Serena Williams a câștigat pentru a treia oară în carieră turneul de la Roland Garros, învingând-o în finală pe Lucie Safarova cu scorul de 6-3, 6-7, 6-2. Cu această victorie, Serena ajunge la un total de 20 de titluri de Grand Slam.

Este o realizare care o așază la două titluri de Grand Slam distanță de recordul deținut de Steffi Graf: 22. În afară de asta, este un triumf al voinței asupra corpului, al determinării asupra slăbiciunii. Numărul unu mondial a trecut prin foc și pară, din punctul de vedere al sănătății, pentru a ajunge să ridice deasupra capului trofeul de la Roland Garros. Nu știu cum a făcut și ce resurse nebănuite a accesat pentru a se ridica din starea îngrozitoare pe care a arătat-o în timpul semifinalei cu Timea Bacsinszky, dar probabil că tocmai în asta constă mare parte din ceea ce face sportul special: astfel de reușite aflate la limita improbabilului.

Serena a făcut astfel încât lucrurile să fie foarte simple pentru ea la început. Apoi, s-a complicat singură. După o sumedenie de imprecații și încurajări verbale răsunătoare, și-a simplificat viața din nou.

În setul unu și jumătate din setul doi al finalei cu Safarova, Serena a jucat probabil cel mai convingător, strălucitor și, per ansamblu, ireproșabil tenis de la Australian Open încoace. A ajuns extrem de rapid la 4-1, ținând-o pe Lucie departe, în spatele terenului, atât cu servicii bubuitoare, cât și cu winnere executate cu lejeritate pe forehand și pe backhand. Safarova, cât se poate de adunată pentru o jucătoare aflată la prima finală de Grand Slam din carieră, n-a avut să-și reproșeze nimic în această poveste: a jucat în setul unu tenisul cel mai bun pe care Serena i-a permis să-l joace.

Același scenariu s-a repetat în debutul setului doi. Un break realizat de Serena în primul game, cu un backhand în cross-court uluitor, și încă un break realizat în game-ul cinci i-a permis americancei să se desprindă la 4-1. Dominația Serenei era sufocantă, iar meciul a părut încheiat atunci. Dintr-o dată, însă, așa cum se întâmplă de multe ori în meciurile Serenei, Williams a devenit propria sa adversară, iar serviciul, arma ei numărul unu a devenit slăbiciunea ei numărul unu. Două duble greșeli, executate consecutiv la 40 egal, i-au oferit Safarovei un cadou neașteptat.

Calmă, cu o expresie neschimbată în ochii ei albastru-verzui, Lucie s-a ridicat la înălțimea șansei oferite de numărul unu mondial. A reușit un hold ușor pentru 3-4, iar în game-ul următor a deplasat-o suficient de mult pe Serena stânga-dreapta pentru ca aceasta să se enerveze și să înceapă să toarne lovituri pe lângă liniile laterale. Cu o dublă greșeală, Serena îi ceda înapoi Safarovei și al doilea break. Aveam o finală demnă de Roland Garros.

La 5-5, însă, finala a părut că se îndreaptă din nou spre o concluzie abruptă. Serena a realizat un nou break pentru a prelua conducerea și a servi pentru meci la 6-5. Nu s-a întâmplat. Pentru că Safarova a decis să joace în acel game cel mai curajos, agresiv și frumos tenis pe care l-a arătat în toată finala, reușind rebreak-ul cu un winner de backhand down-the-line absolut sclipitor.

Momentum-ul generat a purtat-o pe Safarova către câștigarea tiebreak-ului în care Serena a câștigat două puncte, dintre care doar unul pe propriul serviciu.

În decisiv, Safarova a putut să capitalizeze pe fondul prăbușirii Serenei până la 2-0. De acolo,  jocul lui Williams, care a vociferat non-stop, primind și un warning pentru utilizarea unui limbaj inadecvat, a redevenit simplu. Serena și-a regăsit serviciul în game-ul trei, reușind un hold lejer. În game-ul patru, la 30 egal, și-a găsit și returul. Pusă sub presiune, Safarova a cedat game-ul cu o dublă greșeală.

De la 2-2, Serena a redevenit de neoprit. Țipând după aproape fiecare punct jucat, răstindu-se la sine, Williams nu i-a mai permis Safarovei să facă nici un alt game.

Aceasta nu înseamnă că Lucie a făcut o finală slabă. Din contră, puterea ei de a construi pe șansele oferite de Williams în setul doi a fost impresionantă. O jucătoare frecvent descrisă drept cumsecade și drăguță a stat, cu toate resursele pe care le are, în fața tornadei care poate deveni Serena atunci când își dorește enorm ceva. Iar noi am primit în dar o finală reușită în care am admirat implacabilitatea unei jucătoare unice și dârzenia delicată a unei jucătoare speciale.

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.