Kvitova şi Bouchard. Dimitrov şi Berdych. Toţi patru sunt out. Trend-ul de la Toronto – adaptarea dificilă la hard a celor care au dus-o bine pe iarba de la Londra şi pe zgura europeană – continuă la fel de în trombă.

Discutăm mai jos, însă first things first. Lucie Safarova a învins-o pe Zarina Diyas şi va juca diseară în optimi cu Simona Halep. Safarova este o jucătoare care dă adversarelor mari dureri de cap. Este încăpăţânată, teribil de inspirată, atunci când este într-o pasă bună, şi are un talent uriaş, cizelat ca să strălucească de şcoala cehească. De cealaltă parte, Simona este Simona. S-ar putea să avem un meci uriaş.

Mai departe. Cei care, în urma titlului obţinut la Wimbledon, s-au grăbit să o declare pe Kvitova mare favorită pentru restul sezonului rău au făcut. Un titlu, chiar şi unul uriaş precum Wimbledonul, nu poate schimba radical personalitatea cuiva. Petra e volatilă, cameleonică, inconstantă [inseraţi sinonime]. E la fel de mult strălucitoarea “Hitova”, precum şi îngrozitoarea P3tra. E cum e ea. Azi noapte, a fost învinsă în două seturi de Elina Svitolina, cu 6-2 7-6(2). End of story. Moving on.

Cei care s-au grăbit să o declare pe Eugenie Bouchard, în urma finalei de la Wimbledon, drept o posibilă mare favorită pentru restul sezonului au făcut la fel de rău. Svetlana Kuznetsova a învins-o pe canadiancă în trei seturi, 6-4 3-6 6-2. Asta după ce Bouchard a ieşit de la Toronto tot la primul meci jucat, fiind învinsă atunci de o jucătoare venită din calificări, Rogers. Bouchard a reuşit şi în acea partidă să câştige un set, dar pe celelalte două le-a pierdut la zeo. Bouchard este prea tânără, iar valul de rezultate mari făcute în acest an la turneele de Grand Slam (semifinale AO şi Roland Garros, finala la Wimbledon) sunt prea timpurii, zic unii. Genie are nevoie „să se aşeze”. Ascensiunea ei a fost ajutată de conjunctură şi nu reflectă adevărata valoare a tenisului ei, zic alţii. Genie şi „armata” ei au nevoie să se calmeze. Poate că, într-adevăr, rezultatele (mult) prea bune au făcut-o pe Bouchard să pună prea multă presiune pe ea sau poate că tenisul pe care îl joacă mai are nevoie de multe upgradări. Vom vedea.

Până una alta, Kvitova şi Bouchard erau cele două favorite principale în sfertul al treilea de tablou, cel din care se alege adversara Simonei Halep într-o potenţială semifinală la Cincinnati. Astfel că jucătoarele cu statut de favorite rămase în acest sfert sunt Ana Ivanovic, care va juca împotriva Svetei Kuznetsova, şi Suarez Navarro, care o are de adversară pe Svitolina. Toate sunt, în lumina confruntărilor recente, adversare perfect gestionabile pentru Simona.

Sabine Lisicki, o altă copilă de suflet a Wimbledonului care în restul anului mai mult nu contează decât contează, a învins-o în trei seturi, 6-4 2-6 7-6, pe Sara Errani şi se va revedea, la o săptămână de la meciul jucat în Canada, cu Agnieszka Radwanska. Poloneza a învins-o lejer, pe Kurumi Nara, 6-2 6-2, şi este interesant de văzut dacă victoria de la Montreal a obosit-o sau a impulsionat-o. Anastasia Pavlyuchenkova a trecut de Karin Knapp cu 6-1 6-3 şi va juca astăzi cu Maria Sharapova. În întâlnirile directe dintre Anastasia şi Maria conduce cu 2-1 ultima, însă este egalitate la scorul meciurilor pe hard. Unul a fost câştigat de Maria, în 2010, chiar la Cincinnati, în trei seturi. Cel care a revenit Anastasiei s-a jucat în primăvară asta la Paris, tot în trei seturi. Rezultatul confruntării dintre cele două va stabili adversara Simonei Halep în cazul unei accederi a acesteia în sferturi.

