O fi Agnieszka Radwanska Ninja WTA-ului, dar Simona Halep n-a lăsat-o să-şi arate nici măcar un singur strop din magia care i-a adus faimoasa poreclă. Cu un joc precis, rotund, muşcător, prins în toate capsele şi ancorat într-o siguranţă de sine aproape imperturbabilă, Simona a încheiat semifinala de la Singapore jucată împotriva Agăi cu un dublu şi foarte senin 6-2.

Este al treilea meci jucat de Simona la WTA Finals care se încheie cu un scor zdrobitor în favoarea sa: primul a fost cel cu Bouchard, al doilea faimosul meci cu Serena. A cărui rejucare o vom vedea chiar mâine, căci Williams a făcut ce a făcut – inclusiv şi-a zdrobit racheta într-o răbufnire de proporţii epice – şi a câştigat semifinala cu Caroline Wozniacki în trei seturi, terminate cu un tiebreak dramatic.

Interesant cum, după ce sorţii le-au ţinut departe una de alta tot anul, Simona şi Serena s-au tot intersectat la Singapore, aproape confiscând atenţia fanilor în acest ultim act al sezonului. Acum trei zile, Simona a înregistrat acea victorie imensă la Serena, victorie despre care cred că e sigur să spunem că a propulsat-o în atenţia întregului mapamond. Dacă mai era suflet de iubitor de tenis care să nu fi auzit de Halep, miercuri numele Simonei a zburat în toate zările, asociat fiind cu cea mai severă înfrângere suferită de all mighty Serena Williams în ultimii şaisprezece ani. Ieri, s-a întâmplat ceva şi mai şi. Graţie sistemului pervers în care se fac calculele pentru cine merge mai departe din grupe şi cine nu (realizez că poate cuvântul „pervers” este prea puternic, dar în condiţiile în care o jucătoare cu două victorii şi o înfrângere în grupe nu se califică, dar o jucătoare cu o victorie şi două înfrângeri se califică, nu găsesc alt cuvânt mai bun), Simona Halep a fost responsabilă ieri de calificarea sau necalificarea Serenei Williams în semifinale. Ştim cu toţii scenariul – dacă Ana Ivanovic câştiga în două seturi, Serena nu se mai califica. Şi aşa, Simona a ajuns, fără să vrea, miezul unei discuţii destul de aprinse, globale şi cu puternice implicaţii etice.

Partenerul de antrenament al Serenei – Sascha Bajin – arătând de parcă stătea cu picioarele în lavă, a fost prezent, ca mesager al taberei Williams, în tribune pentru a vedea cu ochii săi răspunsul la întrebarea care îi tortura, se pare, pe mulţi: „Ce va face Simona – va juca pentru victorie sau îşi va cruţa eforturile, dat fiind faptul că ea era deja calificată?” Simona a făcut ceea ce toţi cei care o urmărim şi care credem în ea ştiam că va face. A jucat pentru victorie în fiecare set. Ana a câştigat până la urmă în trei, Sascha scăpa din lavă cu picioarele întregi, chiar dacă mândria era puţin şifonată, Serena Williams era calificată. Cele patru zări ale mapamondului au vuit iar de numele Halep, asociat din nou cu Serena, dar şi cu onoarea şi mentalitatea de campioană. Până şi cel care este indiscutabil cel mai bun jurnalist de tenis din lume la ora actuală, Steve Tignor, i-a consacrat Simonei primul articol plin de acolade scrise din suflet. „Dacă Halep vrea să devină numărul unu în viitorul apropiat, atunci va trebui să treacă prin Serena odată, iar asta este atitudinea de care va avea nevoie ca să ajungă acolo”, era concluzia lui. Chiar aşa, domnule jurnalist american, chiar aşa.

Ca să fiu sinceră, pe mine una toată discuţia de ieri despre „ce va face Simona, îi va permite Serenei să cadă sau o va lua cu ea în semifinale” m-a luat cumva pe nepregătite. Pentru că – fie din naivitate, fie pentru că atunci când cred în cineva nu cred cu jumătăţi de măsură, ci cu tot sufletul, iar în Simona se întâmplă să cred – nici măcar nu mi-am închipuit că exista şi altă opţiune decât ca Simona să iasă pe teren şi să dea tot ce poate cu Ana Ivanovic. Plus că orice alt scenariu, oricât de dulce ar fi sunat unora sau altora, era, de fapt, o non-opţiune. De ce? Să explic. Îmi imaginez că Simona, aşa cum zic americanii, „is here to stay”, că diferenţa pe care îşi doreşte să o facă nu se rezumă la un meci sau la o victorie sau la un turneu. Îmi imaginez că îşi doreşte ca acest drum pe care şi l-a deschis de anul trecut şi pe care continuă să-l deschidă în acest an să fie sustenabil. Cu alte cuvinte, presupun că Simona s-a îmbarcat într-o călătorie pe termen lung, nu o plimbare de un sezon-două în ceea ce înseamnă tenisul de vârf. Or, o asemenea călătorie implică să te porţi cu onoare. Şi o mai implică şi pe Serena Williams. Declaraţia acesteia, că se va antrena special pentru Simona, este fix o recunoaştere a acestui fapt.

