A fost halucinant de frumos și fantastic de crud. Dar. Am trait Roland Garros-ul 2014 la o intensitate cu care nu am trăit nici un alt turneu de tenis până acum. Am scris zi de zi aici, încercând să țin pasul cu ritmul nebunesc în care se desfășurau lucrurile, m-au doborât de câteva ori emoțiile, m-am enervat în unele rânduri, și, da, au fost momente în care am plâns.

Una peste alta, însă, am scos-o la capăt, m-am bucurat teribil și am învățat enorm. Această ediție a Grand Slam-ului parizian va rămâne în mintea mea, pentru tot ce a însemnat el, memorabilă. Înainte de a întoarce definitiv capul, încă o dată, ultima dată, despre Roland Garros 2014.

Concluziile

Chapeau, Rafa!

Câți au zis că s-a terminat? Câți au zis că nu mai are cum? Câți l-au trimis, chiar înainte ca Roland Garros-ul să înceapă, în genunea foștilor?

Ei bine, Rafael Nadal a câștigat a noua oară titlul la Paris. Într-o zi în care era obosit, era cu spatele în piuneze, iar unul dintre genunchi a cedat. Nu a câștigat în fața vreunui oarecare, ci în fața jucătorului care este posesorul singurului joc în stare să-l sufoce și să-l lase lat la pământ.

Rafael Nadal nu mai este puștiul care era în stare acum zece ani să mai alerge încă zece ore, dacă ar fi fost nevoie, într-o finală. Este varză cu corpul, se lasă afectat de înfrângerile de anul ăsta într-o manieră absolut șocantă și plânge mai urât decât orice alt jucător pe care l-am văzut plângând. Dar victoria lui împotriva lui Nole, venită când mai nimeni nu-i mai dădea vreo șansă lui Rafa să-și apere titlul la Roland Garros, a fost ca o picătură de ploaie într-o zi cu soare: neașteptată, infinit de prețioasă și miraculoasă.

Chapeau, Simona!

A venit, n-a învins, dar ce turneu a făcut! În plus, i-a câștigat pe toți cu tenisul ei, cu eleganța pe teren și cu ceea ce spune. Simona este, la ora actuală, cel mai frumos lucru care i se putea întâmpla tenisului feminin mondial. Nu zic asta pentru că este din România, ci pentru că este tot ceea ce un fan al tenisului și-ar putea dori: o combinație de măiestrie tehnică, dorință de a face lucrurile corect și o minte frumoasă pe care în prezent n-o mai regăsim la nimeni altcineva din circuitul feminin.

Pe lângă publicul larg, la Paris Simona i-a cucerit definitiv pe Nguyenii și Tignorii din lumea întreagă, adică pe cei care au puterea de a dicta direcția opiniilor la nivel global în tenis. Este o mare realizare, pentru că, vrem nu vrem, validarea de acolo vine. Mie cel mai mult și mai mult mi-a plăcut la Simona siguranța cu care ea a arătat că aparține celor mai rarefiate sfere ale tenisului mondial, de la primul pas pe care l-a făcut pe Chatrier în turul unu până la discursul de mare finețe pe care l-a rostit la sfârșitul finalei.

Chapeau, Maria!

Da, știu, nu e ușor să admiți că adversara Simonei merită laude. Ceea ce s-a spus despre Sharapova la noi post finala de la Roland Garros a depășit, în multe cazuri, până și cel mai jos nivel de vulgaritate și răutate. Fiecare idiosincrazie a rusoaicei a fost ridiculizată și caricaturizată într-un mod prea puțin demn de frumusețea acestui sport și valorile pe care el se presupune că le reprezintă.

Însă Maria Sharapova a făcut un efort extraordinar de a juca la limita capacităților sale fizice și mentale pentru a câștiga finala. Este meritul ei că a reușit să se țină cu dinții de meci pentru a ieși victorioasă. Așa cum este meritul Simonei că a reușit să o țină în șah pentru atâta timp. Nu are rost să aruncăm cu pietre și noroi. Finala feminină de la Roland Garros a fost o revelație pentru întreaga planetă îndrăgostită de tenis și cea mai bună pledoarie pe care am văzut-o în ultimul timp pentru valoarea tenisului feminin. Nu era posibil acest lucru dacă pe teren nu jucau două femei remarcabile.

Timelineul

Am ținut, zi de zi, agenda evenimentelor, deși să cerni lucrurile semnificative de cele nesemnificative la nivel de Grand Slam este o treabă de infinită migală și de permanentă frustrare, căci tot timpul vor fi meciuri, evenimente extrem de frumoase, uluitor de nebune pe care nu vei reuși, în ciuda tuturor bunelor intenții, să le cerni.

Rolaand Garros Prima Saptamana

Roland Garros A Doua Saptamana

Hashtagurile

Am adunat, zi de zi, hashtaguri.

Hashtaguri

Pozele

Și am adunat și o droaie de poze, căci fotografii Federației Franceze de Tenis au scos adevărate minuni de compoziție și de culoare. Pe cele mai multe le-am inserat în articole, iar pe cele care nu și-au găsit locul acolo, le-am adus aici, ca un fel de reminder, dacă mai aveam nevoie, a faptului că tenisul este ca viața: minunat de divers și, uneori, aproape insuportabil de intens.

TENNIS - INTERNATIONAUX DE FRANCE 2014

TENNIS - INTERNATIONAUX DE FRANCE 2014

TENNIS - INTERNATIONAUX DE FRANCE 2014

TENNIS - INTERNATIONAUX DE FRANCE 2014

TENNIS - INTERNATIONAUX DE FRANCE 2014

TENNIS - INTERNATIONAUX DE FRANCE 2014

TENNIS - INTERNATIONAUX DE FRANCE 2014

TENNIS - INTERNATIONAUX DE FRANCE 2014

TENNIS - INTERNATIONAUX DE FRANCE 2014

TENNIS - INTERNATIONAUX DE FRANCE 2014

TENNIS - INTERNATIONAUX DE FRANCE 2014

TENNIS - INTERNATIONAUX DE FRANCE 2014

TENNIS - INTERNATIONAUX DE FRANCE 2014

TENNIS - INTERNATIONAUX DE FRANCE 2014

TENNIS - INTERNATIONAUX DE FRANCE 2014

TENNIS - INTERNATIONAUX DE FRANCE 2014

TENNIS - INTERNATIONAUX DE FRANCE 2014

 

Fotografii: Federația Franeză de Tenis

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.