către Nadal. A urmat cel mai frumos rebound al sârbului din tot anul. Ajuns la Wimbledon după ceea ce trebuie să fi fost crunta dezamăgire de la Paris, Nole a supravieţuit unui meci nebun în turul doi cu Radek Stepanek. A ajuns în finală trecând de Tsonga, Cilic şi Dimitrov. În finală, a găsit antidotul pentru un Federer teribil de montat, învingându-l pe acesta în cinci seturi pentru a se proclama pentru a doua oară în carieră campion la Wimbledon. În America, a venit un nou moment de recul: două exituri la rând în optimi, la Toronto şi Cincinnati. La US Open, a fost învins, surprinzător, de Nishikori. Post US Open, a câştigat două titluri, la Beijing şi la Paris, între ele interpunându-se semifinala pierdută la Shanghai în faţa lui Federer.

Performanţa anuluiBr4JXXACIAExjgP

Wimbledon. Wimbledon. Şi iar Wimbledon. Din aceleaşi motive pe care le treceam în revistă atunci când sârbul s-a proclamat campion la Londra: „Cu backhandul în lung de linie resuscitat şi cu mentalitatea de campion îndesată bine la loc între urechi, Nole a obţinut totul dintr-o lovitură: al doilea titlu de la Wimbledon, al şaptelea titlu de Grand Slam, numărul unu mondial, o perspectivă mai mult decât surâzătoare pentru restul sezonului şi cadoul perfect pentru nunta cu Jelena Ristic programată pentru această săptămână. Drumul lui Nole către coroniţa supremă de la Wimbledon nu a fost uşor. Dintre toţi jucătorii prezenţi pe tablou, sârbul a fost cel care a căzut pe gazonul de pe Centre Court cel mai des şi cel mai dur. În albumul foto Wimbledon 2014 pe care-l am în cap, instantaneele cu Nole întins pe teren, contorsionat, căzut pe genunchi, căzut pe burtă, întins în colbul din spatele terenului sau turtit lângă fileu au un loc proeminent. De fiecare dată, însă, s-a ridicat, şi-a regăsit echilibrul şi a continuat. Cam în acelaşi fel şi-a câştigat şi meciurile. A făcut faţă nebuniei declanşate pe teren de Radek Stepanek. S-a adunat şi l-a învins în cinci seturi pe Cilic. L-a potolit pe Dimitrov. Iar în finală a apărut cu cel mai bun joc al său şi cu cea mai bună stare mentală pentru a-i fura de sub nas lui Federer un titlu pe care cei mai mulţi îl vedeau ca fiind, dincolo de orice îndoială, al elveţianului”.

Cel mai interesant meci din grupe

Orice meci în care joacă Nole este un prilej de a studia ce face şi cum face, pentru că el este unul din jucătorii care reuşesc să transgreseze liniile terenului de tenis pentru a transmite celor care privesc lucruri interesante de învăţat. Însă, cum spuneam în preview-ul făcut lui Stan Wawrinka, meciul dintre sârb şi elveţian este unul pe care îl aştept cu cel mai mare interes. Vreau să văd cum se descurcă Stan din nou în faţa lui Nole şi dacă reîntâlnirea cu el îi va prilejui lui Wawrinka un moment de declic, de reîntoarcere la jocul lui din vremurile bune de început de an.

Roger FedererRoger 2

Joacă în: Grupa B, în care se mai află Andy Murray, Milos Raonic şi Kei Nishikori.

Primul meci: duminică, 9 noiembrie, cu Milos Raonic, de la 22.00 (ora României).

Head-to-head cu adversarii din grupă

Vs. Murray: 11-11, ambele meciuri jucate în 2014 câştigate de Federer.

Vs.Raonic: 6-1, singura victorie a lui Milos fiind proaspătul meci câştigat la Paris.

Vs. Nishikori: 2-2, meciurile de anul acesta împărţite în felul următor: Roger a câştigat la Halle, Nishikori la Miami.

