Kei Nishikori şi Marin Cilic vor juca finala de la US Open. Nishikori l-a învins pe numărul unu mondial, Novak Djokovic, cu 6-4, 1-6, 7-6, 6-3, devenind, astfel, primul jucător japonez din istorie prezent într-o finală de Grand Slam. Marin Cilic a trecut în trei seturi, 6-3, 6-4, 6-4, de Roger Federer, pentru a se califica în finală. Este pentru prima dată în nouă ani când nici un jucător din Big 4 nu va fi prezent într-o finală de Grand Slam. 

Djokovic vs. Nishikori

Da, învingătorul este acel Kei care, din cauza accidentărilor, a ratat anul acesta titlul de la Madrid şi a trebuit să se retragă din turneele de la Derlay Beach, Miami, Roma şi Toronto. Şi da, este acel Kei care a jucat cinci seturi în sferturile de finală împotriva lui Stan Wawrinka şi tot cinci seturi, în meciul din optimi disputat cu Milos Raonic. Da. Este acel Kei despre care toată lumea se întreba şi pe care toată lumea îl întreba, înaintea acestei semifinale, cât mai poate să reziste, fizic vorbind.

Iar cel pe care l-a învins este Novak Djokovic care avea următoarele statistici privind semifinalele pe care le-a disputat la US Open în ultimii patru ani: în 2010, Nole a fost condus cu 2-1 la seturi, la fel şi în 2011; în 2012 a fost condus cu 1-0, iar anul trecut iar a fost condus cu 2 seturi la 1. Cum s-au terminat toate aceste semifinale în care Nole fie nu a început bine, fie a părut a se înclina? Pâi s-au terminat la fel: Nole le-a câştigat pe toate.

Şi totuşi, de data asta sârbul n-a mai revenit în meci şi n-a mai câştigat. E drept, vremea – adică multă căldură, multă umiditate, ceva vânt – nu a fost tocmai pe placul lui Nole. Dar a fost aceeaşi pentru ambii jucători. Şi la fel de drept e că Nole nu a părut decât pe alocuri maşinăria perfectă care ştim că poate deveni atunci când îşi doreşte ceva cu multă, multă ardoare. Dar Kei a jucat tactic perfect, lipindu-se de linia din spatele terenului şi năpustindu-se să facă puncte câştigătoare cu backhandul în lung de linie ori de câte ori a avut ocazia. A fost un meci ciudat, pentru că Super Nole nu s-a mai făcut văzut şi toată lumea se întreabă, normal, de ce. A fost o victorie pe deplin meritată pentru că, exact când toată lumea se aştepta să-l vadă prăbuşindu-se, Kei s-a adunat şi a luptat.

Momentul respectiv s-a petrecut în setul trei, la scorul de 1 egal, pe serviciul lui Kei. Japonezul este un tip nice şi fără fiţe. Însă, la 15-30, în acel game a dat cu sete cu racheta de pământ. Executase un drop shot care sărise atât de lung, că Djokovic, omul elastic, n-a avut nici o problemă să-l vâneze şi să termine punctul cu un forehand în lung de linie câştigător. Semnalul trimis de sârb era cât se poate de clar. După ce tândălise tot setul întâi, jucând lălâu şi confuz, Nole zburdase în setul doi, iar acum avea chef să plece la vânătoare. Disciplinat, Kei, s-a calmat, chiar dacă scorul se făcuse între timp 15-40. A reuşit să revină în game şi să egaleze, apoi a mai rezistat încă unui punct de break. Dar nu avea să fie ultimul hop de care trecea. A venit şi al patrulea punct de break pentru Djokovic, un cadou făcut de Kei, după ce a servit prima dublă greşeală din meci. Nishikori a reuşit să se adune şi de data asta. A revenit, câştigându-şi game-ul după 7 egalităţi şi 11 minute în care a părut, după fiecare lovitură, că o să se prăbuşească.

kei 4Kei trecuse un munte, urma acum să traverseze şi marea care-l separa de câştigarea setului trei. Iar marea, când de partea cealaltă a fileului se află Djokovic, devine ocean. Nu foarte intimidat de un Nole mult revigorat faţă de versiunea sa de la început de meci, Kei şi-a procurat un punct de break la 4-3. Djokovic a bubuit primul serviciu la T. Doar că Nishikori se poziţionase chiar acolo. Forehandul „inside in” cu care a returnat serviciul sârbului s-a scurs fulgerător pe lângă un Djokovic rămas spectator. Era 5-3 pentru Kei, care obţinuse un avantaj ce putea fi decisiv. Însă, cum spuneam, de la a-i face break lui Nole şi până la a câştiga un set împotriva acestuia este un ocean.

