Într-o săptămână în care a fost învins drastic de un puşti de 18 ani, în timp ce Rafa Nadal a câştigat titlul la Buenos Aires, iar Roger Federer pe cel de la Dubai, Andy Murray a stat de vorbă cu mass media din UK despre ceea ce i s-a întâmplat în finala de la Australian Open, dar şi despre Ivan Lendl, Amelie Mauresmo şi independenţa Scoţiei.

Interviul care a rezultat – revelator, extrem de dens şi ţintit către aspectele care dau naştere la multe dintre controversele ce îl înconjoară pe campionul de la Wimbledon din 2013 – îl arată pe Andy drept un tip cu o gândire matură, capabil să emită judecăţi fine asupra persoanelor care îi sunt alături, dar şi să se auto-analizeze cu luciditate devastatoare. Este un interviu în care Andy încearcă, uneori candid, alteori tensionat, să-l explice pe Andy în faţa unei lumi care, după atâţia ani, tot nu prea ştie ce se ascunde în spatele bombănelilor, al ieşirilor nervoase de tot felul şi al meltdown-urilor aparent inexplicabile ale campionului scoţian.

MurrayIată ce spune Andy:

Despre auto-combustia din finala de la Australian Open

Asta înseamnă să fii în stare să suporţi presiunea. Înseamnă să fii capabil să te concentrezi asupra procesului, nu să te uiţi la rezultat şi să îi permiţi să te distragă şi să îţi imaginezi cum ar fi să câştigi Australian Open şi cât de minunat ar fi. Trebuie să fii capabil să stai în prezent.

Dacă cineva are crampe în finala unui Grand Slam – atunci meciul este al tău. M-am gândit: ‘Dumnezeule, turneul ăsta poate fi al tău’, iar apoi lucrurile s-au întors foarte rapid la o sută optzeci de grade. Nu m-am descurcat bine.

Meciul a fost unul extrem de fizic. Din cauza felului în care este tenisul, poţi să ai multe momente de minus şi de plus. Dacă joc trei puncte în care eu stau pe linia din spatele terenului şi îl fac să alerge dintr-o parte în alta timp de 10 lovituri, este extrem de obositor, în următoarele cinci sau zece minute e posibil să te simţi obosit, iar picioarele să le simţi foarte grele.

Apoi, odată ce ai o pauză şi stai jos şi ai două sau trei minute în care te poţi odihni, este posibil să îţi revii. Ceea ce s-a întâmplat este irelevant pentru că ar trebui să fiu în stare de lucruri mai bune decât să îmi permit să scrutez viitorul.

Asta e ceea ce se întâmplă. Asta înseamnă să fii în stare să suporţi presiunea. Înseamnă să fii capabil să te concentrezi asupra procesului, nu să te uiţi la rezultat şi să îi permiţi să te distragă şi să îţi imaginezi cum ar fi să câştigi Australian Open şi cât de minunat ar fi. Trebuie să fii capabil să stai în prezent.

Este un ghinion că s-a întâmplat asta, pentru că în restul turneului, nu fusese vorba de aşa ceva sub nici o formă. Meciul din semifinale fusese dur din punct de vedere mental din motive evidente şi m-am descurcat foarte bine. Iar în finală m-am descurcat foarte bine până în mijlocul setului trei, când am dat-o în bară.

Putem să ne regăsim concentrarea foarte, foarte repede. Este un aspect la care lucrez continuu pentru că nu sunt incredibil de natural în această privinţă.

Cred că mental sunt o persoană destul de puternică. Am o grămadă de determinare, dar îmi pot pierde concentrarea. În loc să-mi pierd concentrarea timp de 15 sau 20 de minute, ceea ce s-a întâmplat în acea zi, îmi doresc ca acest lucru să se întâmple pentru doar două sau trei minute. Cu siguranţă am fost foarte critic cu mine. Nu vreau să se întâmple aşa ceva. Nu e ca şi cum am ieşit de pe teren şi am fost foarte mândru de mine şi mi-am spus: ‘Foarte bine, Andy, tocmai ce-ai dat cu piciorul la Australian Open.’

