Rafa Nadal a început anul 2015 în aceeaşi manieră în care l-a terminat pe 2014: pierzând la un adversar aflat în afara top 100 mondial. Cel care i-a venit de hac de data asta a fost Michael Berrer care, în turul unu la Doha, l-a învins pe Rafa, deţinătorul titlului, cu 1-6, 6-3, 6-4.

Ca să fie tabloul complet şi contextul clar, ar fi cazul, înainte de toate, să lămurim cum stau lucrurile cu cei doi: Berrer are 34 de ani şi doi copii acasă, iar acesta este ultimul sezon pe care-l petrece în circuitul ATP. Rafa are 28 de ani, dintre care ultimii zece i-a petrecut câştigând cel puţin un titlu de Grand Slam pe an. Primul nu mai înregistrase nici o victorie la un jucător de Top 5 în carieră. Cel de al doilea nu a mai jucat în circuitul ATP încă din octombrie, când a pierdut în sferturi la Basel la adolescentul Borna Coric. De atunci, Nadal şi-a luat vacanţă, s-a operat de apendicită, s-a tratat pentru durerile de spate care au luat amploare anul trecut şi s-a reapucat de antrenamente gradual, începând cu 1 decembrie.

Berrer, realist, a pus în perspectiva corectă victoria sa: „Trebuie să fiu onest,” a declarat el imediat după terminarea meciului, în care a reuşit să câştige un punct în plus faţă de Nadal. „A fost primul meci pentru Rafa după multe luni”. Aşa e. Rugina s-a depus pe Nadal într-un mod insidios, în răsuflarea grea care se vedea că îl gâtuie după raliurile mai lungi, în forehandurile prăpăstioase executate în seturile doi şi trei, în incapacitatea de a da tonul meciului de la un capăt la altul şi chiar în jocul de picioare, care a devenit din ce în ce mai greu pe măsură ce meciul înainta.

rafael-nadal-doha-qatar-open4E normal să fie aşa, iar Rafa a fost primul care să atragă atenţia la Abu Dhabi că, în timp ce Djokovic şi Federer are already there, el are mult de recuperat în termeni de ritm şi de încredere. Însă asta nu înseamnă că, deşi este sută la sută de înţeles, înfrângerea lui Rafa în faţa lui Berrer nu este una rea. Sau chiar foarte rea. Din toate punctele de vedere.

Este rea pentru că Rafa a avut trei mingi de break în ultimul game şi le-a ratat pe toate. Este rea pentru că avea nevoie de cât mai multe meciuri în picioare şi de cât mai mult timp pe teren înainte de Australian Open. Este rea pentru că Rafa a avut un procentaj superior atât la punctele câştigate cu primul serviciu (71% faţă de 69 % pentru Berrer), cât şi la cele câştigate cu al doilea serviciu (62% faţă de 52%), dar tot a pierdut. Este rea pentru că a avut 32 de erori neforţate la 30 de lovituri direct câştigătoare (adversarul său a avut 28 de winnere şi 31 de erori neforţate) şi pentru că a convertit doar două dintre cele 12 puncte de break de care a beneficiat. Este rea şi pentru că, din ultimele cinci înfrângeri suferite, aceasta este deja a treia venită în faţa unui jucător care nu se află între primii 100 din lume: la Wimbledon, Rafa a pierdut în faţa lui Kyrgios, aflat atunci pe locul 144 mondial, în timp ce Borna Coric ocupa locul 124 când l-a învins pe Nadal la Basel. Este rea pentru că, în cele şase apariţii anterioare la Doha, Rafa nu a pierdut niciodată înainte de sferturi. În fine, este rea pentru felul în care el a pierdut, în ciuda unui avantaj de 1-0 la seturi.

Dacă, văzând desfăşurarea ostilităţilor din primul set, aţi decis că meciul va fi o jumuleală tipică pe care Nadal o aplică celor care nu pot ţine pasul cu el în ceea ce priveşte forţa şi viteza loviturilor, nimeni nu vă poate condamna. După un warm-up în care singurul lucru nelalocul lui pe care l-am observat a fost că Rafa îşi sufla nasul în batiste, făcându-mă să mă întreb dacă nu cumva este răcit, a început ceva ce nu poate fi descris altfel decât drept taifunul din Manacor.

În timp ce comentatorii îşi dădeau cu părerea în ceea ce priveşte longevitatea lui Rafa, întrebare care se pare că îi chinuie acum pe mulţi, Nadal începea meciul cu un game plimbărică pe propriul serviciu. Spaniolul deborda de energie şi de vitalitate, calităţi pe care le punea la lucru pentru a executa, în game-ul doi, la 15-0 pentru el, un banana shot specialitatea casei care îi făcea până şi pe reţinuţii comentatori britanici să chiţcăie de încântare. Bossy la retur, Rafa îşi procura cu un retur lung al cincilea punct de break, pe care îl convertea după ce Berrer, decis să trăiască sau să moară cu fileul în braţe, rata un demivoleu.