Sezonul 2014

Roger a plecat la drum în 2014 de pe locul şase mondial. La sfârşitul lui ianuarie, coborâse pe opt. Acum a ajuns să se bată pentru locul unu. Nu a câştigat nici un turneu de Grand Slam, dar a câştigat un Masters pe care nu îl avea până acum în palmares, la Shanghai. După un an crunt, în 2013, a avut puterea să vadă clar lucrurile pe care trebuia să le schimbe în jocul lui. S-a pornit să schimbe şi, ceea ce este cel mai important, să schimbe cu foarte, foarte multă răbdare. Reinventarea lui – Serve & Volley Style – a fost minuţioasă, angajamentul lui Roger pentru schimbare 100% total, iar rezultatele venite pe final de sezon de-a dreptul spectaculoase. Dintre toţi Big 4, anul acesta Roger a părut cel mai împăcat cu sine, cel mai senin şi cel mai cu picioarele pe pământ. Dincolo de noua faţă pe care a dat-o jocului său, Roger a dat o nouă faţă şi discursului public pe care îl are. În 2014, intervenţiile sale publice – că au fost pe Twitter, că au fost în conferinţe de presă post meciuri, că au fost prin interviuri – au fost pline de statement-uri care de care mai valoroase şi mai memorabile.

Anul 2014 a debutat pentru elveţian cu o finală la Brisbane şi cu o semifinală la Australian Open, unde a fost învins de Nadal. Au urmat titlul de la Dubai şi finala pierdută la Djokovic la Indian Wells. La Miami, a pierdut în sferturi la Kei Nishikori. La Monte Carlo, a pierdut în finală în faţa compatriotului şi prietenului Wawrinka. Venit la Roma imediat după ce soţia sa născuse a doua pereche de gemeni, Federer a avut parte de cea mai dură înfrângere a sa din acest an, la Jeremy Chardy, în R2. La Roland Garros, s-a oprit în optimi, fiind eliminat în cinci seturi de Gulbis. După ce a câştigat la Halle, a ajuns până în finală la Wimbledon, însă Djokvovic a fost atunci mai bun. Elveţianul a revenit în forţă pe hardul american, cu o finală la Toronto (pierdută la Tsonga) şi cu titlul la Cincinnati. La US Open s-a oprit în semifinale în faţa lui Marin Cilic. La Shanghai, primul turneu jucat de Federer după US Open, a câştigat trofeul. A mers apoi la Basel, turneu pe care, de asemenea, l-a câştigat. La Paris, s-a oprit în sferturi, învins de Raonic.

Performanţa anului749a51ba-e512-4096-a34e-d29c653feee0

Finala de la Wimbledon? Titlul de la Shanghai? Ar putea fi una dintre ele, dacă e să judecăm strict prin prisma rezultatelor. Pentru mine, însă, performanţa anului în ceea ce îl priveşte pe Federer este tenisul pe care l-a jucat în semifinala cu Djokovic de la Shanghai. Despre acel meci spuneam atunci că este cel mai electrizant pe care l-am văzut în acest an. Îmi menţin părerea şi acum şi reiau ceea ce am scris atunci: „Federer a jucat, a servit, a apărat, a câştigat fără drame inutile şi complicaţii. A fost frumos, intens, adevărat. Aşa cum ar trebui să fie tenisul când este jucat cu talent şi pasiune”.

Cel mai interesant meci din grupe

Cine nu aşteaptă cu ce mai mare anticipaţie un meci între Federer şi Murray? Contrastele de stil şi de personalitate sunt atât de mari, head-to-head-ul atât de echilibrat că întâlnirea dintre elveţian şi scoţian este de departe must see-ul Grupei B. Pe de altă parte, aproape că nici nu mai are importanţă cu cine joacă Federer, atâta timp cât el reuşeşte să ne mai răsfeţe cu un tenis asemănător cu cel din semifinala de la Shanghai.

Citeşte şi:

Episodul 1: Marin Cilic şi Kei Nishikori.

Episodul 2: Stan Wawrinka şi Tomas Berdych.

Episodul 3: Andy Murray şi Milos Raonic.

Poze: shanghairolexmasters.com

Leave a Reply

Your email address will not be published.