Uneori, criticile pe care le primeşti ulterior pot fi foarte dificile. Nu vreau să mă comport aşa. Îţi spun chiar acum – nu vreau să mă comport aşa.

Mă întorc la întrebările care mi s-au pus după ce am pierdut la Roger cu 6-0, 6-1. Dacă cineva mi-ar fi spus, ‘în două luni de zile o să joci aşa şi o să joci finala la Australian Open final şi o să pierzi la Novak şi o să joci un tenis minunat’, aş fi fost fericit, pentru că aveam probleme în acea perioadă.

Jucam prost, iar nivelul meu de încredere era scăzut. Se întâmplau tot felul de lucruri cu echipa mea. Anul trecut a fost un an dificil. Când mă uit înapoi la turneu ca la un întreg, tenisul pe care l-am jucat a fost foarte pozitiv.

Sunt într-o poziţie mult mai bună acum decât eram cu două sau trei luni în urmă. Sper să pot avea un sezon puternic anul acesta.

AndyDespre notiţele uitate pe teren la Rotterdam, emoţii, ieşiri nervoase, suport psihologic şi sănătate mentală

Atunci când cineva începe să te ia la întrebări şi eşti într-o situaţie de presiune, este un lucru natural să începi să inventezi scuze referitor la motivul pentru care faci ceva greşit.

Lumea spune: ‘Are nevoie să meargă la un psiholog sau psihiatru’. Tot timpul mi se pun întrebări despre acest lucru şi răspund: ‘Da, merg la psihologi şi lucrez cu un psihiatru’. Nu ştiu dacă asta înseamnă că sunt prea deschis. Nu sunt nevoit să spun nimănui că fac aşa ceva, dar pe de altă parte unele dintre aspectele la care lucrez sau lucrurile pe care le fac atunci când sunt pe teren sunt chestiuni private.

Sănătatea mentală este o chestiune privată. Vorbesc cu oamenii relevanţi despre acest lucru şi nu vreau ca toată lumea să ştie ce există în notiţele mele. Oricine ţine un jurnal [ştie că] este un pic stânjenitor dacă cineva se apucă şi arată tuturor jurnalul tău. Nu îmi place acest lucru.

Nu aş vorbi nimănui niciodată astfel [în legătură cu ieşirile lui nervoase]. Aici sau într-un restaurant sau în viaţa mea de zi cu zi. Nu aş face niciodată aşa ceva.

Dar am învăţat foarte multe despre felul în care mintea lucrează, iar în momentul în care latura emoţională a creierului nostru preia conducerea, tendinţa pe care o avem este să încercăm să fabricăm scuze şi să dăm vina pe alţi oameni şi să spunem că nu a fost vina noastră, în timp ce ştiu cât se poate de bine, atunci când ies de pe teren şi stau jos după meci, că prima persoană pe care dau vina sunt eu însumi. Nu vreau să spun nimic rău nimănui când sunt pe teren, dar se întâmplă.

Atunci când cineva începe să te ia la întrebări şi eşti într-o situaţie de presiune, este un lucru natural să începi să inventezi scuze referitor la motivul pentru care faci ceva greşit. Aşa că uneori spun: ‘Oh, am ratat acel backhand pentru că nu l-am antrenat suficient’ când ştiu că nu este cazul, ştiu că este total iraţional. Am vorbit cu mulţi sportivi şi asta e ceea ce facem.

Despre motivele pentru care a ales-o ca antrenoare pe Amelie Mauresmo

A ascultat tot ceea ce am spus eu.

Motivul pentru care am început să lucrez cu ea a fost acela că, în momentul în care am stat jos şi am vorbit cu ea, mi s-a părut că este o persoană foarte liniştitoare.

A ascultat tot ceea ce am spus eu. Nu a fost un scenariu de genul eu am început să vorbesc, iar ea a început imediat să vorbească peste mine. Am fost de acord cu tot ceea ce ea a spus despre jocul meu, pe baza a ceea ce văzuse la televizor.

Despre cât de bună a fost colaborarea cu Ivan Lendl

A avut unele puncte foarte puternice, iar alte lucruri care nu erau chiar atât de bune.

