Ce mai zi a fost azi la Melbourne! Simona Halep a trecut în două seturi, 6-4, 6-2, de Yanina Wickmayer şi este, pentru al doilea an consecutiv, în sferturi la Australian Open. Meciurile-spectacol ale zilei au venit de pe tabloul masculin: Nick Kyrgios şi Andy Murray au trecut mai departe, primul învingându-l pe Andreas Seppi, celălalt pe Grigor Dimitrov.

Simona Halep – autoritară cu Yanina Wickmayer

Multe s-au scris şi se vor mai scrie pe marginea victoriei Simonei Halep împotriva Yaninei Wickmayer. Şi pe bună dreptate. Pentru observatorii imparţiali, a fost un meci frumos, cu multe raliuri spectaculoase, în care calitatea tenisului jucat a fost la un nivel foarte înalt. Pentru fanii Simonei, ar trebui să fie un meci de ţinut minte şi de păstrat în sertarul de sus al amintirilor pentru nonşalanţa execuţiilor şi pentru frumuseţea Simonei în mişcare.

Din punct de vedere pragmatic, cea mai importantă calitate a acestui meci mi se pare, totuşi, autoritatea cu care Simona a controlat fiecare bucăţică din el. Cu atât mai mult cu cât Yanina Wickmayer, care o învinsese de trei ori anterior, este o jucătoare impunătoare. Înaltă, puternică, băieţoasă în mişcări, Yanina aduce aminte de Azarenka: loveşte la fel de puternic, fără compromisuri, aproape de linii şi îi place să fie bossy. Cu alte cuvinte, are un joc şi o prezenţă care au potenţialul de a intimida, în zilele ei bune. Pe de altă parte, Yanina se deosebeşte radical de Azarenka în detaliile care pot determina soarta unui meci: îi lipseşte capacitatea de a mixa the right shots at the right moments pe care Vika o posedă cu vârf şi îndesat. Dacă Azarenka este un tablou complet, Yanina este doar o schiţă. Această mică-mare diferenţă a costat-o azi enorm pe belgiancă în faţa Simonei. În momentele care au decis meciul – adică tot ce s-a jucat la sfârşitul setului unu şi începutul setului doi – Yaninei i-a lipsit fineţea combinatorie. Simona, în schimb, a rămas autoritară, răspunsul ei la forţa brută dezlănţuită de Wickmayer fiind constant: azi nu poţi trece de mine pentru că nu poţi lovi prin mine.

Autoritatea Simonei s-a construit în primul şi-n primul rând pe serviciu, iar progresul pe care ea l-a făcut faţă de anul trecut la acest capitol este remarcabil. La conferinţa de presă Simona îi dădea serviciului creditul pe care acesta îl merită pentru victoria de azi: „Am servit destul de bine astăzi. Serviciul m-a ajutat foarte mult în momentele importante, precum în primul set, când am terminat cu doi aşi. A fost un moment foarte important”.

A fost. Simona condusese în setul unu cu 4-1, având un avans de două breakuri. Ambele fuseseră obţinute pe fundalul unei deplasări aproape nepământene în teren a Simonei şi pe exploatarea inteligentă a celor două breşe majore din jocul Yaninei: serviciul doi, mult prea fragil, pe care Simona a putut să-l bombardeze cu retururi lungi, şi backhandul lăsat mai tot timpul descoperit de către Wickmayer. La 4-1, aşadar, existau toate premisele ca Simona, aflată la serviciu, să ajungă să deţină un lead de 5-1. În acel moment, Yanina s-a scuturat. De la 15-40, s-a ajuns la 40 egal, iar un forehand în lung de linie bubuitor îi aducea lui Wickmayer o oportunitate de break, convertită imediat, cu nesaţ. În loc să fie 5-1, era 4-2 şi o sincopă ar fi putut interveni în jocul Simonei, aşa cum se întâmplase în setul doi cu Mattek-Sands. Doar că nu s-a întâmplat. La 4-3, după ce Yanina şi-a consolidat breakul, Simona a îndreptat imediat corabia când s-a ajuns la 30 egal, reuşind un hold bun pentru un avantaj de 5-3. Trecând peste dezamăgirea ratării a două puncte de set pe serviciul adversarei, a servit apoi pentru meci la 5-4, iar game-ul ei de serviciu a arătat aşa: winner de forehand, as, as, eroare Wickmayer. Cei doi aşi gemeni de care Simona a amintit în conferinţa de presă au venit, într-adevăr, cum nu se putea mai bine.

