Dacă al nostru Creator ar fi dorit să facă doi oameni mai diferiţi decât Rafael Nadal şi Maria Sharapova cu greu ar fi reuşit. Unul e brunet, bronzat şi vine din dulcele sud. Cealaltă e blondă, cu pielea albă şi vine din asprul nord. El e #humble, ea e #smug. Stilurile lor de joc nici că ar putea fi mai îndepărtate. La Nadal tenisul se construieşte pe o răbdare infinită şi pe o aşteptare calmă a celei mai bune oportunităţi, aşteptare croşetată în jurul forehandurilor lasou. La Sharapova, tenisul este o stare neîncetată de impacientată agresiune, care se alimentează din ţipetele ei constante şi din forehandurile care pictează linii. El este foc, ea este gheaţă. Şi totuşi, cât de ireal de asemănători sunt în minunata, incredibila lor încăpăţânare.

Astăzi, la Australian Open, ambii au supravieţuit şi au câştigat meciuri pe care, după toate probabilităţile, nu ar fi trebuit să le câştige. La sfârşitul celei de-a treia zile, ambii sunt lideri pe aşa numitul social leaderboard ţinut pe site-ul oficial al Grand Slam-ului de la Melbourne. Rafa este pe locul unu în ceea ce priveşte numărul de tweet-uri care îl menţionează, Maria pe locul doi. În cazul ambilor, „sentimentele pozitive” se învârt în jurul procentului de 70%. Da, ne plac Nadal şi Sharapova. Ne plac pentru că se luptă până când lupta însăşi nu-i mai suportă şi i se face lehamite de ei şi-i lasă să câştige. Nadal a fost condus de către superbul Tim Smyczek cu 2-1 la seturi. Sharapova a fost condusă cu două break-uri în setul al treilea de Alexandra Panova şi a salvat două mingi de meci. Rafa aproape că a vomitat la sfârşitul setului trei, Maria aproape că şi-a rupt corzile vocale către sfârşitul meciului. Doi nebuni. Doi încăpățânați.

Fiind programată pe Rod Laver în sesiunea de zi, Sharapova a dat tonul la căpoşenie. După ce a câştigat primul set împotriva Panovei cu 6-1 în doar 26 de minute, sistemul Mariei a intrat în stare de avarie. Erorile au început să ronţăie ca la fast-food jocul rusoaicei, care a pierdut al doilea set cu 4-6 şi s-a văzut condusă în al treilea cu 2-5. La 5-4, Panova a servit pentru meci de două ori. De ambele dăţi, Maria a ripostat luându-şi pe umeri, aşa cum face de fiecare dată, tot riscul posibil de pe lume. De ambele dăţi, a reuşit să scoată din arsenalul ei de lovituri două forehanduri câştigătoare. După ce a salvat mingi de meci, Sharapova nu s-a mai uitat înapoi. A continuat să joace de parcă era ieşită din minţi şi a închis setul trei la 7-5. Tot cu 7-5 a câştigat şi Nadal ultimul set din meciul epic pe care l-a jucat, câteva ore mai târziu, tot pe Rod Laver, împotriva lui Tim Smyczek, jucător american ajuns pe tabloul principal de la Melbourne din calificări.

Maria Sharapova la Australian open 2015Povestea meciului dintre Nadal şi Smyczek este atât de încâlcită încât ai putea să-ţi construieşti o lucrare solidă de doctorat în jurnalism sportiv în jurul ei. Rafa a ieşit pe teren arătând cât se poate de normal şi a jucat în primul set un tenis atât de bun că nu prea erau multe de comentat despre joc, motiv pentru care comentatorii britanici au avut suficient timp să facă glume despre tricoul cel roz şi pantalonii cei scurţi ai ştiţi-voi-cui. Glumele au amuţit, însă, la mijlocul setului doi când, la 3 egal, jocul lui Nadal s-a prăbuşit cu zăngănit de sabie pe podea rece. Începuse Doha deja-vu.

Exact ca în meciul cu Berrer, Rafa a început să arate pierdut, iar game-ul şapte din setul doi, cel care a dat startul prăbuşirii, nu poate fi descris altfel decât, well, catastrofal. În primul punct, Rafa a săpat un forehand în cross în afară. În al doilea, o minge pe care intenţionase să o lovească pe mijloc, câştigător, a fost deviată de fileu, Tim pasându-l apoi fără probleme. În al treilea punct, forehandul lui Rafa a zburat iar afară. Soarta game-ului a fost pecetluită cu o dublă greşeală. La fel de catastrofal a fost şi următorul game pe care numărul trei mondial l-a jucat pe propriul serviciu, la 3-5. Incapabil să servească altfel decât slab-spre-foarte-slab, Nadal a furnizat cu generozitate adversarului său trei puncte de break, primul dintre ele convertit de acesta pentru a egala situaţia la seturi.

