S-a terminat primul mare calup semnificativ de tenis al anului. Avem câștigătorii, avem concluziile. Urmează zgura europeană, care, în mod tradițional, aduce un set de intrigi bine cunoscute. Anul acesta, din cauza celor întâmplate în primele trei luni ale lui 2015, intrigile par și mai palpitante. Să le vedem.

Simona Halep

Și-a regăsit dorința de luptă. Abordează sezonul de zgură din postura principalei rivale a Serenei Williams și a Mariei Sharapova. Vom asista la o victorie a Simonei împotriva acestora pe zgura europeană?

Cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla uneori în viață este să trăiești o mare dezamăgire. O fi fost sfertul de finală pierdut la Makarova la Australian Open cel mai bun lucru care i s-a întâmplat Simonei Halep în acest an? Întrebarea nu îmi aparține mie, ci lui Steve Tignor, și este de găsit în review-ul pe care îl face primului trimestru de tenis din 2015. Tot ce se poate. Dezamăgirea pe care a trăit-o Simona în acel meci pare să fi fost atât de cruntă încât a dus la o rezoluție crucială: să nu mai cedeze niciodată un meci fără să se lupte până la capăt. Cu o voință de fier, Simona și-a pus în aplicare hotărârea, reușind să facă ceea ce făcea cu brio pe vremea când punea cărămidă peste cărămidă pentru a construi drumul care a dus-o în vârful ierarhiei tenisului feminin. A început să câștige din nou meciuri luptând, chiar și atunci când nu are o zi bună sau nu joacă cel mai bun tenis al ei. Rezultatul? A adus acasă titlul de la Dubai și a spart o barieră semnificativă, cea a turneelor de prim rang ale WTA, ridicând deasupra capului cel mai valoros trofeu al carierei de până acum, cel de la Indian Wells.

Aceeași determinare de fier a ajutat-o să revină în semifinala de la Miami cu Serena Williams de la un deficit de un set și să îi dea mari bătăi de cap liderei mondiale în timpul celui de-al treilea set. În ciuda faptului că a pierdut acest meci, Simona a câștigat cel puțin două lucruri extrem de importante: primul – a acumulat experiență în ceea ce înseamnă să joace contra Serenei, experiență ce se va dovedi, sunt sigură, extrem de utilă atunci când va veni vremea să joace din nou cu ea; al doilea – a captat atenția celor care caută, de mult timp, o rivală pentru Serena Williams și care văd acum în Simona cea mai bună candidată la acest titlu. Despre experiență nu are rost să mai comentăm ceva. Cât despre rivalitate, ea merită comentată. Legendele celor mai mari jucători și jucătoare de tenis se construiesc nu numai pe victorii și recorduri, ci și pe rivalități. Nu are rost să ne uităm mai departe de Nadal și Federer. Fiecare dintre ei este mai mult decât suma turneelor câștigate sau a recordurilor doborâte. Măreția lui Federer se sprijină pe Rafa, iar legenda lui Rafa se hrănește din Federer. Da, oricât de nonsens ar suna pentru urechile celor care nu sunt obișnuiți cu tenisul, orice jucător sau jucătoare mare are nevoie de o rivalitate. O rivalitate care să capteze imaginația și spiritele celor aflați în toate bărcile, inclusiv în cele ale rivalilor (rivalelor). Simona nu face excepție.

Simona Halep sezonul de zgurăAcum. Punând cap la cap parcursul plin de succes pe care l-a avut până acum în 2015 și rezultatele înregistrate pe zgură în 2014, nu cred că există vreun dubiu că ea intră în primăvara europeană ca mare favorită. La fel de mare ca lidera mondială sau ca actuala deținătoare a titlului de la Roland Garros. Iar întrebarea principală care se pune nu mai este dacă Simona poate câștiga turnee mari, ci dacă poate câștiga turnee mari în condițiile în care trebuie să le întâlnească, în drumul spre titlu, fie pe Serena, fie pe Maria, fie pe amândouă.