Cea de-a doua coloană pe care s-a înălţat autoritatea Simonei în meciul de azi a fost returul. Foarte bun în primul set, acesta a devenit ameţitor de bun în al doilea. La 2 egal, după ce a făcut break şi i s-a făcut rebreak, Simona a urcat la 0-30 pe serviciul Yaninei. Două servicii bune consecutive i-au dat speranţe lui Wickmayer, care a reuşit să restabilească egalitatea în game la 30. Atunci returul Simonei, care făcuse multe lucruri minunate şi în setul unu, s-a dezlănţuit, descumpănind-o pe Yanina suficient de tare încât aceasta să greşească. Era un punct de break, iar Simona îşi reafirma autoritatea în raliul următor, pe care adversara i-l ceda cu un backhand în afară. Break din nou Simona şi punctul în care meciul s-a rupt definitiv. Din acel moment, a urmat un recital pe tema „Simona dezlănţuită”. La 4-2, 40 egal, un winner de backhand, executat din alergare, devenea punctul meciului şi ridica sunete de admiraţie neţărmurită pe Rod Laver Arena. Simona mai făcea un break, pentru 5-2, iar apoi servea şi închidea meciul fără nici o problemă.

În interviul pe care l-a acordat imediat ce meciul s-a terminat, Simona a punctat bine toate punctele ei forte: „Am servit foarte bine azi şi am fost agresivă, am jucat cu lungimea bună şi am deschis terenul din ce în ce mai bine”. Exact. Atunci când poate să combine cele patru elemente – serviciul eficient, dispoziţia agresivă, lungimea mingilor şi deschisul terenului, la care zic eu că trebuie să se adauge neapărat încă unul, deplasarea – Simona devine de necontracarat. Jocul ei de aici îşi trage seva, frumuseţea şi autoritatea. Acestea sunt momentele în care Simona arată ca un viitor număr unu mondial şi în care comentatorii simt nevoia să reitereze că sigur va câştiga un Grand Slam. Acestea sunt momentele în care Simona iese de sub radar şi străluceşte.

Prima săptămână şi a doua săptămână a unui Grand Slam sunt două feluri de mâncare total diferite, se zice. O victorie ca cea de azi – fără căderi de natură semnificativă în joc, fără slăbiri ale pedalei de acceleraţie – nu poate fi interpretată decât ca un semnal bun pentru ceea ce urmează. Iar la rând urmează Ekaterina Makarova, care a trecut cu 6-3, 6-2 de Julia Goerges. Recunoscută pentru potențialul ei de a crea upset-uri la Grand Slam-uri, Makarova are un love story consistent cu Australian Open, unde a disputat deja două sferturi de finală. Unele dintre cele mai mari răsunătoare victorii ale ei – la Serena Williams, Angelique Kerber, Nadia Petrova, Venus Williams şi Vera Zvonareva – au venit la Melbourne. Anul trecut, cel mai bun rezultat al Makarovei la nivel de Grand Slam s-a consumat la US Open, unde a făcut semifinale, fiind învinsă de Serena.

„Serveşte bine, se mişcă bine, joacă agresiv”, a fost verdictul pe care Simona l-a dat asupra viitoarei sale adversare. Cele două au jucat, aşa cum Ekaterina şi-a amintit cu acurateţe, la New Haven, unde Simona a câştigat cu 6-1, 7-6. „Acum este una dintre cele mai mari jucătoare şi de-abia aştept să jucăm”, a declarat Makarova. Ekaterina, care este favorită numărul 10 la Melbourne, este o adversară tricky într-un alt fel decât au fost adversarele de până acum ale Simonei. Dacă Jarmila avea atuul jucătoarei care nu are nimic de pierdut, Mattek-Sands pe al adversarei cu mâini bune la fileu, iar Wickmayer pe cel al forţei, cu Makarova lucrurile stau altfel. Rusoaica este o adversară şireată, trecută prin multe meciuri cu jucătoare de top, care ştie cum să managerieze o ocazie mare. Vestea bună e că Simona a dovedit, cu fiecare meci jucat în acest turneu, că se poate adapta la orice şi la oricine şi că nu are nevoie de prea mult timp pentru a se ridica cu asupra măsură la înălţimea situaţiei.

Celălalt sfert de finală de pe jumătatea inferioară a tabloului feminin se va juca între Eugenie Bouchard şi Maria Sharapova, o reeditare a semifinalei lor de anul trecut de la Roland Garros. Maria s-a descotorosit destul de uşor, în două seturi, de Shuai Peng, în schimb Genie i-a supravieţuit cu greu Irinei Begu, în faţa căreia a câştigat cu 6-1, 5-7, 6-2. Părând puţin copleşită de importanţa situaţiei şi de mărimea scenei (meciul a fost jucat pe Rod Laver Arena), Irina i-a permis lui Genie să ia conducerea cu 5-0 în setul unu, set pe care canadianca l-a închis până la urmă în 29 de minute cu 6-1. Lucrurile au părut să se precipite către un final abrupt pentru Irina atunci când Bouchard i-a făcut două breakuri şi la începutul setului doi pentru a conduce cu 3-0. Însă situaţia aparent disperată i-a oferit Irinei zvâcul necesar pentru a se elibera de tensiune şi a juca mai relaxat. Iar eliberarea a dat roade: Irina a ajuns să servească pentru setul doi la 5-3, însă Bouchard, încăpăţânată cum e, s-a ambiţionat şi a realizat rebreak-ul. Nu era, totuşi, suficient pentru a-i smulge Irinei şi setul doi: Begu s-a mobilizat şi l-a închis cu un nou break.

