Andy Murray a trecut în trei seturi, 7-5 7-5 6-4, de Jo-Wilfred Tsonga, Kei Nishikori a rezistat unui maraton de cinci seturi cu Milos Raonic. A început săptămâna a doua, meciurile dintre băieţi s-au încins. După ce, vreme de şapte zile, a arătat soporific şi al naibii de plicticos, tenisul masculin de la US Open a revenit, deodată, la viaţă.

A trebuit să se facă la New York 30° C, vântul să nu bată mai deloc şi să treacă un set din meciul de gală al zilei, cel dintre Murray şi Tsonga, ca să strigăm Daaaa, pentru asta ne uităm la tenis! S-a întâmplat la începutul setului doi, moment în care Tsonga lovea trei feluri de backhand – cu două mîini, cu o mână şi slice – iar Murray alerga pe teren precum un căprior sălbatic şi reuşea get după get. Mingea se rotea cu top spin şi cu back spin, se executau voleuri şi loburi, tenisul devenise ca vitrina unui magazin de lux cu ciocolată şi tot ce este yummy era on display.

Dar n-a fost aşa de la început. Partida dintre Murray şi Tsonga a arătat în setul unu ca un căruţ împins cu mare efort la deal de unul care împinge şi unul care trage. La împins era Murray. Servea bine, chiar ameţitor, câştigând peste 90% din punctele jucat cu primul serviciu şi dând cu căruţul peste gleznele lui Jo, care trăgea abitir pe game-urile jucate pe propriul serviciu, salvând cu gâfâială mare puncte de break.

Pe cât de bine arăta meciul din partea de teren a lui Murray, pe atât de plictisitor pentru cei care vor să vadă tenis. Drept pentru care îmi permit o paranteză. În timp ce Murray şi Tsonga se tachinau, Eurosport ni-l arăta pe Djokovic, într-un interviu luat pe teren, imediat după victoria lui în trei seturi, dar destul de muncită, împotriva lui Kohlschreiber. Rareori l-am văzut pe Nole arătând atât de epuizat şi de dornic să zică orice o zice, numai să se care odată de pe teren. Paranteza închisă.

La 6-5, Murray a avut două puncte de break. Primul este salvat de Tsonga cu un backhand down the line, la care răspunsul lui Murray este o minge în fileu. La al doilea, însă, returul lui Andy este muşcător, scoţianul vine la fileu şi închide setul.

Murray

Şi-aşa ajungem la momentul în care am simţit cu toţii că US Open-ul s-a trezit. La începutul setului doi, Tsonga, care trage non-stop de şepcuţa pe care o poartă pe cap, fie cocoţându-şi-o în creştet, fie înfundând-o pe urechi, pare renăscut. Îşi găseşte primele lovituri convingătoare – şi câştigătoare – iar Murray se vede pentru prima dată în postura de a fi nevoit să muncească pentru game-urile jucate la serviciu.

La 1-1, se face 30 egal pe serviciul lui Murray şi este evident că Tsonga este acum cel care împinge căruţul peste el. Pentru că Jo nu se mai mulţumeşte să dea înapoi mingea din spate, ci vine la fileu cu nişte approach shots superbe. Se face pentru prima dată în meci 40 egal pe serviciul lui Murray. Apoi, Tsonga are primul lui punct de break, pe care Andy i-l face cadou cu un drop shot prost executat, ce mângâie fileul pe burtică şi cade la el în teren. Break Tsonga, consolidat apoi cu un game lejer pe propriul serviciu.

La 3-1 pentru Jo, Twitter-ul comenta deja pe marginea căderilor de concentrare experimentate acest an de Andy la mijlocul meciurilor. Căderi de genul celei întâmplate chiar şi în meciul precedent, cu Kuznetsov, când Muzz a plecat la plimbare – minte şi trup – în setul trei. În acest punct, Murray nu numai că nu mai serveşte atât de bine cu primul serviciu, dar se târâie efectiv să îl bage în careu şi pe al doilea. „Use your legs”, răcneşte la sine, încercând să se motiveze să împingă mai mult în picioare când serveşte. Face ce face şi reuşeşte un hold. 3-2.

