Cu trei săruturi a pecetluit Novak Djokovic a doua sa victorie consecutivă în fața lui Roger în finala de la Wimbledon.

Mai întâi a sărutat cerul, cu palma întinsă, murmurând mulțumiri. Apoi a sărutat iarba, mângâind-o, așa cum a făcut după fiecare victorie, ca pe un cățel drăgălaș. Câteva minute mai târziu, după ce acoperișul de pe Centre Court a fost închis, iar jucătorii au revenit pe teren pentru festivitatea de premiere, a sărutat cel mai râvnit trofeu din lume. A continuat să-l sărute ori de câte ori s-a oprit în dreptul tribunelor, pe parcursul turului de onoare făcut de câștigător. Ceva mai târziu, la Radio Wimbledon, am auzit: „Iar acum Novak Djokovic iese pe balcon, pentru a saluta mulțimea. Și sărută trofeul”.

Djokovic  îl învinge pentru al doilea an consecutiv pe Federer la Wimbledon, își păstrează titlulCa și anul trecut, Nole a jucat pentru trofeul de la Wimbledon în fața unei audiențe profund partizane. Oamenii au vrut să-l vadă câștigând pe celălalt, pe cel care, cu un calm imperturbabil și cu o voință de neclintit, sfidează orice limite ale timpului, ale vârstei și ale imposibilului. N-a fost să fie nici de această dată. Inimi s-au frânt din nou, în timp ce Nole împărțea săruturi, însă publicul de la Wimbledon a făcut ceea ce trebuia să facă. A ținut capul sus, i-a aplaudat pe cei doi combatanți și a declarat pentru reporterii turneului că cel mai bun a învins și că merită toată prețuirea și tot respectul.

Roger Federer, care, în calitate de runner-up, a fost primul care a luat cuvântul la festivitatea de premiere, a mers și el pe aceeași judecată, împrumutându-i totodată un ton oarecum mai lighthearted: „Novak a jucat bine nu numai astăzi, ci pe parcursul întregii săptămâni … plus anul acesta, plus anul trecut. A meritat titlul”. Declarația lui a stârnit râsetele spectatorilor de la Wimbledon, însă sentimentul de tristețe diafană a continuat să plutească pe deasupra întregii adunări. Sau cel puțin așa s-a văzut de la televizor. Cu două zile în urmă, Federer părea, în meciul cu Andy Murray, de nebătut, de nejucat. De neoprit.

Nu cumva, m-am întrebat imediat după acel meci, Roger și-a atins nivelul maxim un pic mai devreme decât trebuia?

S-a dovedit că da. Elvețianului i-a fost imposibil să repete, la serviciu, performanța uluitoare din semifinale. A servit 14 ași, cu unul mai puțin decât Nole. A dat trei duble greșeli, toate trei la momente cruciale. Serviciul unu i-a intrat în procent de 67%, cu o eficiență de 74%. A câștigat doar 49% din punctele jucate cu al doilea serviciu. Nu știu dacă sunt cele mai scăzute cifre pe care le-a avut tot turneul, dar oricum nu contează foarte tare. Pentru că astăzi nu s-a confruntat cu oricine, ci cu cel mai bun jucător al lumii și, probabil, singurul care este în stare, la ora actuală, să aducă ploaia peste pajiștile verzi pe care zburdă jocul lui Federer.

Djokovic, care, la sfârșit, nu s-a mulțumit doar să sărute iarba de pe Centre Court, ci a și ronțăit câteva fire din ea, glumind că anul acesta gustul ierbii este foarte, foarte bun, a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a se asigura că debutul de meci îi aparține, însă primul care s-a desprins a fost Federer. Conducând cu 4-2, elvețianul s-a văzut însă prins în game-ul următor într-o viteză inferioară în momentul în care Novak a decis să iuțească ritmul în raliuri, făcându-și astfel imediat rost de două puncte de rebreak. Cu un serviciu curajos, Roger l-a salvat pe primul, însă l-a cedat pe al doilea cu un voleu greșit. La 6-5, Federer a avut din nou ocazia de a se desprinde. Dezlănțuind backhandul în demivoleu pe care l-a folosit pe tot parcursul acestui turneu pentru a face ravagii în apărarea adversarilor, favoritul numărul doi l-a atras pe Nole într-un joc de-a șoarecele și pisica ce i-a adus două mingi de set. Djokovic, fiind Djokovic, nu s-a lăsat intimidat. De fiecare dată, he came up with the goods. Pe românește, a fentat fiecare dintre cele două puncte de break folosindu-și la maxim serviciul.

Setul unu s-a decis la tiebreak, iar tiebreak-ul s-a decis, în mare măsură, în primul punct jucat. Fidel planului său de joc, Federer a urcat, după serviciu, la fileu și a executat voleul perfect, în unghiul perfect, la momentul perfect. Djokovic, fantastic elastic, așa cum îl știm, s-a întins cât a putut și a vânat mingea căzută în apropierea fileului, returnând-o înapoi, câștigător, în terenul lui Federer. Umbra care a căzut pe fața lui Roger în acela moment s-a lungit și s-a lățit și peste jocul lui. A reușit să câștige un punct pe propriul serviciu când era condus cu 0-3, însă un alt minibreak al sârbului, venit în urma unui raliu de 22 de lovituri și semnat cu un forehand câștigător de către Djokovic, a fost un nou duș rece. Nole conducea cu 4-1, își făcea ambele servicii care urmau, iar la 6-1 era spectator al primei duble greșeli din meci făcute de Roger.