Bizareria celui de-al treilea set ar fi fost comică dacă nu ar fi fost de-a dreptul tragică. Condus cu 2-1, Rafa a cerut să vină fizioterapeutul şi doctorul. Genunchii? Nu. Mâna? Nu. Spatele? Nu. Magnetul de calamităţi care este Nadal nu avea nici o problemă din cele tradiţionale, ci se plângea că este ameţit, ceea ce l-a făcut pe doctor să îi administreze o pastilă. În interviul acordat pe teren, la finalul meciului, Rafa a declarat că s-a deshidratat după primul set şi că a început să aibă crampe în tot corpul. Însă, la conferinţa de presă, atunci când a fost rugat să ofere detalii, nu a reuşit să vină cu explicaţii suplimentare. Recunoscând că la antrenamentul dinaintea meciului totul a mers absolut normal şi că a avut „sentimente pozitive” faţă de felul în care a lovit mingea, „faţă de tot”, Nadal a insistat din nou asupra deshidratării:  „E adevărat că vremea a fost diferită astăzi faţă de ultimele săptămâni. Foarte umedă. Transpir mereu mult atunci când este umed. Nu ştiu, a trecut mult timp fără să fiu în competiţie, în condiţii dure, dar la final s-a întâmplat ceva mai mult [decât atât, n.m]. Este evident, nu? Ceva s-a întâmplat şi mă simt norocos că am avut şansa să termin meciul şi apoi să găsesc o cale să câştig”.

Orice s-ar fi întâmplat – fie deshidratare, fie lipsă de fitness în condiţii dure de competiţie – Nadal a arătat de la 1-2 până la 3-3, în cel de-al treilea set, ca un om care est gata să se prăbuşească în orice moment pe teren. De altfel, la conferinţa de presă, el a recunoscut că a fost foarte aproape de a renunţa să mai joace deoarece s-a simţit ameţit şi pe punctul de a leşina. Cu atât mai incredibilă desfăşurarea din următoarele trei game-uri. La 3-3, Rafa îl pisează pe Tim cu retururi ceva mai îndrăzneţe şi face break. În acel moment, jocul lui căpătase suficientă consistenţă ca să-l ajute să revină de la 0-30 în game-ul următor, să salveze două puncte de break şi să închidă cu un as. Condus cu 3-5, Smyczek şi-a ţinut nervii cât se poate de bine, şi-a făcut serviciul la 0 şi l-a obligat pe Rafa să servească pentru set.

Rafael Nadal la Australian Open 2015Hăbăuc, cu servicii aproape translucide, Nadal şi-a cedat, însă, game-ul cu o dublă greşeală, a treia pe care o executa în meci la punct de break. După două hold-uri, setul trei a ajuns în tiebreak, pe care Smyczek l-a dominat copios, câştigându-l la doi.

Întrebat, la conferinţa de presă, ce se întâmpla cu mintea şi corpul lui după cel de al treilea set, dacă simţea că poate să întoarcă soarta meciului, Rafa, cu nişte râuri de îngrijorare cât Nilul curgându-i din ochi, a răspuns: „Nu, nu. M-am simţit foarte obosit. La sfârşitul primului set, am început să îmi simt corpul foarte rău, foarte obosit. Am înnebunit de îngrijorare. Apoi, când am servit pentru setul trei, aproape că am vomitat. Deci era un sentiment oribil, nu? Am suferit prea mult pe teren timp de trei ore şi jumătate. Am suferit enorm. Prea mult. Nu a fost funny meciul de azi. Evident, este un lucru pozitiv că am avut în final şansa să câştig dar, mda, sper să mă recuperez”.

La 2 egal în setul patru, Rafa se îndoia iar de mijloc, trimiţând către adversar încă un semn că nu-şi revenise din oricare-era-problema-care-îl-chinuia. A fost momentul în care Tim a crezut, după cele spuse în conferinţa post-meci, că balanţa partidei se va înclina de tot în favoarea sa. Doar că Rafa, chiar şi când mai are un pic şi leşină, rămâne Rafa, adică acela care nu o să cedeze niciodată cât timp este în stare să mai ţină racheta în mână. Aşa că şi-a câştigat următorul game somnambulic, aproape fără să alerge, utilizându-şi doar braţele, care, păstrând probabil memoria milioanelor de mingi lovite, au găsit cumva liniile terenului. Iar atunci s-a întâmplat acel transfer de slăbiciune ciudat, improbabil, aproape science-fiction, pe care l-am văzut şi în finala de anul trecut de la Melbourne. Jucătorul care practicase jocul mai bun a cedat. Smyczek, care jucase absolut superb timp de două seturi şi care a recunoscut că a avut un plan bine pus la punct contra lui Nadal („Am încercat să-l împiedic să lovească forehanduri din colţul său de rever deoarece este letal de acolo. Să îl ţintuiesc în colţul de forehand, apoi, când aveam o şansă, să lovesc foarte puternic către backhandul lui”.) s-a blocat. Americanul a jucat probabil cel mai slab game pe propriul serviciu din ultimele patru seturi şi i-a oferit lui Rafa break-ul pe tavă: Na, ia-l tu! Cu un aşa cadou venit pe neaşteptate, Nadal şi-a regăsit serviciul şi s-a desprins la 5-2. Când a venit iar rândul să servească, la 5-3, nu a mai repetat greşeala din setul trei. A înhăţat primul punct de set care s-a ivit, bubuind un serviciu masiv în colţul de backhand al americanului, care l-a returnat în fileu.

