Am ajuns deja la a treia zi de preview la Turneul Campionilor. Astăzi vorbim despre Andy Murray şi Milos Raonic, ambii nevoiţi să aştepte până în ultimul ceas, la Paris, pentru a vedea dacă îşi vor ocupa locul de gală între cei opt sau nu. 

Citeşte aici despre Marin Cilic şi Kei Nishikori, iar aici despre Stan Wawrinka şi Tomas Berdych.

Andy MurrayAndy Murray

Joacă în: Grupa B, în care se mai află Roger Federer, Kei Nishikori şi Milos Raonic.

Primul meci: duminică, 9 noiembrie, împotriva lui Nishikori, de la 16.00 (ora României).

Head-to-head cu adversarii din grupă

Vs. Federer: 11-11, ambele meciuri disputate în 2014, la Cincinnati şi la Australian Open, fiind câştigate de Federer.

Vs. Nishikori: 3-0, toate întâlnirile pe hard, nici un meci disputat în 2014.

Vs. Raonic: 1-3, Milos l-a învins pe Andy anul acesta la Indian Wells.

Sezonul 2014

După intervenţia chirurgicală suferită la spate la sfârşitul lui 2013, anul lui Andy a început aşa cum era de aşteptat. Cu şovăieli şi cu un joc în care frica îşi făcea simţită colţii. Cu atât mai impresionant parcursul lui la Australian Open, unde a ajuns până în sferturi, fiind învins de Federer. La Rotterdam a urcat din nou până în sferturi, la Acapulco s-a oprit în semifinale. Indian Wells a venit pentru Muzz cu o ascensiune în optimi – a cedat la Raonic – iar Miami cu un sfert pierdut la Nole. Primăvara pe zgură a adus primul meci al anului în care Andy a strălucit cu adevărat. Este vorba de sfertul de finală de la Roma, pierdut până la urmă la Nadal, în trei seturi, un meci frumos, fabulos, în care cei doi s-au ajutat unul pe altul să se regăsească. La Roland Garros, obosit după meciuri de hărţuială, în cinci seturi, cu Kohlschreiber şi Monfils, Murray a cedat de data asta rapid în faţa lui Rafa, în semifinală. La Wimbledon, s-a petrecut poate momentul cel mai de jos al lui Andy din acest an. Deţinător al titlului, Andy a pierdut rapid, în trei seturi terne, în sferturi, la Dimitrov. Totul sub ochii regalităţilor. Pe hardul american, la Toronto şi la Cincinnati, s-a oprit de fiecare dată în sferturi. Tot până acolo a ajuns şi la US Open, fiind oprit de Djokovic într-un meci de patru seturi. În cele şase săptămâni consecutive pe care le-a jucat la sfârşitul sezonului, Andy a strâns trei titluri, la Shenzen, la Viena şi la Valencia. La Paris, a ajuns din nou în sferturi. A câştigat astfel calificarea la Turneul Campionilor, dar a pierdut din nou la Novak.

Performanţa anuluiValencia Open 500 ATP World Tour 2014

Momentul în care Andy a scris Bad year pe cameră, după acel 6-3, 6-3 sec din optimile de finală de la Paris contra lui Dimitrov, moment care a sfinţit calificarea sa la Turneul Campionilor. Pe 15 septembrie 2014, Murray coborâse pe locul 12 mondial, un loc unde nu mai fusese din mai 2008. Acum, a urcat până pe locul 6, iar felul în care a făcut acest lucru, jucând şase săptămâni consecutiv, călcându-şi pe mândrie pentru a cere wildcard-uri la turneele mici, salvând în finale mingi de meci cu duiumul nu poate fi decât impresionant. Da, Andy a avut un an mult sub standardele lui, a pierdut puncte cu carul, a rămas fără preţiosul Wimbledon, a fost mereu sub talpa rivalilor lui de calibru, Nole, Rafa, Rog, i-a fost retras chiar şi dreptul de a mai face parte din tagma lor, căci Big 4 a fost rebotezat Big 3. Ba şi-a mai pus şi lumea-n cap când a îndrăznit să aibă o părere publică despre referendumul pentru independenţa Scoţiei. But guess what? E între primii opt şi în acest an, iar organizatorii Turneului Campionilor au fost nevoiţi să înlocuiască afişele iniţiale, în care scoţianul nu figura. Andy e acum pe afişele care promovează „the final showdown” în capitala Marii Britanii. E un drept pe care îl merită cu vârf şi îndesat.

Cel mai interesant meci din grupe

Mai încape discuţie? Cu Federer. Andy are nevoie anul acesta de o victorie mare la un Big 3 pentru a arăta celor grăbiţi să-l scoată din gaşcă că au greşit. Dacă Muzz şi Fed sunt în toane bune, ar trebui să fie un regal.

Milos RaonicMilos 2

Joacă în: Grupa B, în care se mai află şi Roger Federer, Andy Murray şi Kei Nihsikori.

Primul meci: duminică, 9 noiembrie, împotriva lui Roger Federer, de la 22.00 (ora României).

Head-to-head cu adversarii din grupă

Vs. Federer: 1-6, singura victorie a lui Milos venind anul acesta la Paris.

