Anul de tenis 2014 a fost remarcabil din multe puncte de vedere. Din altele, a fost pur şi simplu de neuitat. A venit vremea recapitulărilor, a ierarhiilor şi a bilanţurilor. Exact asta vom face în săptămânile care urmează. Primul popas: cele mai emoţionante momente ale lui 2014.

Locul 10 Li Na se retrage din tenisul mondial

Li Na a început anul 2014 cum nu se poate mai bine, câştigând al doilea Grand Slam al carierei, la Melbourne. Părea una dintre sportivele care vor avea multe de spus în acest an, însă, în loc de alte trofee ridicate deasupra capului, Li Na acumulase până la jumătatea sezonului o serie de înfrângeri dureroase, inclusiv la Paris şi la Londra. În toamnă, campioana de la Roland Garros şi Australian Open îşi anunţa retragerea din tenis, printr-o scrisoare deschisă pe Facebook. Textul acestei scrisori – inspirat, motivaţional, glisând între serios şi duios fără să devină în nici un moment patetic – avea să facă instantaneu înconjurul lumii tenisului.

Fanii şi colegii/colegele au reacţionat la fel de repede, omagiile pentru Li Na curgând din toate colţurile şi în toate formele. Cel mai emoţionant episod al retragerii lui Li Na s-a consumat însă la turneul de la Beijing, jucătoarele şi jucătorii prezenţi acolo adunându-se pe teren pentru a-i spune la revedere jucătoarei-emblemă a Chinei. În cadrul ceremoniei de retragere, Petra Kvitova a ţinut un scurt discurs de adio, iar Rafael Nadal a venit cu florile. Pozele cu Li Na plângând, doborâtă de emoţii, în timp ce îşi ia la revedere de la tenis, rămân unele dintre cele mai puternice imagini ale anului 2014.

Locul 9 Rafael Nadal îl învinge pe Lukas Rosol la Wimbledon

În 2012, Rafael Nadal suferea la Wimbledon una dintre cele mai dure înfrângeri ale carierei sale. Se întâmpla în turul doi, în faţa cehului Lukas Rosol, care, aflat într-o stare de graţie absolută, îl trimitea acasă pe Rafa în urma unui meci epic de cinci seturi. Favorit doi al turneului şi dublu campion la Wimbledon, Nadal avea să rămână acasă mai mult decât îşi imagina oricine. Vreme de opt luni, spaniolul se lupta cu o nouă accidentare la genunchi, care nu-l lăsa să-şi facă reapariţia în circuitul masculin decât în primăvara următorului an.

Fast forward doi ani mai târziu. În 2014, Rafa dădea exact în acelaşi tur de exact acelaşi adversar, iar întrebarea era în mintea tuturor: „Se va repeta istoria?”. Nadal a intrat în meci aşa cum intră rareori: foarte încrezător, dornic să facă diferenţa din prima, plesnind lovituri câştigătoare şi cu un nivel ridicat la serviciu. Totul a mers foarte bine până când, la 4 egal în setul unu, Rafa a făcut două duble greşeli şi i-a cedat game-ul lui Rosol, care mai apoi a închis setul cu 6-4. În setul doi, Nadal a fost condus cu 2-4, dar a reuşit să revină şi să îl câştige cu un tiebreak terminat la 8-6. A câştigat şi următoarele două seturi, cu un tenis adunat, sclipitor, amintind de ceea ce juca pe iarbă în 2008 şi 2010. Victoria din meciul cu Rosol a fost una dintre cele mai emoţionante ale sezonului pentru Nadal, atât pentru revanşa în sine, cât şi pentru felul în care ea a fost luată: cu determinare, cu aplomb şi cu binecunoscuta sete nadalistă de a îndrepta lucrurile care la un moment dat nu au mers aşa cum şi-a dorit.

