Multe lucruri s-au întâmplat în finala de la Indian Wells, dar nici unul nu a fost atât de spectaculos și, din punctul meu de vedere, prețios, precum voința de fier pe care a arătat-o Simona. Atunci când jocul ei a scârțâit, determinarea a strălucit, iar povestea cu titlul „Simona Halep este campioană la Indian Wells” nu poate să aibă ca element central decât această uimitoare voință care a purtat-o către cel mai valoros titlu pe care îl are în palmares. Deocamdată.

Fast forward către mijlocul setului doi: Simona era condusă cu 3-1 de către Jelena Jankovic, după ce în setul unu jucătoarea din Serbia îi hăcuise pur și simplu jocul cu agresivitatea ei debordantă, refuzând să-i dea Simonei orice bucățică de ritm de care să se agațe pentru a construi ceva. Orice. Ca lucrurile să fie și mai complicate, la pauza dintre seturi, Simona luase un timeout medical, acuzând o problemă la degetul mare de la piciorul stâng. De la complicată, situația a devenit rapid dramatică. În game-ul trei al setului secund, Jelena reușise un break ce părea decisiv, ajutată din plin de erorile Simonei. Fusese mai întâi un backhand ratat la 30-15, atât de frustrant încât Simona a răbufnit, dând cu racheta de teren. Urmase o dublă greșeală, care îi oferise Jelenei un punct de break. Încă o eroare de backhand a Simonei pecetluise soarta game-ului. JJ conducea în setul doi cu 2-1, iar apoi, în ciuda unui passing shot genial backhand reușit de Simona cu backhandul la 15-0, Jankovic reușea un hold important pentru 3-1.

Stop. Stop joc haotic. Stop backhand care se tuflește mereu în fileu. Stop poziție defectuoasă de lovire. Stop intimidare în fața reverului în lung de linie executat magistral de Jelena. Stop intrat prea devreme în mingile înalte ridicate din racheta adversarei. Stop nervi. Pur și simplu stop. Îmi închipui că asta și-o fi spus Simona atunci când s-a așezat în scaun, sprijinindu-și fruntea în mâini, la pauza de la 2-3. A stat așa o vreme. După care a căutat în termobag, și-a scos bentița și și-a pus-o pe cap. A redevenit gânditoare, de data asta înfundându-și obrajii în palme. Părea că încearcă se rezolve un joc de cuvinte încrucișate pe care numai ea singură era capabilă să-l vadă. „Dacă a apărut bentița, este imposibil ca lucrurile să nu se îndrepte”, mi-am spus în timp ce Simona se ridica și mergea către jumătatea ei de teren.

Play. Jocul s-a schimbat imediat. Condusă cu 3-2 în setul doi, Simona a început să țină de raliuri, în timp ce Jelena a încetat să mai servească la fel de bine precum o făcuse în setul de debut. Mai important, însă, era faptul că Jankovic greșea sistematic cu reverul în cros. Cu acel rever, lovit prea târziu, înghesuit, off-balance, aterizat în afara liniei de margine, avea să își piardă JJ game-ul următor, permițându-i Simonei să revină pentru 3 egal. Același rever, lovit în aceeași manieră defectuoasă, avea să scufunde până la urmă corabia Jelenei în această finală. Dar să revenim la joc. În ciuda faptului că la 3-3 Simona își mai ceda încă o dată serviciul, jocul își schimbase cursul, după cum prea bine remarca, printre chicoteli, remarci interesante și vorbulițe spirituale, Marion Bartoli, care a comentat finala pentru Tennis TV.

Stop. În game-ul opt al setului doi, Jelena a condus cu 40-30, fiind astfel la un singur punct de a se desprinde la 5-3. JJ a comis atunci o dublă greșeală, iar desprinderea nu s-a mai produs pentru că atunci a apărut pe teren – maiestuoasă, feroce, minunată – determinarea Simonei. Am văzut-o în backhandul down-the-line care i-a adus rebreak-ul pentru 4 egal, o opțiune extrem de curajoasă, în condițiile în care, până în acel moment al meciului Simona ratase enorm cu reverul. Am văzut-o în încrâncenarea cu care a intrat, a lovit și a condus în raliuri, în momentul în care Jankovic a servit, la 5-4 pentru meci. Am mai văzut-o și în limpezirea loviturilor, survenită la 5 egal, care i-a permis să își conserve game-ul pe propriul serviciu și apoi să câștige și pe serviciul Jelenei pentru a lua setul doi cu 7-5.