Meciul se schimbase complet. „După al treilea set, în setul patru şi setul cinci,” a spus Nadal, „am încercat să joc mult mai agresiv, fără să mai alerg, să încerc să găsesc lovituri câştigătoare şi să joc un pic mai bine, să joc un pic mai relaxat. Fizic, la sfârşitul meciului am început să mă simt mai bine”.

La 3 egal, 30-30, Rafa a irosit o oportunitate uriaşă de break, lăsând să îi scape în afară un retur de rever pe serviciul doi al lui Smyczek. Oportunităţile irosite se răzbună, se zice, dar Nadal s-a ţinut bine, păstrându-şi serviciul pentru a egala scorul la 4. A reuşit să ajungă la 30 egal în game-ul următor, dar s-a oprit din nou în pragul break-ului după ce un forehand din alergare a aterizat afară, dându-i lui Tim posibilitatea de a se regrupa pentru a-şi închide game-ul pe propriul serviciu. Servind la 4-5 pentru a rămâne în set, Rafa s-a păstrat cool, profitând la maxim de primul serviciu şi de forţa forehandului pentru a închide game-ul rapid.

La 5-5, a venit în sfârşit şi Sfântul Break. Condus cu 15-0, Tim s-a ferit să închidă punctul cu un smash la o minge pe care Rafa i-o întorsese în teren după un get neverosimil. A preferat un forehand, însă l-a trimis chiar în racheta adversarului său, care l-a pasat cu reverul de toată frumuseţea. Minunea de passing shot a fost de bun augur pentru Rafa, care s-a ţinut cu dinţii de joc până când două oportunităţi de break au apărut, prima dintre ele fiind şi convertită.

Rafael Nadal împotriva lui Tim SmyczekDrama însă nu putea să fie completă înainte să se implice şi cineva din public. La 6-5, 30-0, un tip din tribune a ţipat în timp ce Rafa servea. Serviciul a fost ratat, însă Tim i-a acordat lui Nadal primul serviciu. De la 40-0, Rafa a ajuns la 40 egal. Un rever în lung de linie i-a adus, însă, al patrulea punct de meci, unul care de data asta nu a mai fost ratat. Nadal s-a prăbuşit în genunchi pe teren. Încăpăţânarea lui îl trecuse marea, iar primul care să recunoască asta a fost chiar învinsul lui: „A fost foarte clar că Rafa nu juca cel mai bun joc al lui”, a zis Tim. „Dar asta arată ce fel de jucător, ce fel de campion este, pentru că era bolnav şi nu se simţea bine. Acela a fost jocul lui C sau D. A găsit o cale să câştige. Aşa că jos pălăria pentru el. De aceea este unul dintre cei mai buni”.

O declaraţie foarte realistă din partea lui Tim Smyczek, care l-a propulsat instantaneu în eşaloanele superioare ale respectului fanilor de tenis. La fel ca şi jocul lui de azi. Da, Nadal versiunea A şi Nadal versiunea B au lipsit cu desăvârşire din meci, dar Tim a jucat un tenis bun, variat, construit cu realism în jurul unui backhand în lung de linie solid şi al unei deplasări de energizer bunny.

Unde rămâne, însă, Nadal după acest nou epic, această nouă supravieţuire? Cred că tot ce se poate spune acum cu certitudine este că el a mai evitat încă o înfrângere la un jucător din afara Top 100 şi că acesta nu poate fi decât un lucru pozitiv. Dacă, însă, suferinţa de azi va fi o piedică în calea revenirii la formă a lui Rafa pentru meciul din turul trei cu Dudi Sela sau dacă, dimpotrivă, va fi o trambulină către un nivel de joc mai înalt rămâne de văzut.

Către sfârşitul conferinţei de presă, Nadal a făcut o declaraţie foarte interesantă. Rugat să explice ce fel de sentimente nutreşte faţă de Australian Open, unde a experimentat lungul şir de dezamăgiri şi probleme pe care le ştim cu toţii, Rafa a răspuns: „Atunci când suferi foarte mult pe un teren, atunci iubeşti foarte mult acel teren”. Cu cât mai mult îi rezistă Australia, cu atât Rafa o iubeşte mai puternic pentru că „serios, este unul dintre terenurile care mă fac să joc cu multe emoţii”. Astăzi, cel mai mare încăpăţânat al ATP-ului i-a cântat unuia dintre turneele care îi rezistă cu cea mai mare îndârjire un cântec de Azalee:

„I’m gonna love ya

Until you hate me

And I’m gonna show ya

What’s really crazy

You should’ve known better

Than to mess with me, honey…”

+++

Alte nume notabile care au trecut mai departe azi: Roger Federer, după ce a fost condus cu 1-0 la seturi de Bolelli şi a fost muşcat de o albină. Andy Murray, care a trecut fără probleme de Matosevic. Eugenie Bouchard, care a învins-o pe Bertens în două seturi.

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

One Response

Leave a Reply

Your email address will not be published.