Maria Sharapova a revenit de la un deficit de un set pentru a câștiga cu scorul de 4-6, 7-5, 6-1 finala de la Roma disputată împotriva Carlei Suarez Navarro. Este al treilea titlu pe care Maria îl obține la turneul din capitala Italiei. Novak Djokovic l-a învins pe Roger Federer în două seturi, 6-4, 6-3, pentru al patrulea său titlu la Foro Italico.

Călătoria și caracterul

Maria Sharapova este campioană la Roma pentru a treia oarăDouă sfaturi esențiale a primit, în opinia mea, Maria Sharapova de la antrenorul ei, Sven Groeneveld, în timpul finalei jucate împotriva Carlei Suarez Navarro (CSN, pe scurt, de acum înainte). Primul a fost să nu se abată de la planul de joc pe care l-au discutat. Al doilea a fost să trateze meciul ca pe o călătorie în care ea, Maria, trebuie să ajungă să dețină și să păstreze controlul.

Poate ar trebui să adaug că, în momentul în care a primit aceste sfaturi, Maria nu părea deloc să fie angajată într-o călătorie, ci mai degrabă într-o luptă crâncenă de a returna eficient serviciul adversarei sale, iar planul ei de joc – care, după toate aparențele, se sprijinea pe încercarea de deconstrui reverul cu o mână al CSN – nu mergea sub nici o formă. Backhandul artistic al Carlei se ținea foarte bine în duelurile pe diagonală cu backhandul brutal al Mariei, iar creativitatea spanioloaicei scunde și brunete strălucea ca o comoară rară în fața ritmului mecanic din loviturile rusoaicei înalte și blonde.

Setul unu mergea, pe cale de consecință, în dreptul Carlei, care își chema la pauză antrenorul. Acesta i-a oferit câteva sfaturi tactice bine gândite, printre care acela de a utiliza serviciul pe corp, și un discurs motivațional cât se poate de corect din care s-au desprins (tot) două mesaje: (1) „Pe zgură nimeni nu e mai bună decât tine” și (2) „Cea mai curajoasă [în sensul de agresivă, n.m.] dintre voi două va câștiga partida”. Timp de 10 game-uri din setul doi, CSN a jucat cât se poate de curajos. A recuperat un break la 1-3, lovind incredibil din unghiuri imposibile. În game-ul șapte, construind punctele cu răbdare și cu atenție, a beneficiat de o oportunitate de break. La 3-5, când Sharapova a servit pentru set, a presat și a presat, reverul ei încă producând daune masive în jocul Mariei, până când a reușit să facă un rebreak. La 4-5, a jucat inteligent, salvând un punct de set pentru un hold masiv. La 5-5, însă, curajul Carlei s-a prăbușit. Complet și compact. Sharapova și-a făcut serviciul la 0 pentru a prelua, încă o dată, conducerea în set, cu 6-5, iar mai apoi a realizat – tot la 0 – break-ul care îi aducea setul doi.

În acel moment, CSN se afla, după propria estimare, făcută la insistențele antrenorului său, venit iar pe teren, la un procent de 10% din capacitate. Antrenorul i-a spus că nu mai are de jucat o oră sau două și că este esențial să își propună să joace următoarele 15 minute „ca un animal”. Să nu lase oboseala fizică să-i afecteze caracterul. Carla a mai reușit să joace extraordinar timp de un game, în care i-a făcut break Sharapovei. După aceea, oboseala acumulată după parcursul de la Roma și, mai ales, după partida cu Simona, a preluat frâiele și a dictat. Maria a câștigat șase game-uri la rând și, odată cu ele, titlul de la Foro Italico pentru a treia oară, un record care îl egalează pe cel deținut de ea la Stuttgart.

