Serena Williams a învins-o pe Maria Sharapova în semifinale cu 6-2, 6-4. Adversara ei din finală va fi Garbine Muguruza, care a câștigat cu 6-2, 3-6, 6-3 meciul cu Agnieszka Radwanska.

Într-un interviu pe care l-a acordat înainte de Wimbledon, Maria Sharapova a fost întrebată ce i-ar spune, dacă ar putea călători în timp, adolescentei de 17 ani care a câștigat trofeul la Londra cu unsprezece ani în urmă. Maria a răspuns că nu ar vrea să facă așa ceva, nici dacă ar fi posibil, pentru că ar priva-o pe adolescenta Sharapova de toate experiențele pe care le-a avut între timp. Cu alte cuvinte, de devenire. De ceea ce a făcut-o să fie Maria Sharapova de acum.

În timpul semifinalei cu Serena Williams, pe ecranul televizorului au apărut, în momentele cheie ale meciului, tot felul de grafice care comparau parametrii jocului Sharapovei de la Wimbledon în 2004 cu parametrii jocului ei de acum. Comparația era net defavorabilă Mariei de acum. Iar asta este explicația simplă și incontestabilă a motivului pentru care Sharapova a pierdut atât de drastic meciul cu Williams.

Cealaltă explicație vine din cealaltă parte a fileului. În acest moment, Serena Williams este prea bună pentru Sharapova. A fost prea bună și pentru Azarenka. A fost prea bună și pentru Heather Watson. De fapt, senzația mea este că acel meci formidabil cu Watson a făcut-o pe Serena să devină atât de bună în ultimele partide. Cumva, provocarea pe care i-a adresat-o britanica a venit pentru Serena ca un fel de wake up call. I-a trezit și i-a ațâțat toate simțurile, toată competitivitatea, toată ferocitatea de care vorbeam în cronica sfertului de finală jucat de Williams cu Azarenka.

Vika, pe care o admir pentru discursul ei deschis, original, orientat către „hai să lăsăm prostiile și să spunem ce avem de zis”, avea dreptate atunci când îndemna pe toată lumea, după meciul cu Serena, să o lase mai moale cu aprecierile despre zgomotele pe care aceasta le face și despre felul în care ea arată și să se uite la jocul ei. Da. Jocul Serenei a ajuns în acest moment undeva foarte, foarte sus, la înălțimi de unde survolează ca o pasăre de pradă asupra adversarelor, pe care le vânează, uneori tachinându-le, ca pe șoricei. Sau cel puțin asta a fost impresia pe care a lăsat-o azi.

Serena Williams o învinge din nou pe Maria SharapovaSă luăm de exemplu ce s-a întâmplat în câteva dintre game-urile în care s-a ajuns la scorul crucial de 30 egal. Să luăm, de exemplu, cel de-al doilea game al setului unu. Maria își cedase deja game-ul inaugural, în care făcuse trei duble greșeli, două dintre ele consecutive la 40 egal. S-a făcut 30-30 pe serviciul Serenei. Ce s-a întâmplat în punctul următor? Williams a servit un as. E drept, a venit apoi cu o dublă greșeală, care a restabilit egalitatea. Însă imediat a servit, din nou, un as. Sharapova pierdea punctul următor cu o eroare neforțată de forehand, iar Serena își conserva game-ul. Povestea s-a repetat și în următorul game jucat pe serviciul americancei, doar că a avut mai puține complicații. La 30 egal, Serena a venit cu as. Imediat, l-a servit și pe al doilea pentru a se desprinde la 3-1.

În setul doi, egalitățile la 30 au fost rezolvate de Williams cu altă metodă, dar cu același aplomb. Servind pentru 2-2, lidera mondială s-a complicat cumva și a ajuns iar în fața unui 30 egal. A evitat punctul de break (de altfel, în toată partida, Sharapova nu a avut nici măcar o singură oportunitate de break) cu o combinație de serviciu bine plasat plus winner pe a doua lovitură. Punctul următor, care s-a decis în urma unui raliu, a fost încheiat de Serena cu un voleu de forehand eficace și elegant. Încă un exemplu. Servind la 4-3, cu un break în față, Williams a avut de înfruntat cea mai mare criză – dacă o putem numi așa – din tot meciul. Părând jumătate înțepenită, jumătate moale pe picioare, i-a permis Sharapovei o mică răzmeriță: aceasta s-a desprins la 30-0, iar ocazia părea ideală pentru a forța un rebreak. Punând din nou la bătaie serviciul, Williams a înăbușit însă prompt speranțele Sharapovei. Când s-a făcut 30 egal, s-a dezlănțuit iar, forțând-o pe Maria să termine raliul cu un backhand ieșit în afară. Punctul de care avea nevoie pentru a prelua conducerea cu 5-3 Serena și l-a asigurat cu un as, bineînțeles.

Comportamentul unei jucătoare la scorul de 30 egal în game-urile în care servește este un indicator extrem de sensibil al nivelului la care se află jocul său. Iar povestea pe care o spune comportamentul Serenei în momentele în care a ajuns în fața lui 30-30 pe propriul serviciu este una și aceeași cu cea pe care o spun adversarele sale: Serena este, acum, pur și simplu prea bună.