Am avut foarte mare succes cu Ivan Lendl. A fost el un antrenor perfect? Nu. A fost un antrenor foarte bun? Dap. A avut unele puncte foarte puternice, iar alte lucruri care nu erau chiar atât de bune.

10378159_10152267715913732_5502590725574155688_nDespre culpabilizarea excesivă a lui Amelie Mauresmo de către public pentru insuccesele lui

Au existat unii oameni care s-au îndoit de mine, dar cel mai mult s-a discutat despre faptul că este vina lui Amelie – despre faptul că eu eram confuz, că nu aveam nici o identitate, pe scurt, despre faptul că ea nu era bună de nimic.

Unii oameni nu vor fi niciodată satisfăcuţi. Dacă nu voi câştiga un Grand Slam cu Amelie, oamenii vor spune că nu am avut succes sau că ea nu este o antrenoare bună.

Eu ştiu realitatea şi că ea este o antrenoare bună pentru că am lucrat cu ea, am lucrat cu mulţi antrenori, ştiu care dintre ei au fost buni şi la ce nu au fost buni, care sunt punctele lor forte şi punctele lor slabe.

Am fost şocat de criticile care i s-au adus după ce am pierdut la O₂ [împotriva lui Federer, la Turneul Campionilor]. Nu au existat îndoieli cu privire la nici o altă persoană din echipa mea. Au existat unii oameni care s-au îndoit de mine, dar cel mai mult s-a discutat despre faptul că este vina lui Amelie – despre faptul că eu eram confuz, că nu aveam nici o identitate, pe scurt, despre faptul că ea nu era bună de nimic. Tocmai jucasem şase săptămâni la rând, cele mai de succes şase săptămâni din an, sezonul meu se îmbunătăţise extraordinar din momentul în care începusem să lucrez cu ea faţă de începutul anului.

Nu am priceput. Nu am înţeles de ce toată lumea dădea vina pe ea. Nu am auzit să se întâmple aşa ceva cu nici unul dintre super-antrenorii sau foştii jucători, să se spună ‘Michael Chang nu este bun de nimic’ sau ‘Ivan Lendl nu este bun de nimic’ sau Edberg sau Becker. Poate în legătură cu Boris, un pic la început, oamenii se întrebau cum o să meargă cu Novak. Nimeni nu a spus că Boris este un coşmar. Nu spun că este un coşmar. Ceea ce vreau să spun este că, doar pentru că am pierdut un meci cu Roger, asta nu înseamnă că a fost cu siguranţă vina ei.

Andy Murray Australian Open 2015Despre schimbarea de abordare în ceea ce priveşte câştigarea turneelor de Grand Slam

Înainte gândeam în felul următor: ‘Nu, nu pot să termin cu tenisul fără să câştig un Grand Slam, aşa ceva nu se poate întâmpla’, dar după aceea am început să gândesc altfel: ‘Andy, faci tot ceea ce poţi, încerci să îmbunătăţeşti, munceşti din greu, iar dacă n-o să se întâmple, n-o să se întâmple, ghinion’.

Despre eticheta de „choker” pe care lumea o atribuie lui Amelie Mauresmo

Într-un sport individual, în mod special când eşti un fost jucător, este foarte uşor să vii şi să spui: ‘Aşa ar trebui să faci, eu aşa am făcut, a mers pentru mine, o să meargă şi pentru tine’.

Lumea poate să creadă că a fost slabă. Eu cred contrariul. Este o ascultătoare extrem de bună. Într-un sport individual, în mod special când eşti un fost jucător, este foarte uşor să vii şi să spui: ‘Aşa ar trebui să faci, eu aşa am făcut, a mers pentru mine, o să meargă şi pentru tine’. Nu cred că este corect.

A trecut prin multe şi la nivel personal şi s-a descurcat foarte bine cu multe dintre problemele pe care le-a avut în timpul carierei sale. Când juca a fost percepută ca choker. Oamenii îi spuneau astfel. Deşi era cea mai bună din lume, numărul unu mondial, tot un choker era. Apoi, la sfârşitul carierei, a reuşit să depăşească toate astea şi a câştigat un număr de Grand Slam-uri. Cred, aşadar, că mental este extrem de puternică.

