Prima zi din finala Cupei Davis a adus egalitate pentru Elveţia şi Franţa. După ce Stan Wawrinka l-a învins în patru seturi pe Jo-Wilfried Tsonga, Gael Monfils a obţinut o victorie în trei seturi împotriva lui Roger Federer. Este a treia oară în cariera sa când Gael îl învinge pe Roger, dar prima dată când acest lucru se întâmplă pe zgură.

Având în vedere zdrobitoarea diferenţă de ranking între jucătorii de dublu ai Franţei şi ai Elveţiei, principala întrebare referitoare la meciul de dublu de sâmbătă este dacă elveţienii vor ieşi pe teren cu perechea anunţată iniţial, Chiudinelli/Lammer, sau dacă vor risca să îi utilizeze pe Federer şi/sau Wawrinka. Căpitanul francezilor, Arnaud Clement spune că este 100% sigur că elveţienii vor merge pe mână perechii Federer/Wawrinka. La rândul său, Federer a dat de înţeles că este gata să intre şi la dublu, dacă i se va cere şi dacă va simţi că poate juca tenis „adecvat”, aşa cum s-a întâmplat la sfârşitul meciului cu Monfils.

Gael Monfils d. Roger Federer 6-1, 6-4, 6-3

La fel cum, în primul meci al finalei, Wawrinka intrase pe teren on fire, aşa s-a întâmplat cu Monfils în partida cu Federer. Gael a purces la treabă bombardându-l pe Roger cu forehanduri năucitoare, în timp ce elveţianul nu şi-a regăsit picioarele şi loviturile decât spre sfârşitul setului doi. În ciuda aparentei revigorări a lui Federer, Monfils şi-a ţinut capul pe umeri în setul trei, pe care l-a închis cu un break.

191395_BigPicture

Dată fiind accidentarea lui Federer la Londra şi secretul pe care echipa Elveţiei l-a păstrat în ceea ce priveşte starea în care se află, de fapt, acesta şi tratamentul care i-a fost aplicat, nimeni  nu prea a ştiut la ce să se aştepte de la acest meci. După primele patru game-uri, ne-am cam lămurit. Deşi nu dădea semne vizibile de disconfort, Roger era destul de departe de o formă hai să nu spunem ok, ci acceptabilă. Elveţianul se mişca pe zgura de la Lille rigid şi cu precauţie. Monfils a prins ideea şi şi-a pus în aplicare planul de joc pe care toată lumea îl anticipase – a pus la lucru impresionanta forţă de care dispune, ţinându-l pe Federer cât mai departe posibil de fileu şi făcându-l să se întindă stânga-dreapta pentru a agăţa ghiulele care veneau spre el.

Nu a trecut foarte mult până planul de joc al francezului a dat roade. A făcut un break încă din game-ul patru, pe care a reuşit apoi să-l consolideze, chiar dacă cu ceva emoţii implicate de 5 egalităţi şi 2 puncte de break salvate. La 4-1, Gael mai făcea încă un break, iar Federer se enerva pe motivul unei decizii a arbitrului de scaun. Frustrarea elveţianului a răbufnit în game-ul următor, când, la 0-15, acesta l-a apostrofat (oare se ia, mai nou, în familie?) pe Monfils: „How many times are you going to stop in the middle of the serve?”. Lui Gael nu i-a venit să creadă, însă şi-a văzut de treabă, încheind setul. În 31 de minute, cât a durat prima manşă, francezul şi-a câştigat 100% din punctele jucate cu primul serviciu şi a servit 9 aşi.

Federer nu a început mai strălucit nici setul doi. După două game-uri jucate, s-a văzut iar nevoit să salveze puncte de break. A reuşit să revină de la 15-40 la 40 egal, dar în punctul următor s-a angajat într-un raliu pe diagonalele lungi, pe care Monfils şi l-a adjudecat cu un winner de backhand. Era al treilea punct de break pentru francez, iar Federer îl ceda cu o minge trimisă în fileu. După un hold reuşit de Monfils pentru 3-1, a urmat primul game al meciului în care elveţianul a început să pară a se simţi ceva mai confortabil pe teren. Federer a servit cu ceva mai multă uşurinţă în fiecare dintre game-urile care au urmat în set, acumulând progresiv încredere în lovituri. A fost suficient pentru a nu mai permite să i se facă break, dar nu de ajuns pentru a salva setul. Monfils, la fel de încrezător în forehandul lui ca şi la începutul partidei, şi-a trecut în cont şi al doilea set.