Locul 8 – Marin Cilic se proclamă campion la US Open

Marin Cilic. Da. Marin Cilic. Câţi dintre experţi i-ar fi dat croatului chiar şi cea mai mică şansă la câştigarea unui titlu de Grand Slam anul acesta? Sau în următorii ani? Şi totuşi. Marin câştiga la New York primul său titlu de Grand Slam cu o victorie facilă, în trei seturi, 6-3, 6-3, 6-3, împotriva lui Kei Nishikori. În finală, croatul a repetat aproape identic nivelul extraordinar de joc pe care îl arătase în semifinala câştigată împotriva celui pe care toată lumea îl considera a fi de departe favoritului turneului, Roger Federer.

Cu doar un an înainte, Cilic era în infern: fusese suspendat nouă luni pe motiv de consum involuntar al unei substanţe interzise. Pedeapsa a fost redusă ulterior la patru luni, iar croatul a folosit perioada de suspendare pentru a se antrena, a-şi curăţa jocul şi a-şi pune ordine în cap. Povestea lui Cilic, cu coborârea în infern, urmată de urcuşul către primul titlu de Grand Slam, este, pe orice parte ar fi ea întoarsă, una inspiraţională şi profund emoţionantă.

Locul 7 – Monica Niculescu câştigă titlul de la Guangzhou

Pentru a cuceri titlul de la Guangzhou, Monica a trebuit să se lupte cu o căldură infernală, o umiditate extremă şi cu una dintre jucătoarele imprevizibile din circuit, Alize Cornet. Poate de aceea, la sfârşitul finalei, câştigată în două seturi, 6-4, 6-0, lacrimile de fericire ale Monicăi nu voiau pur şi simplu să se oprească. În plus, era al doilea titlu WTA pe care ea şi-l adăuga la CV, după cel de la Florianopolis, în 2013.

În drumul către finală, Monica nu a pierdut nici un set, trecând pe rând de Bojana Jovanovski (6-2, 6-2), Misaki Doi (6-2, 6-1), Monica Puig (6-2, 6-2) şi Yafan Wang (6-0, 6-2). În urma victoriei de la Guangzhou, Monica Niculescu devenea a şasea jucătoare din România cu titluri multiple WTA, după Virginia Ruzici, Irina Spîrlea, Ruxandra Dragomir-Ilie, Alexandra Dulgheru şi Simona Halep.
https://www.youtube.com/watch?v=q5d23PCTGZc

Locul 6 – Roger Federer este victorios pentru prima dată la Shanghai

Federer a început turneul de la Shanghai salvând cinci puncte de meci. L-a terminat câştigându-l, după ce îl învingea pe Gilles Simon în finală în două seturi, ambele adjudecate de elveţian în tiebreak. Totodată, Roger pleca de la Shanghai cu un titlu de Masters pe care nu-l câştigase niciodată, locul doi în ierarhia mondială, 900 de puncte acumulate care-l menţineau aproape de Nole în lupta pentru fotoliul de lider mondial la sfârşit de an şi victoria incredibilă pe care o repurtase în semifinale împotriva aceluiaşi Nole.

Toate astea se întâmplau după un sezon în care Federer îi zgâlțâise zdravăn pe fanii săi în caruselul emoţiilor, cu finalele pierdute dramatic la Wimbledon şi Monte Carlo şi cu împotmolirea în faţa lui Cilic la US Open. La Shanghai, însă, Federer a venit şi a mai şi câştigat, păstrându-şi în tot acest timp acea pasiune teribilă de a juca ce l-a însoţit, ca o lumină, de-a lungul întregului an. Spuneam, la momentul Shanghai, că „Federer e on fire şi cred că toată lumea se roagă să nu se stingă prea curând”. Asta pentru că elveţianul reuşea să ne emoţioneze din nou cu ceea ce juca aşa cum nu o mai făcuse de mult, mult timp.

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

One Response

  1. Denisa Liliana

    Buna seara!
    Articolele Dumneavoastra ma incanta si ma emotioneaza.De ce nu ati mai postat,insa, nimic dupa Rolland Garros?Sper ca sunteti bine.
    Multumesc pentru existenta acestui site si va doresc succes pe mai departe.

    Răspunde

Leave a Reply

Your email address will not be published.