Despre contribuţia efectivă pe care o aduce Amelie Mauresmo la jocul său

Unul dintre lucrurile pe care am avut sentimentul că le-a făcut extrem de bine în calitate de jucătoare şi cu care mă poate ajuta se referă la faptul că utiliza foarte multă varietate pe teren.

Au fost ceva schimbări în echipa mea, iar ea a rămas şi jocul meu s-a îmbunătăţit extraordinar din momentul în care am avut o fereastră de timp substanţială în care să ne antrenăm şi să exersăm cu adevărat.

Unul dintre lucrurile pe care am avut sentimentul că le-a făcut extrem de bine în calitate de jucătoare şi cu care mă poate ajuta se referă la faptul că utiliza foarte multă varietate pe teren. Utiliza mult slice, spin-uri diferite. Obişnuia să vină des la fileu. Juca serviciu voleu pe fiecare serviciu întâi la Wimbledon.

Despre trendul nou în ceea ce priveşte angajarea de antrenori femeie căruia colaborarea sa cu Amelie i-ar putea da naştere

Dacă aceasta este o relaţie de succes, oamenii se vor uita şi vor încerca să o urmeze şi să o copieze într-un fel, pentru că aşa merg lucrurile în lumea asta.

Oamenii vor aştepta să vadă dacă vom avea succes. Dacă aceasta este o relaţie de succes, oamenii se vor uita şi vor încerca să o urmeze şi să o copieze într-un fel, pentru că aşa merg lucrurile în lumea asta. Atunci când cineva face ceva bine, oamenii îl vor urma.

Despre îmbunătăţirile pe care trebuie să le aducă jocului său

Să continuu să joc mai aproape de linia din spatele terenului mai des, deoarece am sentimentul că, atunci când am jucat cel mai bun tenis al meu în ultimii ani, am stat pe linia din spatele terenului, dictând mai multe puncte.

MurrayDespre opinia în legătură cu referendumul referitor la independenţa Scoţiei pe care şi-a exprimat-o pe Twitter

Nu sunt supărat pe mine că am spus ceva. Sunt dezamăgit de felul în care am abordat acest lucru.

Un lucru pe care l-am învăţat a fost că felul în care am făcut [cunoscută opinia lui] a fost imatur. Ceea ce pot să spun este că, o perioadă lungă de timp, multă lume mi-a spus: ‘Nu spune nimic despre asta, te rugăm nu spune nimic despre asta’.

A fost un lucru extrem de important pentru mine. A fost o zi importantă în viaţa familiei mele. Nu că toată lumea ar fi votat la fel, dar a fost o zi foarte mare pentru Scoţia.

Mi s-au pus întrebări aproape zilnic în cele şase sau şapte luni dinainte şi mi s-a părut foarte greu să nu spun nimic. M-am simţit de parcă aş fi minţit într-un fel, pentru că nu puteam să fiu deschis şi să spun [care este opinia lui]. Când am făcut acest lucru până la urmă, eram treaz în mijlocul nopţii. Felul în care am făcut acest lucru a fost greşit. Ştiu asta. Mi-ar fi plăcut să fi explicat cu adevărat de ce am această opinie.

Poate o declaraţie. Poate un interviu, dar era posibil să fi fost întrebat despre alte lucruri pe care nu le cunosc şi, în cele din urmă, aş fi dat impresia că sunt stupid. Poate că, oricum, în cele din urmă, dau impresia că sunt stupid. Nu sunt supărat pe mine că am spus ceva. Sunt dezamăgit de felul în care am abordat acest lucru.

Lucrul pe care l-am spus în acel moment a fost că oamenii din Scoţia vor lua decizia corectă. Doar pentru că eu gândesc într-un fel nu înseamnă că acesta este drumul corect pentru Scoţia. Sper că este decizia corectă şi o voi sprijini. Vreau să mă fi înşelat. Nu vreau să am dreptate. Aş prefera să mă fi înşelat, iar Scoţiei să îi meargă mai bine [prin faptul că a votat nu].

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.