Agnieszka Radwanska a câștigat turneul de la Singapore cu o victorie în trei seturi, 6-2, 4-6, 6-3, împotriva Petrei Kvitova.

„Nu contează cum începi, contează cum termini”. Dintre toate citatele pe care le-am citit din conferința de presă susținută de Agnieszka Radwanska după victoria la Petra Kvitova, acesta mi se pare a fi cel care pune cel mai bine punctul pe i.

Radwanka a început anul teribil, arătând, în ciuda faptului că era antrenată de o legendă precum Martina Navratilova, de parcă a uitat să joace tenis. Multe și ciudate au fost înfrângerile Agăi în acele luni. Îmi amintesc, în special, de meciul ei din turul unu la Roland Garros, împotriva Annikăi Beck, un meci pierdut de poloneză în trei seturi. Într-o rochie argintie de inspirație disco, potrivită ca nuca în perete cu ideea de trudă pe care o inspiră zgura roșie de la Roland Garros, incapabilă să-și găsească picioarele sau loviturile, Aga era însăși imaginea neputinței frustrate. Probabil că acesta a fost punctul cel mai de jos pe care Radwanska l-a atins în acest an. Probabil că o fi fost punctul în care și-a zis că o fi de ajuns.

0,,12781~14088611,00La fel de teribil a început pentru ea și Turneul Campioanelor. După ce a jucat în disperare pentru a se califica la Singapore, reușind să câștige titlurile la Tokyo și Tianjin, Radwanska părea a-și fi consumat prea multe resurse pe calificare pentru a mai fi la sută la sută capacitate în timpul turneului. Amintirea a ceea ce s-a întâmplat cu Andy Murray anul trecut era destul de proaspătă în minte, iar paralela era la îndemână. „Acum câteva săptămâni nici nu știam dacă voi avea șansa de a fi aici, iar acum, iată-mă. Este o zi incredibilă pentru mine”, a zis Radwanska printre lacrimi în interviul de după meci.

Incredibil indeed. După ce Agnieszka a pierdut în grupe la Maria Sharapova și la Flavia Pennetta, posibilitatea ca ea să se califice mai departe părea o fantezie mai mare decât posibilitatea de a trece o cămilă prin gaura unui ac. A venit, însă, meciul împotriva Simonei Halep și acea incredibilă revenire a Radwanskăi de la 1-5 în tiebreak-ul setului unu. Despre acea revenire, Radwanska a vorbit pe larg în conferința de presă de după meci și este cât se poate de clar că a folosit acel moment ca o trambulină. Acel tiebreak i-a dat încredere, i-a redat aplombul de a câștiga puncte aparent pierdute, i-a oferit demonstrația vie că revenirile miraculoase sunt posibile. Cumva, i-a adus pe jumătate trofeul de la Singapore. Prin acea victorie, Radwanska s-a menținut candidată în cursa pentru semifinale, iar norocul a făcut ca Maria Sharapova să îi procure Agăi calificarea mai departe prin victoria în două seturi împotriva Flaviei Pennetta.

Rămânea în sarcina Radwanskăi să completeze cealaltă jumătate de drum către titlul de la Turneul Campioanelor, iar Aga s-a conformat. A învins la rând două jucătoare din categoria big hitters, două jucătoare în fața cărora avea un record nefavorabil în ceea ce privește întâlnirile directe. Le-a învins jucând o combinație cât se poate de inspirată de agresivitate plus defensivă.

În ambele meciuri, cel din semifinală și cel din finală, au fost momente în care și-a câștigat punctele cu winnere incredibile, venite atât de pe partea de forehand, cât și de pe partea de backhand. În altele, și-a pus la lucru cele două mâini dibace pentru a scoate din rachetă adevărate impromptu-uri care au lăsat lumea cu gura căscată. În alte momente, le-a făcut pe cele două oponente – Muguruza și Kvitova – să se bată singure, ajutată fiind și de câteva detalii mici care au avut repercusiuni mari. Muguruza, care a alergat la Turneul Campioanelor după doi iepuri, la simplu, și la dublu, a plătit, în semifinală, tributul pentru oboseala acumulată. Kvitova, care a jucat un meci de excepție împotriva Mariei Sharapova, a plătit, în fața Radwankăi, prețul inconstanței care o caracterizează. În decisiv, Petra a condus cu 2-0, dar și-a pierdut rapid avantajul obținut. În game-ul șapte, care a decis soarta meciului, a condus cu 30-0, dar la 40 egal a făcut o dublă greșeală. În total, Kvitova a făcut 53 de erori neforțate, față de 41 de lovituri câștigătoare. Prin comparație, Radwanska a terminat meciul cu cu 5 erori neforțate și 15 lovituri direct câștigătoare.

0,,12781~14088621,00Recunoscând că a câștigat finala strângând din dinți și luptând, pentru că serviciul a ajutat-o mai puțin, Aga a mai spus ceva interesant: că victoria ei a fost posibilă datorită faptului că în momentele importante a făcut lucrurile corecte. Judecata pare scoasă direct din discursul lui Nadal. „Bineînțeles că am avut șansele mele în setul secund”, a mai zis Aga, care a condus în acel set cu 3-1, numai pentru a se vedea egalată la 3 de către Kvitova și a ceda apoi acesteia setul cu 4-6. „Dar nu contează cum am câștigat”.

Exact. Faptul că Radwanska a câștigat cu doar trei victorii cel mai mare titlu al carierei sale nu contează deloc. De aceea Turneul Campioanelor este atât de special. Pentru că el introduce reguli noi și, în consecință, scenarii noi în urma cărora o jucătoare poate deveni campioană. Este o fereastră care ne permite să vedem cum ar putea arăta tenisul dacă, în cadrul unuia și aceluiași turneu, s-ar acorda jucătoarelor sau jucătorilor o a doua șansă.

Povestea Agnieszkăi Radwanska la această ediție a Turneului Campioanelor nu este nimic altceva decât povestea acordării unei a doua șanse. Aga ar fi putut să profite sau nu de ea. Atipică pentru vremurile actuale prin tenisul pe care îl joacă, socotit de unii cerebral, de alții intuitiv, Radwanska a luat șansa care i s-a oferit cu ambele mâini. Va intra în istorie ca prima jucătoare care a reușit să câștige titlul la Turneul Campioanelor după ce a luat bătaie în primele două meciuri.

Tenisul pe care îl vedem la toate celelalte turnee ne arată, negreșit, că pentru a învinge trebuie să începi bine, să continui bine și să termini bine. Anul acesta am văzut la Singapore altceva: contează mai puțin cum începi, contează cum termini. Ninja știe.

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.