Greu de răspuns, dar există unele indicii care ne-ar putea ajuta. De fiecare dată când Simona a jucat cu Sharapova anul trecut, senzația a fost că meciul putea să se termine altfel. La fel, senzația din semifinala cu Serena a fost că Simona putea să producă surpriza. Mai mult, experiențele acumulate împotriva celor mai bune două jucătoare ale lumii la ora actuală nu au cum să nu ducă la un breakthrough al Simonei împotriva acestora. Mai devreme sau mai târziu. Dacă zgura – în teorie, suprafața care servește cel mai bine jocul Simonei – o va ajuta să câștige un turneu mare, înregistrând victorii la cele două jucătoare clasate înaintea ei, este cred principala intrigă care va marca sezonul de zgură 2015 în circuitul feminin.

Rafael Nadal

Nu și-a regăsit forma de joc nici în America de Sud, nici în cea de Nord. Abordează sezonul de zgură de pe locul cinci în ierarhia mondială. Zgura a fost, însă, întotdeauna bastionul lui Rafa, se va mai repeta povestea și în acest an?

Despre criza lui Rafa, posibilele explicații și implicații ale acesteia am scris după înfrângerea lui la Fernando Verdasco în turul trei de la Miami. Nu cred că mai sunt multe de adăugat la ceea ce am spus acolo. În ciuda vocilor, care, luând aminte la ceea ce se întâmplă în taberele celorlalți jucători mari ai momentului, vorbesc despre necesitatea unei schimbări – fie în metoda de antrenament, fie în dietă, fie în echipă – Rafa insistă că el și numai el deține cheia pentru a depăși blocajul în care se află. Nimic de mirat aici. Atitudinea lui Nadal față de schimbare, mai ales față de genul de schimbare care ține de componența echipei, de stilul lui de antrenament și de viață, în general, a fost mereu aceeași. Rafa preferă să mențină o stare de fapt decât să o schimbe, să lucreze cu aceiași oameni și să își rezolve problemele in house. Deși poate fi interpretată, dintr-un punct de vedere, drept rezistență la schimbare, această încăpățânare a spaniolului poate avea și o conotație pozitivă: este o abordare specifică oamenilor puternici mental, care nu stau să-și plângă de milă, ci pornesc să-și rezolve singuri problemele.

Rafael Nadal sezonul de zgurăÎntre timp, Nadal a căzut pe locul cinci în ierarhia mondială, după Murray și Nishikori, la o distanță de doar 185 de puncte de Milos Raonic, aflat pe locul șase. În aprilie, Rafa are de apărat 270 de puncte (de la Monte Carlo și Barcelona, turnee pe care le avea în palma stângă odinioară, deținând recordul de titluri câștigate la amândouă, dar pe care anul trecut le-a părăsit devreme). Cele mai multe puncte le apără Federer, 600 (Monte Carlo), în timp ce Djokovic are 360 de puncte de apărat (Monte Carlo), Nishikori 500 (Barcelona), iar Murray 0. Situația îi lasă un frumușel loc de manevră lui Nadal pentru a reveni pe locul patru mondial la sfârșitul lui aprilie dacă va reuși să se regăsească odată ce pășește pe zgură.

Dar acesta este un mare „dacă”, la care nici apropriații lui Nadal nu au răspuns. Francis Roig, antrenorul numărul doi al lui Rafa, a recunoscut, pentru Radio Marca, că nu știe dacă „Rafa va redeveni Rafa la Monte Carlo sau la Paris”. Este sigur, însă, că Nadal se va regăsi. „Acum”, adăuga Roig, „el nu se gândește la Roland Garros, ci la recuperarea stării pe care o avea înainte. Acest lucru este mai important decât coborârea din clasamentul mondial”.

Ultima dată când Rafa a fost pe locul 5 mondial se întâmpla pe 1 aprilie 2013. Știm cu toții ce s-a întâmplat atunci. Vorba celei care are în grijă unul dintre cele mai bune, dacă nu cumva cel mai bun fan site Nadal: „Anul acela lucrurile au ieșit bine până la urmă. E adevărat, nimic din ultimele meciuri nu sugerează că anul acesta Rafa va prinde aripi așa cum s-a întâmplat în 2013, dar…cine știe? Ideea principală este că a mai fost în această situație înainte. Nu este sfârșitul lumii”. Exact. Nu este deloc. Ba dimpotrivă, face ca lucrurile să devină extrem de interesante. Dacă tierra batida va face din nou minuni pentru Rafa și încrederea lui (atât de mult) pierdută este, trebuie să fie principala intrigă a sezonului de zgură din circuitul masculin.

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.