Încă alte trei game-uri, Rafa juca meciul perfect, construit pe o ploaie de forehanduri, care de care mai splendide, ce picau, nereturnabile, în terenul lui Berrer. Calitatea loviturilor care plecau din racheta spaniolului era absolut fenomenală, la fel şi jocul de picioare, iar încrederea lui probabil că trecea cu mult de cele mai înalte turnuri din Doha. În această notă a câştigat Rafa primul set, unul în care a condus cu 5-0 şi în care Berrer a obţinut un singur game, adjudecat, ce-i drept, doar într-un minut şi 46 de secunde.

„Michael este outgunned,” a fost, la sfârşitul setului unu, verdictul comentatorilor britanici. Nu ştiu cam care ar fi traducerea corectă a acestui verdict în română, una care să transmită just sensul acestei judecăţi. Din păcate, nu pot decât să aproximez, sperând că ceea ce ea voia să transmită nu se va pierde total în traducere. Berrer nu avea pur şi simplu arme pentru a face faţă numărului trei mondial.

Doar că, mai repede decât poţi să explici cum să treaba cu „outgunned”, jocul s-a schimbat. Totul a început din chiar primul game al setului doi, când Berrer a început să îşi folosească mai bine serviciul de stângaci, silindu-l pe Rafa să rateze, pentru prima dată în meci, nişte retururi aparent uşoare. După game-ul doi câştigat pe propriul serviciu de spaniol fără urmă de emoţii, a venit al doilea semnal de alarmă, în game-ul trei, când Nadal a început să adune în dreptul său erori neforţate. Căderea lui Rafa a venit, însă, în game-ul următor. Dispus să mixeze jocul, Berrer a riscat cu un drop shot la 15 egal şi a câştigat punctul. După o ramă a lui Rafa, germanul avea două puncte de break. Fără să-şi piardă cumpătul după ce l-a ratat pe primul cu un backhand prea lung, Berrer l-a convertit pe al doilea, după ce l-a invitat pe Nadal, cu un slice mieros, să greşească. Era 3-1, iar Berrer zbura imediat, pe aripile unui serviciu din ce în ce mai bun, către un hold pentru 4-1. Restul setului doi, cu un Nadal devenit negativul jucătorului care fusese în primul set, nu a mai fost decât o formalitate pentru german. Berrer îl închidea cu 6-3, pe propriul serviciu, rămânând cool şi aşezat.

rafael-nadal-michael-berrer-doha-qatar-open1Lovitura de graţie pentru Rafa a venit chiar la începutul setului trei. Părând obosit, Nadal a început setul servind fără nici o tragere de inimă şi oferindu-i adversarului două şanse de break. Un retur câştigător de backhand al lui Berrer a făcut oficiile, breakul s-a dus în dreptul lui Michael, iar acesta, spre lauda lui, a pornit ca din puşcă în game-ul doi. Rafa a devenit inexistent la retur, incapabil să anticipeze direcţia pe care o luau serviciile, drept pentru care Berrer s-a instalat la conducere în setul trei cu 2-0.

Opintindu-se până la a da senzaţia că îşi varsă sufletul pe teren, Rafa a încercat o recuperare în game-ul patru, când a beneficiat de două puncte de break, şi o ultimă sforţare la 5-4, când Berrer a servit pentru meci, comiţând două duble greşeli, iar spaniolul a avut din nou trei oportunităţi de a realiza break-ul. De fiecare dată, Berrer a revenit, jucând agresiv, găsind unghiuri şi arătând, în general, ca jucătorul care are mai multe arme pe care să se poată baza pentru a ieşi din încurcătură. Ăn-bă-li-vă-băl, dar totuşi adevărat: Rafa fusese outgunned de numărul 127 mondial.

Filozof ca de obicei, Nadal a pus meciul sub lumina lui asta e, se mai întâmplă. „Acesta este sportul, aceasta este viaţa”, a declarat. „Am vrut să câştig două sau trei meciuri, iar după aceea orice s-ar fi putut întâmpla. Nu am reuşit. Acum o să joc la dublu aici şi o să mă antrenez din greu pentru Australia. Nu este perfect”.

Nu, nu este deloc perfect. Iar înfrângerea la Berrer rămâne, din orice lumină am vrea să o privim şi din orice unghi să o studiem, una rea. Dintre toate scenariile premergătoare Australian Open acesta este probabil cel mai nefavorabil pentru Rafa. Se pare însă că mesajul pe care l-a transmis înainte de a începe turneul de la Doha – acela că nimeni nu trebuie să se aştepte la o repetare a comeback-ului din 2013, deoarece condiţiile revenirii sunt total diferite – a avut o doză mare de intuiţie. Sau premoniţie.

„În cazul comeback-urilor, la început senzaţiile nu sunt cele mai bune. La început trebuie să suferi un pic pe teren”, zicea Rafa. Cu Berrer a suferit cât cuprinde. Oare să fi fost destul?

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.