La 5-3, 30 egal, Djokovic, calm şi şiret, a păstrat jocul pe centru, forţându-l pe Kei să mai lovească o minge în plus şi să greşească. A urmat o dublă greşeală şi sârbul potolea furtuna ce părea să se fi iscat pe apele lui încă senine, păstrându-se în set. Djokovic era sută la sută în meci, dovadă urletele trademark cu care a inundat Arthur Ashe în momentul în care a egalat situaţia în set la 5. Mi se pare un lucru important de notat, pentru că printre primele comentarii pe care le-am auzit după meci s-au numărat cele referitoare la aparenta apatie din jocul lui Djokovic. Da, Nole a ieşit pe teren în primul set arătând ca şi cum nu era în toate apele, dar după aceea, în setul doi şi majoritatea setului trei, el a fost cât se poate de prezent şi, după toate aparenţele, motivat.

Tiebreak-ul setului trei – cel care a decis, de fapt, meciul – a fost, însă, altă poveste. Şi cred că nu există un alt mod de a o spune decât că Djokovic şi-a pierdut pur şi simplu cumpătul. La fel cum s-a întâmplat în tiebreak-ul pierdut la unu în meciul cu Andy. Şi astăzi, ca şi atunci, Nole a început catastrofal, pierzându-şi ambele servicii. Aşa că Nishikori a ajuns rapid la 4-0. După ce s-a luptat pentru a recupera de la 2-5 la 4-5, Nole s-a prăbuşit însă din nou. Îi ceda tiebreak-ul lui Kei la 4, după ce trimitea un forehand în afară. Japonezul avea 2-1 la seturi şi lumea deja se uita deja cum în jurul lui plutea un halo pe care scria Istorie.

Setul patru a fost desprins parcă dintr-o poveste în care personajele principale fac schimb de locuri ca să vadă cum e să mergi în papucii celuilalt. Djokovic, care de obicei este un monument de anduranţă şi de îndârjire, era cel care juca fără nici o vlagă şi îşi pierdea serviciul încă din startul setului. Nishikori, care de obicei, în momente de stres fizic, se fărâmiţează în cioburi, ca o fragilă balerină de cristal, a tras de el cât a putut pentru a reveni de la 0-40, a-şi păstra serviciul şi a ajunge să conducă cu 2-0 în set. Servind la 4-3, pentru a-şi conserva avantajul, Kei, care nu a fost niciodată perceput drept un jucător cu nervii de oţel, a servit trei aşi. Servind la 5-3 pentru a rămâne în meci, Nole i-a oferit lui Kei două puncte de break. Pe al doilea, japonezul l-a convertit cu un winner de forehand.

Djokovic, Novak|atpd643Deznodământul – de neînchipuit aproape până în ultima clipă – a fost cât se poate de potrivit. Kei a căutat tot meciul lovituri câştigătoare, pe forehaand şi pe backhand, pe care le-a executat fără cruţare ori de câte ori a avut ocazia. De altfel, backahand-ul în lung de linie al lui Kei, plecat fulgerător din rachetă şi ştergând terenul, a fost lovitura vedetă a acestui meci. Am avut ocazia să-l văd pe Kei executându-l de aproape, la Barcelona. Este o lovitură pe cât de explozivă, pe atât de frumoasă, pe care nu te saturi să o priveşti.

Probabil că va fi o lovitură pe care Nole o va ţine minte. Nu a fost ziua lui, iar umbrele pe care le-a arătat în joc după ce a revenit din vacanţa post-Wimbledon se menţin: reverul lui altădată letal este acum on and off, serveşte bine, dar nu suficient de bine în momentele – cheie care, cumva, încep să-i scape printre degete. Omul de Fier din Nole este puţin pierdut sau, dacă nu, puţin topit şi poate că nu numai din cauza căldurii de la New York.

Istorică, anticipată de prea puţini, victoria lui Kei împotriva lui Djokovic, pe care acum îl conduce în head-to-head cu 2-1, este frumoasă şi rotundă din orice perspectivă ai privi-o. Dar mai ales, din perspectiva imaginii pe care ne-o crease acest jucător. Anume, imaginea unui talent incapabil să se realizeze din cauza limitărilor fizice care-l trimit, an de an, pe margine. Acest jucător este acum în finală la US Open şi nu oricum, ci rezistând în trei meciuri consecutive cu jucători de Top 10, dintre care şi numărul unu mondial.

Cilic vs. Federer

Bw4eoiSIQAARIlYÎn cealaltă semifinală, Marin Cilic a jucat ceea ce el a numit cel mai bun tenis din viaţa lui. „Nici măcar nu m-am putut gândi că pot juca astfel”, a declarat croatul, radiind de fericire la sfârşitul meciului cu Federer. „Când servesc bine cred că pot bate pe oricine, iar mai bine ca astăzi nu am servit nicicând”, a adăugat Marin, care a terminat meciul cu 39 de lovituri câştigătoare. Cilic este şi el pentru prima dată într-o finală de turneu de Mare Slam.

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.