Ceva nu merge în jocul Simonei Halep. Da, știu, asta sună, în lumina celor întâmplate, precum understatement-ul anului. Dar uitându-mă la ea, cum și-a irosit oportunitățile de a prelua ferm frâiele meciului, oportunități pe care și le-a creat la începutul fiecărui set, nu m-am putut stăpâni să nu-mi fac această notă mentală.

Simona Halep eliminată la WimbledonCeva nu merge. Și nu mă refer la fragilitatea extraordinară a serviciului doi, care i-a fost fatală în meciul cu Cepelova, sau la fabulosul backhand al Simonei, care, mai nou, în momentele cheie se gripează. Ci la altceva, ceva pe care nu pot să pun degetul. Ceva care, imediat cum încerci să îl numești, îți scapă. Așa cum i-a scăpat Simonei meciul.

După ce Simona a părăsit în turul doi Roland Garros-ul, am scris un text în care spuneam, în principal, că foarte mulți dintre noi au o problemă de receptare a înfrângerilor ei. Spuneam atunci că trebuie să învățăm să arătăm răbdare față de Simona, pentru că Sfântul Graal al tuturor jucătorilor de tenis – câștigarea unui turneu de Grand Slam – nu se obține bătând din palme. Simona, ziceam, se află într-o căutare deloc ușoară a unui titlu de Mare Slam, iar cel mai sănătos lucru pe care-l putem face noi, ca observatori de pe margine, este să-i savurăm victoriile și să-i analizăm lucid înfrângerile, fără să ne smiorcăim, fără să ne lamentăm, fără să căutăm vinovați. Toate astea sunt valabile și acum, însă nu o să le mai repet, pentru că ar însemna să scriu același text ori de câte ori se întâmplă un exit al Simonei.

Din păcate, un text nu este suficient pentru a genera o revoluție de mentalități. Se vor scrie în continuare articole care o vor încolți pe Simona ori de câte ori va pierde pe scenele mari ale tenisului precum Wimbledonul. La fel cum se vor scrie în continuare manele tenisistice, care mustesc de jelanii și de scenarii care încep cu „dacă”. Însă „dacă” nu există în tenis. Cei curajoși, cei care joacă acest sport de mult prea mult timp pentru a se ascunde în spatele unei conjuncții, știu prea bine acest lucru. La fel de bine îl știu, cred, toți cei care iubesc cu adevărat și cu pasiune acest sport.

Să vorbim, mai bine, de jocul pierdut cu oportunitățile pe care l-a jucat astăzi Simona și să o luăm cu începutul. Favorita numărul trei a început fulminant partida, preluând conducerea cu 2-0 în setul unu și părând a da impresia că nu este dispusă să lase nici măcar o clipă piciorul de pe pedala de accelerație. Din senin, însă, Cepelova, care dăduse în primele momente impresia unei buimăceli supreme, a revenit și a câștigat trei game-uri la rând, pentru a se instala ea la conducere cu 3-2. Game-ul șase care a urmat, pe serviciul Simonei, a fost ca o premoniție pentru ceea ce avea să se întâmple. O serie de duble greșeli (printre care și una bizară, în care mingea, în loc să aterizeze în careul de serviciu advers, a sărit în careul propriu al Simonei) a părut că va scufunda game-ul acesteia. Cumva, cumva, ținându-și nervii și capitalizând pe erorile Cepelovei, Simona a ieșit totuși la suprafață, reușind un hold miraculos pentru 3 egal. De acolo și până la 5-3, în ciuda problemelor recurente la serviciu, Simona a preluat din nou frâiele. După ce ratase oportunitatea de a se desprinde decisiv în debutul setului, acum avea oportunitatea de a-l închide. Servind, însă, la 5-4, frâiele i-au scăpat din nou. Trei puncte de break au venit pentru Cepelova rapid, iar slovaca a fost suficient de isteață ca, la 40-15, să lungească și să apese pe lovituri până când Simona a cedat.

Resurgența din setul unu a fost posibilă pentru că, ajunsă la 5-5, Cepelova a arătat, subit, că îi este frică. Îi era frică, desigur, de jocul din teren ale Simonei și a făcut tot ce i-a stat în putință ca să împiedice lungirea punctelor, încercând să lovească winnere din a doua lovitură după serviciu. Doar că planul n-a mers. În loc de winnere, Cepelova a produs erori, iar un nou break se ducea în dreptul Simonei. Timeout-ul medical luat de aceasta a ajutat, de asemenea. După întreruperea îndelungă și după bandajul aplicat la picior, Simona a părut să-și fi regăsit serviciul și luciditatea, punând capăt setului unu cu un as.