În loc să profite de brambureala în care intrase Murray, Tsonga a părut, însă, din contră, să se înmoaie. La 30-15, a întredeschis prima dată portiţa: avântându-se înaripat către fileu, l-a invitat pe Andy la un lob, iar acesta l-a şi executat, desigur, perfect şi câştigător. La 40 egal, Tsonga a deschis portiţa ceva mai mult, cu o dublă greşeală, care i-a oferit lui Murray prima oportunitate de break. Dar Muzz a ratat-o. Şi pe a doua. Tsonga se redresa şi reuşea să-l scoată pe Andy din pragul porţii cu un as de 214 km/h şi cu un alt serviciu enorm, care îi aducea un cheap point şi preţiosul hold.

În game-ul şapte, Jo fiind la conducere cu 4-2, tenisul a devenit spumos. Un smash de rever al francezului ridica lumea în picioare, Andy varia loviturile – tip, viteză, plasament – ca un vânzător care-şi prezenta marfa. După ce a reuşit un hold care a redus distanţa faţă de Tsonga la 3-4, Muzz s-a dezlănţuit. Şi-a găsit passing shot-ul, obţinând un al doilea punct de break. După ce îl pisase pe Tsonga de-l înnebunise pe rever, la acest punct de break, Andy a schimbat. S-a angajat într-o luptă de forehand, pe care avea să o câştige, revenind astfel în set. Întrebat la conferinţa de presă de ce a schimbat tactica, Andy a recunoscut că acest schimb de mingi a fost cel care l-a determinat să facă schimbarea: „În câteva dintre punctele importante când am reuşit rebreak-ul din setul doi, am executat o lovitură câştigătoare de forehand şi de aceea am schimbat un pic”.

Varietatea pe care este capabil să o imprime în oricare lovitură şi mintea de tactician. Cu ele îşi câştigă meciurile Murray când e în toane bune. Cu ele a câştigat şi de data asta la Tsonga. La 6-5, servind pentru a rămâne în set, Jo a ales floricele stilistice şi lovituri la risc. Murray a aşteptat să vadă ce face adversarul şi a luat deciziile cele mai bune. Ajuns la egalitate, Tsonga a obţinut un punct de game cu o lovitură pe contrapied de toată frumuseţea. În punctul următor, însă, a decis să execute un drop shot, pe care Murray l-a vânat fără ezitare. Tsonga ceda imediat setul doi cu o eroare neforţată.

Tsonga

La conferinţa de presă, întrebat care ar fi, după el, pricina pentru care Jo, în ciuda evidentelor sale calităţi atletice şi tenisistice, nu a reuşit, în cursul carierei, să aibă rezultate mai bune în Grand Slam-uri, Andy n-a ezitat nici un moment să identifice problema: „Aş spune să el joacă un stil de tenis exploziv. Serveşte aşi, caută lovituri câştigătoare, uneori merge pe un procentaj prea mic de tenis. În cinci seturi, pe o perioadă de două săptămâni, chestia asta îţi vine de hac”. Da.

Andy a terminat setul doi ţinându-se de stomac. Prea puţini l-au luat în serios, unul dintre comentatorii britanici hazardându-se chiar să spună că de zece ani, de când îl urmăreşte jucând, a învăţat să fie sceptic când Andy dă semne că nu i-ar fi bine, pentru că de obicei exagerează. De data, asta, scepticismul a fost nejustificat, Andy confirmând, la conferinţa de presă că a avut într-adevăr, o problemă stomacală. Împrăştiind pe teren cu figurile lui îngrijorate şi cu lamentări vocale, Murray a început, de altfel, setul trei servind atât de prost că şi-a pierdut imediat serviciul.

