Se întâmplă oricui să aibă zile mai puţin faste. I s-a întâmplat cu câteva zile în urmă lui Roger Federer. I s-a întâmplat azi Simonei Halep. A fost eliminată în sferturile de la Australian Open de către Ekaterina Makarova, care a învins-o cu un cinic 6-4, 6-0.  

Simona Halep rămâne cu sferturi la Australian OpenSe vor găsi multe voci care să disece ce nu a mers în jocul Simonei. Iar adevărul, clar şi fără îndulcitori, este că nu a mers mai nimic. Pe Simona nu a ajutat-o azi serviciul: a făcut patru duble greşeli şi a avut statistici inferioare adversarei sale la procentajul de puncte câştigate atât cu primul, cât şi cu al doilea serviciu, 54%, respectiv 36%, faţă de 61% şi 67%. Nu a ajutat-o nici returul: a avut 9 oportunităţi de break, dintre care una fructificată, şi a câştigat doar 38% din punctele jucate la primire. Nu a ajutat-o nici agresivitatea: a terminat meciul cu un raport de 15-31 între loviturile câştigătoare şi erorile neforţate. Acesta este, în cifre, tabloul meciului, iar el spune aceeaşi poveste: Simona a avut o zi tare, tare nefastă.

Declaraţiile ei de la conferinţa de presă confirmă, şi ele, această explicaţie. „M-am antrenat foarte bine de dimineaţă, dar poate că am fost un pic prea stresată înainte de a începe meciul. Nu a fost ziua mea cea bună. Am avut o zi rea”. Semnele că Simona nu este într-o pasă bună au venit încă din primul game al meciului, în care ea făcea trei erori neforţate, oferindu-i Makarovei două cadouri neaşteptate sub forma a două puncte de break. Rusoaica îl convertea pe primul dintre ele, Simona părea un pic prea lentă pe picioare, iar Makarova părea dispusă să o alerge stânga-dreapta cât era nevoie pentru a smulge de la ea greşeli. La 2-0 pentru Ekarterina, a venit al doilea semnal de alarmă în ceea ce priveşte nivelul de joc al Simonei. Două duble greşeli făcute de aceasta, una la 30-15, cealaltă la 30 egal, îi puneau adversarei pe tavă încă un punct de break. Iar în acel moment a venit al treilea semnal de alarmă: după ce o împinsese pe adversara sa în colţuri, obligând-o să lovească la limită, Simona a atacat mingea cu un voleu drive, executat din teren. Era, însă, un voleu ratat, se făcea 3-0 pentru Makarova, iar mesajul pe care îl transmitea Simona era că astăzi nu are răbdare, că se pripeşte.

„Când am început să joc, am simţit un pic corpul, poate mintea, stresată”, a reconfirmat ea, când i s-a cerut să explice când anume emoţiile au început să fie un factor în meci. „Nici înainte de meci, nici ieri, doar azi”, a continuat ea. Neliniştea Simonei de la începutul meciului a fost sesizată imediat şi de comentatorii britanici, care au observat că ea nu se putea baza pe jocul ei obişnuit: „Dacă este să câştige astăzi, atunci va câştiga doar alergând, obţinând puncte din raliuri”. Era o posibilitate. Simona deja recuperase un break, iar meciul era tânăr. Parcă auzind vorbele comentatorilor, după un hold pentru 2-3, Simona începea să se mişte ca o morişcă, forţând o egalitate în următorul game. Însă două forehanduri tuflite în fileu îi stricau toată munca, iar Makarova rămânea la conducere cu 4-2.

Posibilitatea unui reviriment al Simonei, construit pe schimburile lungi de mingi, fusese intuită, însă, şi de către adversară. Servind la 4-3, Ekaterina a dat semne că doreşte să evite, pe cât posibil, raliurile, şi a început să caute cu tot dinadinsul liniile. Doar că exagera şi scăpa mingea de două ori afară, ajungând să fie condusă cu 0-30. Fereastra de oportunitate s-a închis, însă, repede pentru Simona, căci punctul de break obţinut de ea a fost manageriat de Makarova cu autoritate: a ţintit un backhand ucigător în colţul de forehand al Simonei, iar aceasta nu l-a mai ajuns.

„În momentele importante, ea a jucat foarte bine. A avut câteva mingi norocoase pe linii”, spunea Simona despre adversara sa. E posibil ca norocul să fi fost un factor, dar Ekaterina, obişnuită cu ocaziile mari, aşa cum spuneam înainte de meci, şi l-a făcut singură, păstrându-se calmă şi jucând curajos. La 5-3, a avut un punct de set pe serviciul Simonei, însă aceasta l-a salvat cu un forehand câştigător în lung de linie. Servind la 5-4, Makarova şi-a făcut rost de alte două puncte de set. Primul a fost spectaculos salvat de către Simona, cu un forehand executat cu genunchii lipiţi de teren, a la Radwanska. Pe al doilea, însă, Makarova, neclintită în determinarea ei, îl convertea după o eroare neforţată de backhand a Simonei.

