Înainte de turneul de la Roland Garros, Roger Federer a acordat un interviu ziarului „El Pais”. Publicat abia duminica aceasta în „El Pais Semanal”, interviul a fost preluat de către portalul puntodebreak.com, care a realizat o selecţie cu răspunsurile date de Roger la întrebările cel mai des formulate de media şi de către fani. Selecţia, pe care am tradus-o în întregime, este un autoportret extrem de subtil pe care Federer şi-l realizează: un tip viu, conştient de statutul său, dar nicicum paralizat sub povara legendei pe care a creat-o, un om care reuşeşte să meargă calm, liniştit, fără emoţii pe firul care ţine laolaltă familia, tenisul, călătoriile şi libertatea de a se bucura, în termenii lui, de ceea ce-i place.

Federer

Despre perfecţiune…

„Simt zero presiune în ceea ce priveşte chestiunea asta. Sunt ceea ce sunt. Poate că oamenii cred că sunt tipul perfect, dar nu sunt deloc. Am problemele mele, fac de multe ori greşeli şi învăț din ele. Sunt mândru că reprezint bine tenisul și că sunt imaginea unor mărci importante. Și mă bucur de asta. Dacă nu aş avea acest sentiment, te asigur că aş renunţa. În acest moment din viața mea, am nevoie să fac lucrurile care-mi plac. Nu încerc să lustruiesc o imagine perfectă, mai bună decât cea pe care presa și oamenii cred că o am. E adevărat că sunt politicos și respectuos și încerc să fiu un exemplu pentru copii, dar dacă asta te face să crezi că sunt tipul perfect, nu-i deloc aşa.”

Despre sine ca ultimul reprezentant al tenisului tradiţional…

„Nu aș spune asta, dar este adevărat că, privind înapoi la cum era acest sport în urmă cu 50 sau 25 de ani, când am ajuns să joc împotriva lui Sampras, care a început în anii ’80 – ’90, mă simt mai aproape de acei tipi care jucau foarte clasic, foarte tradițional. Astăzi, toţi sunt la fel de puternici, cu serviciul, la fileu, din spatele terenului, în ceea ce priveşte deplasarea … Tenisul a devenit mai mult un sport bazat pe deplasare decât un sport bazat pe lovituri și talent. Mai mult munca decât talentul te duce sus. În acest sens, mă aflu în dezavantaj faţă de jocul actual. A trebuit să fac multe ajustări în cariera mea, dar sunt mândru de modul în care le-am făcut pentru că mi-a permis să rămână elegant în stilul meu. Mi se pare foarte greu să vedem din nou tenisul din trecut. Nu văd ca acest sport să se întoarcă la ceea ce a fost. Toată lumea se deplasează foarte bine în prezent și serveşte cu multă forţă. Ar putea să se întâmple în 20 de ani, dar nu văd întâmplându-se acest lucru în prezent.”

Despre retragere…

„Începe să se întrezărească sfârșitul carierei mele? Răspunsul este nu. Pentru mine totul continuă. Înțeleg că am patru copii și ei sunt prioritatea în viață, dar tenisul este ceva care îmi aduce bucurie. Soției mele îi place să călătorească cu mine, iar copiilor mei nu le pasă. Și cred că e bine pentru educația lor. Oricum, cine știe ce se va întâmpla într-un an, trei sau cinci? Sper să joc tenis încă mulți ani. Mi-ar plăcea să ştiu când mă voi retrage. Totul depinde de cum te simţi fizic și mental. Mulţi obosesc din cauza călătoriilor sau a simplului fapt că joacă. Aşa că sunt tentați să facă alte lucruri. Pentru mine, încă se merită să fac efortul de a împacheta şi a despacheta valize, mă bucur să joc tenis. Îmi place acest joc și îmi place să am succes. Îmi place să îmi fac un calendar pe gustul meu, fără să trebuiască să fiu forțat să joc anumite turnee și cred că asta este important: să joc fără a avea sentimentul de a fi obligat să o fac.”

Despre deconectarea de tenis în momentul în care este eliminat dintr-un turneu…

„De exemplu, în timpul turneului de la Roma, unde am căzut în primul tur, atunci când se disputa finala, eram la plimbare cu familia mea în pădure în Elveția. Mi-au spus: „Nole a câştigat.” Și am zis: „Ok, bine.” Nu-mi provoacă nici un sentiment. Şi nu mă stresează cu nimic faptul că este victorios unul sau altul. Cât timp sunt într-un turneu, văd meciurile, îmi pasă de adversarii mei, de vreme, de climă, iau în considerare şi studiez toate detaliile. Dar dacă se termină drumul meu în turneu, opresc comutatorul. Încetez să mă uit la tenis. Nu-mi pasă cine ajunge în finală sau o câștigă.”

Despre ce vrea să facă atunci când se va retrage…

„[Să fiu] un om de familie. Așa cum sunt acum, dar să mă bucur de mai multe momente în intimitate cu familia în Elveția. Şi să dedic mai mult timp fundației mele, să fac lucruri pe care nu pot să le fac în timpul în care joc. De cele mai multe ori nu pot să merg la schi sau să organizez o excursie surpriză pentru soția mea. Sau să petrec o seară romantică împreună cu ea. Acestea sunt lucrurile pe care intenţionez să le fac atunci când mă voi retrage.”

Leave a Reply

Your email address will not be published.