Şi mai e ceva. Simona nu ar fi putut să „o lase mai moale” cu Ivanovic dintr-un motiv destul de pragmatic. Ea adunase, înainte de meciul cu Ana, două victorii în care jucase absolut electrizant. Ce jucătoare de tenis şi-ar dori „să o lase mai moale”, riscând să piardă momentum-ul pe care l-a creat, fix înainte de rundele finale ale unui turneu? Este la fel de aberant ca a-i cere unui maratonist să se oprească la jumătatea traseului, să se îmbuibe cu cinci feluri de mâncare, să o pornească din nou şi să mai şi termine pe primul loc. Nu, Simona este mult prea bună ca să se lase înşelată de posibile scurtături sau de cântece de sirenă. Aşa că, da, Simona a adus-o pe Serena în semifinală, iar mâine Serena o aşteptă pe Simona în meciul care va decide câştigătoarea Turneului Campioanelor.

Simona Halep Semifinals 1

Judecând după ce au jucat cele două astăzi, Simona este cât se poate de pregătită pentru noua confruntare. Serena, aş zice, da şi ba.

Aşa cum a văzut toată lumea, semifinala pe care Simona a jucat-o cu Radwanska a fost aproape meciul perfect. Dincolo de statistici – Simona a avut 26 de lovituri câştigătoare, Radwanska 4, prima a câştigat 9 din 13 puncte jucate la fileu, a doua doar 5 din 15 – pentru mine partea cea mai impresionantă a acestui meci a fost felul în care Simona a neutralizat combinaţia mâini magice plus apărare spectaculoasă prin care Radwanska face de obicei diferenţa în meciuri. Din punctul meu de vedere, dintre toate jucătoarele actuale prezente în circuitul WTA, Aga are de departe, jocul cel mai pervers (am ceva azi cu acest cuvânt, se pare). Cu vrăjile care îi ies din rachetă, indiferent că se află lipită de fileu sau exilată la cinci metri în spatele terenului, cu apărarea aia zănatecă şi cu îmbufnarea aia permanentă pe faţă, Radwanska poate, într-o zi bună, să scoată din minţi pe orice jucătoare şi să o facă să se bată singură, lăsând-o la sfârşit să se întrebe „What the hell has just happened?”.

Nimic din aşa ceva nu s-a întâmplat astăzi. Dezlănţuită într-un mod calculat – nu e un oximoron, se poate aşa ceva în tenis – Simona a luat-o la joc pe Ninja Radwanska încă de la început în termenii ei. Iar termenii ei au fost clari şi în linie cu ceea ce a făcut şi până acum la Singapore: agresivitate, control al lungimii şi direcţiei mingii, variaţie stânga-dreapta, urcări la fileu şi finalizări cu voleul drive ori de câte ori este posibil, cât de poate de multe puncte câştigate cu serviciul unu, serviciul doi ferm şi bine plasat. Toate astea executate cu mult sânge rece. Ca o spadasină. O-le!

Primul break pe care Simona l-a făcut – în chiar game-ul trei din meci – a dat startul tenisului de pus în ramă pe care l-a jucat azi. Halep a început game-ul cu două raliuri lungi în care a părut dezlănţuită. A dat în minge cu putere, însă a pierdut fiecare dintre cele două raliuri. La 30 egal, însă, toată opintirea din primele două puncte s-a limpezit, Simona a executat un backhand în lung de linie perfect, obligând-o pe Aga să greşească. La punct de break, un retur bun a forţat încă o greşeală a polonezei. Simona lua meciul în mâinile sale şi nu avea să-l mai lase. Nici în game-ul următor, când salva minge de break. Nici în setul următor când, în ciuda unui rebreak al Radwanskăi la 0-3, meciul a curs într-o singură direcţie.

Cu un astfel de joc – dominator, dar nici un moment scăpat de sub control, precis, dar spectaculos, îngrijit fără însă a da impresia de artificialitate – Simona a reuşit o facă astăzi pe marea măiastră a WTA-ului să arate ca o pământeană oarecare. Cu acelaşi joc a făcut-o şi pe Serena să arate miercuri la fel de oarecare.

Mai mult ca sigur, Serena care va apărea în finală nu va fi aceeaşi cu Serena care a încasat acea bătaie zdravănă de acum câteva zile. Dar nu cred că va fi nici Super Serena. În partida de azi cu Wozniacki, Williams a părut vulnerabilă, în primul set chiar disperată. S-a adunat şi a jucat cel mai bun tenis al ei din această săptămână în setul doi. A fost însă aproape să piardă meciul, când Caroline a servit la 6-2, 3-6, 5-4, şi numai ezitarea danezei de a-şi asuma atunci un joc agresiv, curajos, a readus-o pe Serena în meci. Williams a câştigat azi pentru că, fiind campioana care este, a rămas calmă când a ajuns cu spatele lipit de zid. Mai mult decât tenisul, pe Serena a salvat-o astăzi mintea lucidă.

Simona, însă, şi-a câştigat meciurile la Singapore şi cu tenisul fenomenal şi cu mintea lucidă. Dincolo de faptul că s-a calificat în finalele WTA de la prima participare, dincolo de faptul că nici o jucătoare din ţara noastră nu a mai reuşit aşa ceva, dincolo de fabuloasa victorie deja înregistrată la Serena – Simona are ocazia să câştige Turneul Campioanelor bătând-o, a doua oară în aceeaşi săptămână, pe lidera mondială. Aşa ceva nu poate fi decât o oportunitate extraordinară.

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.