Jocul oportunităților găsite, pierdute și regăsite s-a repetat în setul doi, însă de data aceasta cu un deznodământ invers. Simona a fost din nou prima care s-a desprins, punând suficientă presiune pe serviciul Cepelovei astfel încât aceasta să își cedeze game-ul inaugural din set la a treia minge de break. Ca și în setul unu, însă, desprinderea Simonei de adversară nu a fost posibilă. Serviciul a redevenit fragil, iar Jana a făcut imediat rebreak. Bătăioasă, așa cum pot deveni unele jucătoare care își găsesc o motivație suplimentară atunci când au în față favorite, slovaca a început să joace mai îngrijit pe propriul serviciu, ajungând mai apoi chiar să realizeze un break care i-a permis să servească pentru setul doi la 5-3. Bătăioasă, așa cum știm că poate deveni atunci când își propune, Simona a împiedicat-o pe Jana să închidă setul doi atunci, trimițând o frumusețe de winner de forehand în cros pentru a face rebreak.

Poate dintre toate oportunitățile pe care le-a avut și le-a pierdut în acest meci, aceea de a restabili egalitatea la 5-5 în setul doi a fost cea care a cântărit cel mai mult în balanță. Simona nu a putut să își țină serviciul, iar Cepelova, purtată în al nouălea cer de portița care i s-a deschis, a restabilit egalitatea la seturi. Statistica arăta că, în cel de al doilea set, Simona reușise să câștige doar 11% dintre punctele jucate pe serviciul doi.

Pauza este un sfetnic bun, se spune, și probabil că asta și-a spus și Cepelova atunci când a plecat la vestiar între setul doi și trei. În acest timp, Simona a așteptat pe teren, stând în scaun, cu capul în jos, părând că încearcă să se adune.

Începutul setului trei a fost, parcă, tras la indigo după începutul setului doi. Simona a făcut din nou break imediat, dar la fel de repede l-a cedat înapoi. Nu întâmplător, cu o dublă greșeală. Inspirată de noua oportunitate irosită de mult mai titrata sa adversară, Cepelova s-a motivat pentru a prelua conducerea cu 2-1 și a obține, în game-ul următor, un punct de break. În fața acestei amenințări, Simona a dat semne că are nevoie să se adune, luându-și ceva mai mult timp înainte de servi. Nu a fost suficient. Cepelova convertea punctul de break pentru a se desprinde la 3-1, iar mai apoi se mobiliza exemplar pentru a reuși holdul pentru 4-1.

Oportunitatea de a reveni în set și în meci i s-a prezentat Simonei în game-ul șapte, în care ea a reușit rebreak-ul pentru a se apropia de adversară la 3-4. Însă, oportunitatea de a restabili ordinea s-a irosit din nou. Mingile scurte, fără ritm și fără suflu, ale Cepelovei au încurcat-o pe Simona suficient ca ea să-și cedeze game-ul la 0. În loc de 4-4, a fost 5-3. Iar apoi a fost ultimul game. Cu retururi excelente, Simona s-a desprins la 0-40, dar toate cele trei puncte de break au fost salvate de slovacă. Cu mințile bine prinse în chingi, nezguduite de posibilitatea unui upset așa de mare, Jana a înhățat oportunitatea care i s-a prezentat, obținând un punct de meci cu un voleu drop-shot impecabil. Câteva secunde mai încolo, upsetul se producea, iar Cepelova devenea improbabila eroină a zilei, eliminând-o pe semifinalista de anul trecut, Simona Halep.

Înfrângerea Simonei de la Wimbledon a avut nuanțe comune cu cele pe care ea le-a suferit în ultimul timp. Ca și în meciul cu Mirjana Lucic-Baroni de la Roland Garros, au fost momente în care forța adversarei a fost pur și simplu prea mult pentru cât a putut Simona să ducă. Ca și în meciurile pierdute la Stuttgart sau Roma, au fost secvențe de joc în care ea a fost pur și simplu outplayed și outwitted de către adversară. Dar, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat la Paris, au fost și diferențe fundamentale. În această partidă, jocul din teren a dat impresia că este din nou fluid, iar disponibilitatea Simonei de a nu pleca fără luptă a fost evidentă. Iarba, însă, așa cum mi-a fost dat să văd cu ochii mei, privind câteva meciuri live, este o suprafață neiertătoare. O greșeală venită la momentul inoportun poate să fie fatală. În mare, cred că asta este, de fapt, și versiunea cea mai corectă pentru înțelegerea meciului de azi. Simona nu a jucat rău, dar nu a jucat suficient de bine în momentele esențiale. Iar dintre sporturi, tenisul este probabil cel mai crud în ceea ce privește oportunitățile pierdute: dacă te joci prea mult cu ele, te vor ajunge din urmă, îți vor lua jocul și ți-l vor face fărâme ca pe mărgele de sticlă zdrobite de asfalt.