Tsonga urca lejer la 2-0 în set, iar corul de îngrijorări care deplângea căderile nejustificate în mijlocul meciurilor ale lui Murray a început din nou. Game-ul monstru, de aproape 7 minute, în care Murray nu s-a bătut neapărat cu Tsonga, ci cu nivelul lui, care scăzuse între timp cu vreo zece trepte, l-a făcut, însă, să tacă. Murray reuşea un hold crucial. Imediat, epuizat, cu apele curgând pe el, chinuind de mama focului biata şepcuţă, Tsonga a jucat un game oribil pe propriul serviciu, oferindu-i lui Murray break-ul înapoi.

Jocul, deşi nu a mai recăpătat strălucirea din setul doi, s-a stabilizat până la 5-4, moment în care Jo a repetat reţeta dezastruoasă din sfârşitul setului precedent. Francezul, care a avut în mai multe momente din meci, probleme cu aruncarea mingii, a făcut două duble greşeli consecutive. Cu un winner, Andy îşi obţinea trei puncte de meci şi îl convertea pe al doilea pentru a obţine prima sa victorie împotriva unui adversar de Top 10 în mai mult de un an. Mai precis, de la finala câştigată la Wimbledon în 2013 împotriva lui Djokovic.

Pentru Andy este o victorie mare, iar jocul lui s-a legat la fel de bine ca în minunata partidă de la Roma contra lui Rafa. Însă Andy, în stilul lui caracteristic, a respins ideea că această victorie ar fi chiar aşa un big deal: „Da. Adică, evident să câştigi meciuri îţi dă încredere. Am jucat împotriva unor jucători foarte buni anul acesta şi am pierdut câteva meciuri strânse. Cât de mare este victoria? Nu prea ştiu, ca să fiu sincer. Nu m-am gândit aşa de mult la ea. Dar da, o să încerc să iau încrederea pe care am câştigat-o din această victorie în turul următor şi, sper, să fac un alt meci bun”.

Având în vedere că meciul din turul următor va fi împotriva lui Djokovic, Andy va avea nevoie de tot ce are, nu numai de încredere. El a respins orice încercare a reporterilor de a scoate de la el vreun cuvinţel referitor la tactica la care se gândeşte. „Nu ştiu exact ce o să fac miercuri, dar până ajung pe teren, o să am o idee”, a închis subiectul, mucalit, Andy. Însă cu toţii ştim la ce să ne aşteptăm de la Muzzovic: raliuri lungi, multă virtuozitate, lupte la baionetă cu backhand-urile, bombăneli nesfârşite de o parte, urlete crunte de cealaltă. Un meci în care va trebui să avem multă, multă răbdare.

Alte rezultate

Celălalt sfert de pe partea superioară a tabloului masculin se va juca între Wawrinka, care l-a învins pe Robredo, şi Nishikori, care a supravieţuit unui maraton de cinci seturi cu Raonic.

Contingentul canadian din probele de simplu pleacă acasă, căci şi Eugenie Bouchard, care a avut nevoie de îngrijiri medicale pe teren din cauza căldurii, a pierdut în faţa Makarovei. Aceasta va juca sfert de finală contra Azarenkăi, care a trecut de Krunic în trei seturi. Pennetta a învins-o pe Dellacqua şi a primit dreptul de a juca împotriva Serenei Williams, care a trecut de Kanepi.

Marrero / Verdasco i-au învins pe Rojer / Tecău.

La ce meciuri ne uităm azi

Grigor Dimitrov vs. Gael Monfils: Meci de popcorn sau de vin roşu, după preferinţe, pentru că, da, ce ar putea fi altceva decât spectacol total?

Tomas Berdych vs. Dominic Thiem: Să vedem ce a învăţat Dominic „Bamos” Thiem din meciul pe care l-a studiat ca să se pregătească pentru această întâlnire (este vorba de partida în care prietenul lui, Gulbis, l-a învins pe Tomas la Roland Garros în sferturi).

Caroline Wozniacki vs. Sara Errani: Să vedem dacă o mai ţine pasa bună pe Woz.

Belinda Bencic vs. Shuai Peng: Să vedem dacă Belinda reuşeşte isprava de a ajunge în semifinală la US Open la doar 17 ani.

Leave a Reply

Your email address will not be published.