„Federer was made to look ordinary in that tiebreak”, a spus unul dintre comentatorii britanici. „But that’s what Djokovic does to you”, a replicat celălalt, când, la 2-2 în setul următor, elvețianul părea încă un om apăsat de istoria foarte recentă a acelui tiebreak pierdut. Însă tenisul care urma să se joace în setul doi a fost orice numai comun nu. Din contră, probabil că segmentul de meci cuprins între acel moment și sfârșitul setului doi a fost cel mai bun al finalei, un reminder al înălțimilor orbitoare atinse de tenisul lui Nole și Roger acum un an.

Fiecare dintre cei doi a avut, în acest set secund, de trecut un hop major. Ba chiar, în cazul lui Djokovic, au fost două hopuri. În game-ul cinci, sârbul, care nu-și mai găsea serviciul unu, a trebuit să salveze două puncte de break. A făcut-o cu stil, ajutat de fiecare dată de forehand. Servind pentru a rămâne în set, la 4-5, a fost rândul lui Federer să scape de un punct de break, sarcină de care s-a achitat cu mult ajutor din partea lui Djokovic, prins pe picior greșit de două ori cu lovitura de dreapta. În game-ul imediat următor, sârbul a fost din nou sub presiunea unui punct de break, dar a scăpat din nou basma curată. Federer trimitea apoi și setul doi în tiebreak.

Dacă zeii tenisului ar avea chef să se pogoare într-o zi pe pământ și să-l provoace pe Federer la un duel, nu cred că elvețianul ar arăta mai motivat să câștige decât a făcut-o în acest tiebreak. Roger a început cum nu se putea mai bine, cu un minibreak obținut grație unui retur de forehand bubuit pe linie, la care, dintr-o eroare de judecată, Djokovic a ales să nu răspundă. Curând, însă, Federer era condus cu 6-3, iar sfârșitul setului doi părea destul de aproape. Nu a fost. Cu bandana urcată sus pe frunte, cu o șuviță de păr transpirat ieșind de sub ea, arătând mai războinic decât l-am văzut vreodată, elvețianul a rezistat eroic în tiebreak, salvând punct de set după punct de set până când, la 10-10, a reușit minibreak-ul decisiv. Închidea mai apoi setul cu un voleu câștigător.

În euforia monumentală care a cuprins Centre Court, Djokovic și-a lovit cu furie racheta de adidași. Irosise șapte puncte de set. Dar, în efortul aproape inuman de a câștiga monstruosul tiebreak, Federer irosise cea și mai prețios: o mare parte din puteri. În game-ul trei elvețianul și-a pierdut serviciul, iar după întreruperea cauzată de ploaie, la scorul de 3-2 pentru Djokovic, am asistat la un cu totul alt meci. Nebunia frumoasă a precedentelor două seturi, cu urcușurile și coborâșurile lor, cu tenisul fulger al lui Roger și cu tenisul geometric al lui Nole, cu ah-urile și off-urile din tribune, s-a domolit. Cei doi și-au făcut cuminți serviciul, până când setul trei s-a scurs, lin și fără alte evenimente, în buzunarul lui Nole.

Lin s-a scurs și cel de al patrulea set. Un break realizat, destul de ușor, în game-ul cinci de către Djokovic, a fost urmat de un hold pe care comentatorii britanici l-au numit clinic. Federer, părând din ce în ce mai departe de versiunea lui premium, a tras de el pentru a salva două puncte de break în game-ul șapte. În game-ul nouă, însă, Nole a devenit neiertător la retur, iar sârbul și-a adjudecat break-ul final și meciul cu un winner de forehand.

Atât la sfârșitul meciului, cât și în momentul în care jucătorii au revenit pe teren pentru a-și primi trofeele, Roger mi s-a părut a arăta trist. Ochii lui, care de obicei mi se par a privi lumea, indiferent de ocazie, cu o curiozitate luminoasă, păreau cumva umbriți. Bizara decizie a organizatorilor de a-i scoate pe cei doi finaliști de pe teren pentru ca acoperișul să poată fi închis, înainte de festivitatea de premiere, a adăugat parcă și mai multă tristețe momentului, căci a lăsat loc să se sedimenteze în mințile tuturor realizarea că Federer a pierdut o finală de Grand Slam la Wimbledon. Again.

Djokovic  îl învinge pentru al doilea an consecutiv pe Federer la Wimbledon, își păstrează titlul„I’m still very hungry and motivated to keep playing”, le-a spus Roger oamenilor în discursul pe care l-a ținut pe Centre Court. Lumea a întâmpinat cu urale această declarație, iar capacitatea imensă pe care un jucător ca Federer o are de a-i face pe oameni să se bucure nu a fost, cred, niciodată mai evidentă ca la sfârșitul acestei finale. La fel cum niciodată nu a fost mai evidentă, cel puțin în ceea ce mă privește, capacitatea lui Djokovic de rebound. După dezamăgirea cruntă de la Roland Garros, Nole a venit la Wimbledon, s-a mobilizat exemplar și câștigat. A mai făcut-o și înainte, de două ori, dar niciodată revenirea lui pe culmi după genunile în care este aruncat la Paris nu a fost mai impresionantă.

Timp de două seturi, lumea de pe Centre Court, de la vlădică la opincă, de la domnul Sherlock Holmes himself (aka Benedict Cumberbatch) până la doamna Titanic (aka Kate Winslet), de la nenea care ținea degetele încrucișate cu disperare până la doamna a cărei buză de sus tremura abia perceptibil, a trăit, a iubit și a suferit în ritmul dictat de rachetele lui Djokovic și Federer. Cel mai bun a câștigat. Iar acest mare spectacol care este Wimbledonul s-a terminat din nou cu un sărut.

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.