Vs. Murray: 3-1, ultimele două meciuri, Indian Wells 2014 şi Tokyo 2012, fiind câştigate de Milos.

Vs. Nishikori: 1-4, singura victorie fiind înregistrată de Milos la Wimbledon anul acesta.

Sezonul 2014

Milos a început anul modest, cu un exit în R32 la Australian Open, în faţa lui Grigor Dimitrov. Atât la Indian Wells, cât şi la Miami, a ajuns până la sferturi, pierzând la Dolgopolov, respectiv Nadal. Canadianul păruse să se aboneze ferm la înfrângeri în sferturi, când la Monte Carlo şi Oeiras a suferit înfrângeri în aceeaşi etapă, doar că la Roma a spart ghinionul, ajungând în semifinale. Acolo, i-a oferit lui Nole o sperietură pe cinste, în momentul în care a reuşit să-i ia primul set. Djokovic a revenit în acel meci şi l-a câştigat, însă Raonic atrăsese deja suficientă atenţie asupra îmbunătăţirilor pe care le meşteşugise în jocul său: dincolo de serviciu, arma lui de căpătâi, Milos mai adăugase ceva la mobilitatea din spatele terenului, la backhandul slice şi la fineţe în punctele jucate la fileu. Aşa că la Roland Garros a ajuns în sferturi, fiind însă nevoit să se încline din nou în faţa lui Djokovic. A urmat, pe iarba de la Wimbledon, performanţa carierei sale de până acum, ascensiunea în semifinale. Din nefericire pentru el, a dat de un Federer în mare formă, care nu a fost dispus să îi permită să facă prea multe pe teren, aşa că a fost trimis acasă, nu înainte însă ca toată lumea să-l declare ca fiind „unul de urmărit” la turneul de Grand Slam ce avea să vină. A urmat titlul de la Washington, dar euforia nu avea să dureze mult, căci acasă, la Toronto, Raonic s-a scufundat în sferturi, destul de surprinzător, în faţa lui Feliciano Lopez. În semifinale la Cincinnati a dat iar de Federer, iar rezultatul s-a repetat: canadianul n-a mişcat mai nimic în faţa lui Roger, iar eliminarea a venit rapid, în două seturi. Au venit optimile de la US Open, în care Milos a pierdut, în celebrul meci terminat la 2.26 dimineaţa, în faţa lui Nishikori. Apoi a urmat turneul de la Tokyo, unde canadianul a ajuns în finală, dar a cedat din nou. Tot la Nishikori. După rezultate irelevante la Moscova şi Shanghai şi o apariţie în sferturi la Basel, Milos a dat lovitura la Paris, unde a reuşit prima victorie din carieră la Federer, ajungând până în finală, pierdută însă la Djokovic.

Performanţa anuluiRaonic-Player-Interview

Prima mare performanţă a anului pentru Raonic fără îndoială că este calificarea în semifinale la Wimbledon, după victorii la Nishikori (optimi) şi Kyrgios (sferturi). Era pentru prima dată în carieră când canadianul, care face parte din răsfăţaţii mass mediei nord atlantice, se califica într-o semifinală de Grand Slam, iar motivele de bucurie trebuie că au fost multe. Raonic justifica, în sfârşit, răsfăţul arătat de presă. Semifinala a fost însă, un drum cu un singur sens, în care Raonic n-a contat. Aşa s-a desfăşurat ea, în cuvintele mele de atunci: „Roger Federer, tăticul suprem al ATP-ului, a aplicat cu Raonic, mai tânăr decât elveţianul cu aproape zece ani, metoda „potoleşte-l prin autoritate”. Consecvent cu mantra care pare să-i fi dominat abordarea de anul acesta la Wimbledon, Roger a păstrat meciul cu Milos, pe care l-a câştigat în trei seturi identice, 6-4, 6-4, 6-4, cât se poate de scurt. Fiecare set a durat puţin peste jumătate de oră şi în fiecare Roger a avut nevoie de un singur break pentru a face diferenţa. Respectuos şi timorat, Raonic, la cei doi metri ai săi, a arătat mai tot meciul tuflit sub importanţa ocaziei şi subjugat de statura adversarului său”. Cu atât mai dulce probabil că a fost, în acest context, revanşa pe care şi-a luat-o Milos la Paris, când l-a bătut pentru prima dată pe Federer, reuşită pe care, prin prisma celor de mai sus, aş trece-o ca a doua mare performanţă a canadianului în acest an.

Cel mai interesant meci din grupe

M-ar fi tentat să zic Milos vs. Federer, dar am ales până la urmă Milos vs. Key. Pentru că: 1. Nu mă aştept ca Milos să repete aşa repede isprava în faţa lui Roger. 2. Deşi Milos şi Kei şi-au împărţint anul acesta victoriile în turneele de Grand Slam (fiecare câte una), japonezul îl conduce pe canadian în 2014 cu 3-1 şi mi se pare a-şi fi creat un ascendent solid asupra lui Raonic. Este interesant de văzut dacă ascendentul mai ţine şi de data asta.

Poze: wimbledon.com, valencia500open.com, citiopentennis.com.

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.