Tot din categoria „meciuri pe care le-am văzut la Montreal, repetate şi la Cincinnati” a făcut parte şi cel dintre Serena Williams şi Samantha Stosur. În Canada, a câştigat Williams. Uşor. Cu 6-0 6-2. Ieri, nimic n-a mai fost aşa de uşor pentru Serena. A avut nevoie de două tiebreak-uri câştigate la 7 şi de toată puterea ei mentală pentru a trece de australiancă. Cu excepţia acelei finale de la US Open din 2011, pe care a câştigat-o, inexplicabil pentru mulţi, Sam nu a avut alte rezultate notabile în faţa Serenei. Din celelalte două meciuri câştigate de ea în faţa americancei, unul a fost prin retragerea acesteia la Cincinnati. Şi cu tot acest istoric nefavorabil pentru Stosur, atât recent şi de lungă durată, aceasta i-a dat de furcă major Serenei. După încă un meci de chin, toată lumea stă săptămâna asta pe Serena cu ochii ca pe butelie: va reuşi să se scoată din starea în care e sau se scufundă şi mai tare? Următoarea adversară a Serenei este Pennetta, care a învins-o pe senzaţia de la Roland Garros, Taylor Townsend.

Sloane Stephens, pe care Serena ar putea întâlni-o în sferturi, a reuşit şi ea ceva ce nu mai reuşise de mult: să încropească două victorii legate. După ce, în primul tur, a eliminat-o pe Petkovic, Sloane a trecut şi de Strycova. La noapte are meci cu Jankovic.
În turneul băieţilor, lucrurile stau cam aşa. Căutătorii de vorbe de duh care resimt lipsa lui Nadal au către cine se întoarce zilele astea. Federer i-a preluat rolul de înţelept umil înţelept *cough* şi s-a pronunţat asupra a cât de greu este să joci şi să câştigi la nivel de Masters 1000, unde te întâlneşti numai cu tipi din top 50, 20, 10. OK, Roger, am înţeles.

„Mă bucur că am găsit o cale cel puţin astăzi şi că am obţinut o nouă şansă pentru mâine”, a declarat elveţianul după ce l-a învins în turul doi pe Pospisil. Victoria lui Roger a venit, aşa cum se întâmplă destul de des în ultimul timp, în trei seturi 76(4) 57 62. Iar războiul lui Federer cu oportunităţile de break are îi scapă printre degete continuă. Procentajul de puncte de break convertite de el a fost de 33%. Roger pare să găsească mai greu calea către victorie de când a pus piciorul pe hard, dar victoria de ieri a fost ceea cu numărul trei sute obţinută de el la nivel de Masters 1000.

Federer este lider absolut în ceea ce priveşte meciurile câştigate în turneele de această categorie, fiind urmat de Nadal (281) şi Djokovic (220). Roger are întâlnire în seara asta, pentru un loc în sferturi, cu Gael. H2H-ul este dezechilibrat în favoarea lui Federer, dar rezultatul va depinde de care Monfils va apărea pe teren – Monfils jalnic, fără chef sau Monfils strălucitor, în vervă – şi de felul în care Federer va înţelege să îşi negocieze calea.

10609428_698456530223869_7072430188419335838_nActul numărul unu din posibila-rivalitate-a-viitorului-care-acum-nu-mai-pare-aşa-posibilă s-a consumat ieri: Janowicz a jucat cu Dimitrov. Şi l-a învins. Cu 6-4 3-6 6-3. Nimic din parcursul de anul acesta al celor doi nu indica un astfel de rezultat. Dimitrov a urcat până pe locul 7 mondial după ce a făcut lucruri frumoase pe teren, highlight-ul fiind semifinala de la Wimbledon. Jerzy, în schimb, a avut un an slab, slab. La Wimbledon, unde avea de apărat semifinală, a ieşit în turul trei, eliminat de Tommy Robredo. Tot în turul trei a ieşit şi la Roland Garros, fiind spulberat în trei seturi de Jo. Aceeaşi poveste la Australian Open, tot o ieşire în trei seturi la Florian Mayer. În turneele ATP, eliminări premature, cu excepţia unui sfert la Rotterdam şi o semifinală la Montpellier. Şi totuşi, s-a întâmplat. JJ, căzut pe locul 65 mondial, după ce anul trecut, fix pe vremea asta, ajunsese pe 14, l-a învins pe Grisha. La ora când acest articol a fost scris, H2H-ul dintre cei doi nu fusese încă actualizat, dar pe pagina de Facebook, Jerzy şi-a făcut deja propria variantă de H2H cu Dimitrov (foto de mai sus).

Alt mare nume eliminat ieri a fost Berdych, învins de Lu cu 36 63 64. După ce a făcut sfert la Roland Garros, Tomas nu-şi mai găseşte locul prin etapele finale ale turneelor. Cehul, cap de serie numărul 4, era în jumătatea de tablou a lui Federer.

Leave a Reply

Your email address will not be published.