Play. Setul trei a semănat ca o picătură de apă cu setul doi. A fost break după break. A fost Simona, care se apleca și se ținea de coapsa dreaptă după fiecare schimb prelungit de mingi. A fost Jelena, care a tras cât a putut de ea pentru a rămâne în raliuri cu Simona. Au fost unele lovituri spectaculoase, precum passing shot-ul Simonei la 40 egal în game-ul patru. A fost serviciul Jelenei, care s-a evaporat ca un miraj în deșert când aceasta conducea cu 3-2. A fost, mai importantă decât orice altceva, voința de fier a Simonei, care a determinat-o să alerge, să alerge și să alerge pentru acel hold prețios la 4-3 și care a ajutat-o să treacă peste dezamăgirea de a nu fi putut să închidă meciul pe propriul serviciu la 5-3.

Simona Halep este campioană la Indian WellsStop. Simona Halep a câștigat finala de la Indian Wells cu 2-6, 7-5, 6-4, după ceva mai mult de două ore și jumătate de joc. Jelena Jankovic, care este o mare figură și o și mai mare șugubeață, a spus la festivitatea de premiere, că nu a putut, în cele din urmă, ține pasul cu Simona în ceea ce privește ritmul de joc. „Ea este mai tânără”, a glumit Jelena, vocea aia a ei foșnitoare gâlgâind de râs. Poate. Poate că Simona este mai tânără și poate că aleargă mai mult. Dar, dincolo de tinerețe și de alergat, Simona este campioană la Indian Wells în primul și-n primul rând pentru că voința ei de a fi campioană la Indian Wells a fost de nestrămutat. În timp ce JJ s-a prăbușit sub greutatea unui meci pe care l-a avut în rachetă la sfârșitul setului doi, Simona s-a ridicat sub presiune, până când a smuls meciul din racheta adversarei.

Rewind la sfertul de finală de la Australian Open. Scriam atunci așa: „Pe când îşi croia drumul către Top 5, Simona reuşea reveniri spectaculoase în meciuri, lăsându-şi emoţiile să scoată din ea tot ce era mai bun. Acum, când este ea cea vânată, trebuie să re-înveţe cum să facă acest lucru. Nu e nici uşor, nici greu. E doar parte din drumul firesc al unei jucătoare de top”. În discuțiile avut cu presa de-a lungul celor două săptămâni la Indian Wells, Simona a vorbit pe larg despre temele din acest paragraf. A vorbit despre meciul pierdut la Makarova ca despre momentul cheie care a determinat-o să ia hotărârea de a nu mai ceda nici un meci fără luptă. A mai vorbit și despre faptul că, în urma acelei hotărâri, s-a regăsit pe sine („Simt că mi-am regăsit din nou calea, aceea de a lupta pentru fiecare minge și fiecare meci”.). A mai vorbit și despre depășirea stării de disconfort pe care i-a cauzat-o trecerea de la statutul de hunter la cel de hunted („M-am obișnuit să joc în calitate de favorită acum. Joc deja de câteva luni în această calitate”.).

Toate aceste declarații spun același lucru, anume că Simona Halep din 2015 a regăsit-o pe Simona Halep din 2013 și începutul lui 2014, acea jucătoare care dădea impresia, atunci când intra pe teren, că nu se teme de nimeni și de nimic. Singura necunoscută din această ecuație rămâneau emoțiile și capacitatea Simonei de a le gestiona corect în ocaziile mari. Victoria de la Indian Wells ne-a adus un răspuns și aici. În bătălia dintre emoții, care și-au făcut apariția în setul unu al finalei, și voința acerbă de a câștiga, care a preluat controlul de la mijlocul setului doi încolo, ultima a avut câștig de cauză. În timpul atât de scurt trecut de la Australian Open la Indian Wells, Simona a refăcut tot urcușul mental dintre înfrângere inexplicabilă și succes fulminant. Cu firescul unei jucătoare de top.

Play. Această ediție a Indian Wells era menită, trebuia să fie povestea marii reîntoarceri triumfale a Serenei Williams. Era o poveste de iertare și ispășire deopotrivă, în care o mare sportivă și un mare turneu se regăseau și se făceau mai buni unul pe celălalt. Doar că retragerea Serenei din semifinală, cauzată de inflamația la genunchiul drept, a dat peste cap toată povestea, lăsând în urmă doar promisiunea unei noi încercări pe care Serena este dispusă să o facă la anul.

Dar a apărut în loc o nouă poveste, cea a Simonei. Nu numai că a ea obținut cel mai important titlu din carieră, că are deja trei turnee câștigate anul acesta și că le-a depășit pe Sharapova și pe Williams în Cursa pentru Singapore. La Indian Wells, turneu început în durerea unei tragedii personale, Simona Halep s-a regăsit pe sine așa cum își dorește să fie, așa cum ne dorim să fie – o luptătoare.

Imagini: Getty Images, BNP Paribas Open

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.