Pauza de vestiar dintre setul doi şi trei a fost un bun sfetnic pentru Bouchard. Conform propriilor declaraţii, Genie a găsit o oglindă şi s-a privit în ea, spunându-şi că „aşa ceva este inacceptabil”. Discursul auto-motivaţional a mers: Bouchard s-a regăsit, şi-a construit un avantaj de 3-0, iar apoi a închis meciul pe propriul serviciu la 5-2.

După parcursul la Australian Open, Irina-Camelia Begu rămâne cu cea mai bună performanţă a sa la un turneu de Grand Slam şi cu un loc 34 mondial pe care îl va ocupa după ce Melbourne se încheie. Cel mai important, probabil, este că rămâne cu încrederea că o pot aştepta lucruri mari în acest an, unul în care îşi poate crea propria ei poveste.

Nadal şi Murray avansează şi ei în sferturi, dar într-un mod cât se poate de diferit

După ce a supravieţuit, miraculos, lui Tim Smyczek în turul doi, Rafa începe să dea semne că ar cam putea să zburde iar. A salvat cu mult aplomb trei mingi de break în faţa lui Anderson, în setul unu, la 4-5, iar de acolo înainte a ţinut bine meciul cu sud-africanul în frâie. Rafa şi-a permis chiar să şi zâmbească în timp ce servea pentru meci, când un copil de mingi a observat că sticla lui cu apă a căzut şi a mers prompt să o ridice. Trecând de la zâmbete la lucrurile serioase, Rafa a spus că şi-a regăsit un ritm mai bun în ceea ce priveşte deplasarea şi forehandul şi că ceea ce a jucat azi a fost mult mai aproape de ceea ce trebuie să joace pentru a avea succes. „Este prima zi în care am simţit că am jucat la nivelul la care vreau să joc şi în felul în care vreau să joc”, a zis Nadal, care se va vedea în sferturi cu Berdych. În buna tradiţie #humble a casei, Rafa nu se vede favorit în acest sfert de finală: chiar dacă Tomas nu a câştigat nici un meci în faţa lui încă de pe vremea când, vorba cuiva, iPod-ul nu se inventase, Nadal insistă că dinamica de forţe este de data asta complet diferită.

Jucătorii care vor disputa cel de-al doilea sfert de finală din partea de jos a tabloului masculin s-au ales din cele două meciuri-vedetă ale zilei: Kyrgios cu Seppi şi Murray cu Dimitrov. Ambele au fost meciuri de înregistrat şi revăzut când timpul permite. Nick a revenit de la un deficit de două seturi şi a salvat o minge de meci în partida cu Seppi, confirmându-şi, dacă mai era nevoie, statutul de viitor (actual?) rockstar al ATP-ului. Partida s-a terminat cu 8-6 în decisiv, iar Nick a câştigat-o bazându-se pe acea combinaţie unică pe care o vezi la jucătorii australieni: o capacitate masivă de relaxare, combinată cu o dorinţă acerbă de a obţine victoria. Poate de aceea Victoria Azarenka a devenit aşa un mare fan.

Partida Kyrgios-Seppi a fost concurată serios, în ceea ce priveşte drama, de meciul care s-a desfăşurat, la un moment dat, concomitent, pe Rod Laver Arena: Murray vs Dimitrov. Aşa cum spuneam ieri, în preview, Andy avea de plătit o poliţă lui Grigor pentru Wimbledonul de anul trecut şi exact aşa a şi jucat scoţianul: cu scop şi cu determinare. Grigor, în schimb, a făcut ce ştie el cel mai bine: spectacol. Adică passing shot-uri geniale, voleuri fiţoase, plonjoane furibunde.A rezultat un tenis în acelaşi timp frumos şi brutal, de genul pe care îl poţi vedea doar când un mare jucător se întâlneşte cu un jucător care vrea să dovedească cu tot dinadinsul că este atât de mare pe cât zice lumea că este. Murray a câştigat, până la urmă, în patru seturi grele, 6-4, 6-7, 6-3, 7-5, al doilea dintre ele deopotrivă splendid şi nebun.

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.