Cum rămâne cu Sharapova? Prestația ei din această semifinală a fost la o distanță destul de consistentă de cea din finala de la Australian Open. Acolo, în setul doi a reușit să se țină scai de Serena și, împreună, au creat momente frumoase de tenis. Astăzi, deși tentativa de a-și ridica nivelul de joc în setul doi a existat, ea nu a mai apucat să se și fructifice. Poate diferența se datorează și deosebirii de atitudine cu care Sharapova a intrat pe teren: aici, la Wimbledon, mi-a părut a fi infinit mai emoționată și mai crispată decât la Melbourne. În setul unu cel puțin, în care și-a cedat serviciul încă din primul game, Maria nu a arătat decât precum o palidă umbră a bestiei care poate fi atunci când de partea cealaltă a fileului se află altcineva în afară de Serena Williams. Când, în fine, a intrat în starea de spirit în care să vrea să încerce să schimbe ceva, adică în debutul setului doi, era deja prea târziu.

Serena Williams o învinge din nou pe Maria SharapovaCe ar fi putut totuși Maria să schimbe? Cu ce ar fi putut produce daune în armura Serenei? Cu serviciul? Nu tocmai. Două dintre cele trei break-uri realizate de Serena, unul în primul set, altul în cel de al doilea, au venit ca urmare a dublelor greșeli făcute de Sharapova. Serviciul ei, așa cum arăta o grafică prezentată la televizor, este acum mult mai împrăștiat decât era în urmă cu unsprezece ani. Iar efectul se vede. Cu acel backhand în diagonală, pe care-l execută dinăuntrul terenului, reușind să-l plaseze în unghiuri ireale, de unde adversarele nu mai pot returna? Posibil. Însă, pentru a o surprinde pe Serena, acest backhand ar trebui să fie executat în mod constant, nu de câteva ori, răzleț, așa cum s-a întâmplat în acest meci. Să joace la limită cu forehandul în lung de linie? A încercat-o și pe asta, dar în momentul în care lovitura nu i-a ieșit, cum s-a întâmplat în setul unu, la 1-3, Sharapova s-a văzut condusă cu dublu break. Retururi lungi, care să o incomodeze pe Williams, atunci când aceasta nu dădea ași? Au fost și câteva astfel de retururi, însă nu în momente în care ele să pună presiune cu adevărat pe Serena. Să se agațe nebunește de raliuri? A încercat să facă acest lucru pe tot parcursul setului doi. Însă fie a fost depășită de viteza loviturilor venite din partea cealaltă a terenului, fie că a fost împinsă într-o defensivă din care nu a mai apucat să iasă, fiind pedepsită cu smash-ul sau cu winnere de pe ambele părți. Să rupă ritmul Serenei? Poate, dacă ar fi făcut-o sistematic. Însă, nu s-a întâmplat decât o singură dată, din câte îmi aduc eu aminte, cu un drop shot încercat – cu succes, de altfel – în setul doi.

Poate că ar fi putut să abordeze meciul mai curajos, la modul la care a abordat Azarenka partida din sferturi. Dar Sharapova n-a dat senzația că poate accesa nivelul de bătăioșenie al Vikăi decât atunci când a servit pentru a rămâne în meci la 3-5. În acel game, ea a jucat cu o determinare pe care n-a arătat-o în nici un alt moment, terminând raliuri cu lovituri direct câștigătoare care au mușcat din teren și salvând o minge de meci, după ce o oferise Serenei cu o dublă greșeală. Curajul Sharapovei a venit însă prea târziu. La 5-4, Williams a servit pentru meci, iar game-ul respectiv a arătat așa: As. Dublă greșeală. As. As. As.

Serena spune că Maria scoate ce e mai bun din ea. Astăzi nu prea a fost nevoie. Impresia mea este că Serena n-a fost nevoită să joace la capacitate maximă pentru că Sharapova a intrat în acest meci cu extraordinar de multă teamă. Dovadă că până și cei mai tari cu firea au momente și matchup-uri în care tăria mentală nu îi mai ajută cu nimic.

Serena Williams va juca duminică pentru titlul de la Wimbledon cu Garbine Muguruza, aflată în premieră într-o finală de Grand Slam. Nu am văzut meciul dintre ea și Agnieszka Radwanska deoarece s-a desfășurat în același timp cu cel de la dublu dintre Rojer/Tecău și Bopanna/Mergea. Dar am auzit că a fost o semifinală spectaculoasă. Muguruza a învins-o anul trecut pe Serena la Roland Garros și ar putea să fie o provocare mult mai mare pentru Serena decât Sharapova.

Maria pleacă de la Wimbledon cu încă un meci, al șaptesprezecelea la rând, pierdut la Williams. Din fericire pentru ea, călătoria înapoi în timp nu este încă posibilă, iar Sharapova de 28 de ani nu poate să meargă înapoi pentru a-i povesti Sharapovei de 17 ani, cea care câștiga la Wimbledon în fața Serenei în 2004, cum stau lucrurile acum.

Citește toate articolele despre Wimbledon 2015 pe pagina dedicată turneului.

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.