Acestea fiind zise, există ceva care nu merge în jocul Simonei Halep. Nu știu dacă este neîncrederea acumulată după suma de înfrângeri recente sau conștientizarea faptului că adversarele au început să îi studieze și să îi citească jocul sau pur și simplu un impas tehnic la care nu are încă soluție. Sau poate este vorba de cu totul altceva. De acea stare în care toate astea se leagă și pe care jucătoarele și jucătorii cu adevărat mari o regăsesc până la urmă. Mai devreme sau mai târziu.

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

3 Responses

  1. adrian

    inca de la inceputul meciului, halep a intrat pe teren 50% invinsa. atitudinea ei, mesajul corpului o tradau. americanii au o vorba:”de atatea succese e bine sa te pazesti. exista o infrangere care poate le poate sterge , pe toate.”
    infrangerea simonei nu sta in meciuri , ci in ceea ce este adiacent acestora.
    mediul, prietenii, cultura din care provine, anturajul. excelenta se pregateste indelumg, cu renuntari uneori majore.
    halep nu a invatat sa renunte la lestul celor care o inconjoara. imbatata de o ascensiune fulminanta, conjuncturala, nu areusit sa mentina ceea ce providenta ii facuse cadou.un orgoliu, o incapatanare de a nu asculta de altii, atotstiutoare (ireal)in a gestiona faima, halep se vede constransa sa ia totul de la capat. si nu ii convine. nu accepta asa ceva.
    daruita de la natura cu forta motrice, halep nu poate accepta ca stilul ei de joc a fost invatat pe de rost de toate adversarele.tactic, ea este deja citita.mentalul ei nu nai provoaca furtuni pozitive in lovituri. este precum imparatul gol in hlamida.”substanta” ei s-a golit. va trebui sa se reinventeze. iar, pentru asta,sunt necesare:
    -sa nu mai schimbe tehnicienii ca pe manusi. marea performanta se invata si se sustine cu o echipa constanta, care pune caramida cu caramida la victoriile finale.
    -o alta,noua echipa(indiferent de costul acesteia) in jurul ei, care sa o trezeasca din impasul psihologic care o roade pur si simplu.
    -consiliere psihologica obligatorie.
    -mutarea intr-o academie de tenis serioasa(sau o colaborare stransa cu asa ceva), care sa o disciplineze, sa ii imprime o atitudine de invingatoare.
    -detasarea de parinti, de problemele, interesele financiare ale acestora, de manierismul si sabloanele educationale de pana acum.
    -un echilibru in viata personala, care sa ii motiveze cariera.
    multi mari campioni si campioane au renuntat la relatiile prea stranse cu familiile lor si si-au inceput o noua viata personala si sportiva, nemafiind ingraditi de cutumele in care au copilarit. halep inca nu a taiat cordonul ombilical de familie. ex: ce stare poti avea pe teren , cand in tribuna o vezi pe mama ta in doliu?
    -mutarea resedintei intr-un oras vest european, apropiat academiei. bani are. in romania? doar in vizite scurte.marii campioni au crescut in academii de tenis prestigioase, unde se invata disciplina sportiva, renuntarea la ce ste efener pentru mari victorii.
    sunt multe de explicat. de asemenea , noi putem sa o ajutam pe halep doar cu sfaturi.
    mari campioni si campioane au avut momente de cumpana. au trebuit , dupa aceea, sa se reinventeze. asta este imperios necesar si pentru halep.
    vreau sa o vad avand o atitudine de fiara pe teren, domnisorica sexy in viata personala. doua fatete total difererite, dar complementare. ex:navratilova, graff,serena , sharapova, kerber, kvitova si alte mari campioane.
    deasupra simonei sunt nori negri. deocamdata. dar, cu o noua atitudine fata de viata sportiva si personala, soarele va straluci din nou si pentru halep. speranta este ultima care moare.

    Răspunde
  2. Gigi

    Romgleza din text ma zgaraie pe retina.”ea a fost pur și simplu outplayed și outwitted”…serios?Textul e bun,partile cu „outplayed și outwitted” si restul ‘romglezismelor’ sunt absolut penibile.Sper ca stii sa accepti critica.

    Răspunde
    • Dana Maria Dogariu

      „Romglezismele” de care spui tu fac parte din jargonul tenisistic internațional. Sunt folosite frecvent și de comentatorii francezi, și de cei spanioli, și de cei italieni pentru că, așa cum se întâmplă și în limba română, traducerile lor sunt fie imposibile, fie ridicole, fie inexpresive. Din fericire, nu te-au împiedicat să apreciezi textul, apreciere pentru care îți mulțumesc. Și da, se acceptă criticile sincere, făcute cu intenții bune, așa cum cred că este cea exprimată de tine :).

      Răspunde

Leave a Reply to Dana Maria Dogariu Cancel Reply

Your email address will not be published.