Nu ştiu ce şi-a zis Simona când a plecat de pe teren la pauza dintre setul unu şi doi. Nici unul dintre reporterii prezenţi la conferinţa de presă post-meci nu a întrebat-o. Presupun că a existat un discurs motivaţional, însă el nu a funcţionat. Pentru că setul doi a început rău pentru ea. Şi s-a terminat şi mai rău.

În game-ul unu a făcut două duble greşeli şi două challenge-uri total neinspirate, iar forehandul îi ceda iar pentru a-i permite rusoaicei să facă break chiar din debutul setului. Soarta meciului s-a decis în game-ul următor, când trei greşeli neforţate ale Makarovei i-au adus Simonei tot atâtea oportunităţi de break. Toate au fost, însă, salvate de adversară, cu servicii inteligente, şi, în ciuda altor două egalităţi, Ekaterina îşi lua şi în setul doi un avantaj de 2-0. Aceeaşi poveste se repeta şi pe următorul game de serviciu al Makarovei. Condusă cu 3-0, Simona a încercat să introducă o variaţie în joc, sub forma drop shot-urilor, iar răsplata pentru schimbarea de strategie nu a întârziat să apară sub forma unei oportunităţi de break. Implacabilă la serviciu, Makarova sufoca însă iniţiativa Simonei şi reuşea încă un hold pentru 4-0. După încă un voleu drive ratat al Simonei, Ekaterina avea cinci game-uri în setul doi şi servea pentru meci. Simbolic, într-un mod nefericit, acesta se încheia cu o eroare neforţată de backhand a Simonei.

Puţine rămân de discutat, din punct de vedere tehnic, despre meci. În ciuda unor petice de strălucire, cum a fost acel forehand în lung de linie executat spre sfârşitul setului unu, Simona nu şi-a jucat jocul ei. Nu a fost agresivă, nu a deschis terenul, a ratat retururi uşoare. Nu a controlat raliurile suficient cât să îi permită să compenseze pentru celelalte puncte slabe din joc. Planul B, pe care a încercat să-l execute, cu ruperea ritmului adversarei prin drop shot-uri, a venit prea târziu pentru a mai fi eficient. Capacitatea ei de a-şi adapta jocul la cel al Makarovei a fost, şi ea, chestionabilă. Printre lucrurile pe care Simona le-a declarat la conferinţa de presă este că Ekaterina a jucat „very soft tennis”, şi nu jocul de forţă la care ea s-a aşteptat. „Ea a jucat bine. A servit foarte bine. Slice-ul ei de jucătoare de mâna stângă nu este uşor de returnat”. Aşa este. Makarova a surprins-o pe Simona cu un joc pe care nu l-a anticipat. Nu e de mirare. Au mai fost surprinse şi alte jucătoare mari, că doar de-aia a reuşit Makarova să o învingă până şi pe Serena Williams. Cum răspunde, în timp real, la un joc atipic, ar trebui să fie – şi sunt sigură că va fi – o temă de casă pentru Simona Halep.

Multe sunt, însă, de discutat, despre aspectul mental al acestei înfrângeri. Din declaraţiile Simonei reiese: unu la mână, că s-a pierdut cu firea, nereuşind să îşi gestioneze emoţiile; a doua la mână, că şi-a pierdut încrederea în timpul meciului. Ambele aspecte sunt la fel de serioase. Întrebată ce strategii are pentru a face faţă stresului, Simona a insistat că are suficientă experienţă la nivel înalt, dar că „uneori nu poţi controla situaţia”. În plus, spune ea, şi-a pierdut concentrarea pentru a câştiga punctele, meciul. „Aşa că nu am mai avut încredere în setul doi şi poate de aceea am pierdut cu 6-0”. Nu este prima dată când Simona vorbeşte foarte onest despre această problemă. La US Open, după înfrângerea la Lucic Baroni, ea a spus, cu aceeaşi sinceritate, că ajunsese la un punct în care îşi dorea să se termine totul mai repede.

Sentimentul meu este că toată această stare de renunţare despre care vorbeşte ea se leagă cumva de tranziţia extrem de rapidă pe care a făcut-o de la hunter la hunted. De aceea, nu cred că este o întâmplare că a şi menţionat acest aspect în conferinţa de presă: „Toate vor să mă învingă pentru că sunt în top. Ştiu lucrul acesta din trecut. Aveam şi eu aceeaşi mentalitate”. Diferenţa sesizată de Simona e crucială: să fii puternic mental în meciuri pentru că nu ai nimic de pierdut şi să fii puternic în meciuri când ai totul de pierdut sunt două animale total diferite. E acea mică, mare diferenţă care i-a separat, pentru mult timp, pe Nadali şi Federeri şi Sharapove de ceilalţi şi care le-a permis să revină mereu şi mereu în meciuri. Este diferenţa care face ca un jucător sau jucătoare să fie într-adevăr mari.

Pe când îşi croia drumul către Top 5, Simona reuşea reveniri spectaculoase în meciuri, lăsându-şi emoţiile să scoată din ea tot ce era mai bun. Acum, când este ea cea vânată, trebuie să re-înveţe cum să facă acest lucru. Nu e nici uşor, nici greu. E doar parte din drumul firesc al unei jucătoare de top.

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.