sharapova-1Cât de semnificativ este acest titlu pentru ceea ce se va întâmpla la Roland Garros? Greu de zis. Sharapova pare, într-adevăr, să fi ajuns în formă optimă la momentul optim, iar locul doi mondial, pe care-l va ocupa de luni și care o va ține departe de Serena Williams până într-o potențială finală la Paris, este un avantaj de netăgăduit. Jocul ei, garnisit mai nou cu drop shot-uri bine executate, a făcut față la câteva challenge-uri importante la Roma: forța și iuțeala în execuție a Vikăi, versatilitatea și exuberanța Dariei, top spin-ul și creativitatea Carlei. Din toate, Sharapova a ieșit cu bine, nezdruncinată și calmă. Exact ca o călătoare care progresează către ținta finală și care adună experiență după experiență, știind prea bine că acestea îi vor fi utile cândva. Cât despre CSN, marea întrebare care o privește este în ce măsură ea este o pretendentă reală la trofeul de la Paris. Jocul Carlei, clipocitor la fileu și ancorat între volanele acelui rever de vis, va fi cu siguranță adulat de esteții de la Roland Garros. Dar va putea el face față la două săptămâni de trudă pe zgura de la Paris sau oboseala, inclusiv cea adunată din evoluțiile constant bune din această primăvară, îi va afecta caracterul?

Invincibilul și imprevizibilul

djoko-91Probabil că Roger Federer glumea atunci când declara că simte că are o șansă bună în finala de la Roma contra lui Nole pentru că, pe zgură, Nole nu este Rafa.

De ce ar avea Djokovic nevoie să fie Rafa? Când el poate să fie și este Djokovic pe toate suprafețele. Când poate să servească exact așa cum își dorește exact în momentul în care își dorește. Când returnează extraordinar indiferent că i se servește pe forehand sau pe backhand. Când poate să joace raliuri la nesfârșit, de dimineața până seara și de seara până dimineața. Când dezlănțuie, dacă are chef, un drop-shot-fest de toată frumusețea. Când poate să-și lase mintea să plece aiurea vreme de două, hai trei puncte, pentru ca mai apoi să o vâre la loc între urechi și să-i spună: „hei, drăguță, ți-am dat voie să hălăduiești un pic, acum treci la loc, hai să ne concentrăm și să rezolvăm cu punctele astea de break pe care le avem de neutralizat”.

Cam așa s-a desfășurat finala de la Roma. Djokovic a făcut, în mare, toate acele lucruri pe care le-am descris mai sus. Și care-l fac să fie, așa cum a aflat și Roger destul de repede, invincibil. Timp de opt game-uri, în setul unu, elvețianul a ținut pasul cu Nole, iar prin jocul lui au blitzuit tot felul de lumini, inclusiv minunatul rever în lung de linie pe care l-a folosit cu atâta precizie și atâta efect estetic în toate partidele precedente de la Roma. În game-ul nouă, Roger chiar a avut o minge de break, însă Djokovic, cu un joc precaut, răbdător, i l-a suflat din fața ochilor. Roata s-a întors imediat, sârbul reușind la 5-4 break-ul care să-i aducă setul unu. Momentul de minus al lui Roger a înghițit și începutul setului doi, în care Djokovic s-a desprins la 3-0. A fost suficient pentru a pecetlui soarta meciului pentru că Federer, cu o prestație slabă la retur, nu a mai putut emite pretenții reale la un rebreak, fiind nevoit să se resemneze cu încă o finală pierdută la Roma.

djoko-51Cum rămânem după al treilea Masters pe zgură? Rămânem așa:

Cu titluri consecutive la toate turneele mari la care a participat, inclusiv două pe zgură, Nole plutește, mai abitir decât în 2011, pe un nor de invincibilitate. Este suprem. Este doar el contra lui. Este.

Dar ce este acum Federer? Sau, mai bine zis, ce va fi Federer la Paris? Sezonul lui de zgură a fost cât se poate de imprevizibil. A obținut titlul la Istanbul, dar la Monte Carlo a pierdut timpuriu la Monfils. Tot timpuriu a pierdut la Madrid la Kyrgios. La Roma a fost imperial, însă numai până când a dat de Djokovic. Ce fel de Roger va apărea pe zgura de la Roland Garros? Și cât de mult va conta el în bătălia pentru titlu? Ceea ce s-a întâmplat în finala de la Foro Italico încurcă și mai mult predicțiile și supozițiile. Dacă în ceea ce-i privește pe Nole, Andy și Rafa lucrurile sunt destul de clare, Roger rămâne, pentru Roland Garros, a mystery man.

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.