Pentru toţi cei care îşi amintesc meciul de la US Open dintre Gael şi Roger, debutul setului trei a fost însoţit, inevitabil, de întrebarea: oare va fi în stare Monfils să-şi ţină capul pe umeri de data aceasta, astfel încât să nu-i mai scape meciul din mână, aşa cum s-a întâmplat atunci? Ei bine, răspunsul a fost „da”. Gael cel unic şi nebun (în sensul frumos al cuvântului) se pare că a învăţat o lecţie importantă din acea înfrângere dureroasă. A rămas calm, chiar şi după ce a ratat o oportunitate frumuşică de a-şi face rost de un punct de break la 30 egal în game-ul trei. A rămas calm chiar şi când Federer a părut să fie alive and kicking în game-ul următor, în care elveţianul a forţat o egalitate. Setul s-a jucat în game-ul cinci, pe serviciul lui Roger: la 30-40, am avut parte de un punct nebun, consumat la fileu, pe care Monfils l-a scăpat printre degete (de fapt, cu un voleu neglijent). Însă francezul a compensat în punctul următor, pe care l-a încheiat cu un backhand în lung de linie de toată frumuseţea. Aflat în faţa celui de-al doilea punct de break din game, Federer ceda, trimiţând un forehand inside in afară.

De la 3-2 şi până la 5-3, Gael a jucat ireproşabil, punându-l pe un Federer vizibil mai liber în mişcări să alerge şi să se lupte pentru fiecare minge. Replica elveţianului nu a fost deloc rea, însă la 5-3 şi 30 egal, Roger a cedat meciul cu un voleu ratat, eşuat în fileu.

Stan Wawrinka d. Jo-Wilfried Tsonga 6-1, 3-6, 6-3, 6-2

Stan Wawrinka a adus Elveţiei primul punct în finala jucată împotriva Franţei la Lille. Într-o atmosferă ce nu poate fi descrisă decât electrică, Stan a jucat un meci electric, trecând peste o scădere de energie în setul doi pentru a obţine victoria împotriva lui Tsonga cu 6-1, 3-6, 6-3, 6-2.191318_BigPicture Dacă a crezut cineva că Wawrinka va fi, în vreun fel, afectat de toată drama care s-a abătut asupra lui la sfârşitul week-end-ului trecut la Londra, s-a înşelat amarnic. Stan a intrat pe teren şi a jucat la acelaşi nivel la care l-am văzut la începutul anului la Australian Open, fără să pară câtuşi de puţin timorat de faptul că se află în prima finală de Cupa Davis din carieră.

Spre deosebire de elveţian, care a început meciul nonşalant, Tsonga nu şi-a adus astăzi cu sine varianta relaxată. Arătând un pic timorat şi, în ciuda staturii lui impunătoare, parcă strivit de greutatea celor 27 432 de suflete adunate pe Stade Pierre Mauroy, Jo a jucat un prim set catastrofal, în care a reuşit să câştige doar un singur game. Copleşit de jocul ofensiv al lui Wawrinka, Tsonga a terminat setul unu cu statistici catastrofale: 0 lovituri câştigătoare pe forehand, 0 lovituri câştigătoare pe backhand, 0 puncte câştigate din cele 5 jucate la fileu, 0 puncte de break convertite (Wawrinka a făcut dublă greşeală când servea la 5-1, oferindu-i astfel lui Jo oportunitatea unei mingi de break).

Pe fondul unei scăderi de energie a lui Stan, Jo a preluat conducerea în setul doi cu 3-1, reuşind să-şi consolideze break-ul până la finalul setului. Ultimele două seturi jucate au echivalat cu o defilare de zile mari a lui Wawrinka, elveţianul punând la bătaie tot ce are el mai bun: servicii – bombă; passing shot-uri de rever sfârâitoare, în lung de linie; passing shot-uri de rever duduitoare, cross-court; un forehand cât se poate de solid şi o mână sigură la voleu. Plus un calm desăvârşit, care l-a ajutat să se ţină departe de orice perturbare care ar fi putut fi iscată de interacţiunea cu publicul.

Victoria lui Wawrinka, obţinută prin practicarea constantă a unui joc ofensiv pe o suprafaţă care nu-i este tocmai favorită, aducea Elveţiei un punct extrem de valoros în condiţiile în care starea de sănătate a lui Federer înainte de meciul cu Monfils era o mare necunoscută.

Foto: daviscup.com

Leave a Reply

Your email address will not be published.