Ne-am uitat, în prima parte a preview-ului la US Open, la Big 4. Astăzi ne uităm la the best of the rest, jucătorii care pot produce oricând o surpriză, dacă lucrurile se aşază bine pentru ei.

Stan WawrinkaStan Wawrinka, favorit 3, aflat pe aceeaşi jumătate de tablou cu Novak Djokovic, joacă primul meci împotriva lui Jiri Vesely

Faptele: Stan Wawrinka a fost eliminat în sferturi la Cincinnati de Julien Benneteau, în condiţiile în care acolo se crease o oportunitate enormă pentru el, prin ieşirea prematură a lui Djokovic. La Toronto, Stan a ieşit din optimi, fiind învins de Kevin Anderson. După victoria de la Australian Open, anul lui Wawrinka s-a desfăşurat în mare după tiparul una bună-una rea. Deşi a obţinut primul său titlu de Masters la Monte Carlo, Stan a fost eliminat la Roland Garros în primul tur. La Wimbledon a făcut sferturi, cedând în faţa lui Federer, într-un meci în care a acuzat şi o accidentare.

Interpretările: În urma parcursului extraordinar al lui Wawrinka de la Melbourne, multă lume a aşteptat să vadă o revoluţie la el. Atât de mult, încât s-a vorbit chiar cu încredere de perspectivele unei duble Australian Open – Roland Garros pentru Stan. Calea lui a fost, însă, alta. Wawrinka nu a devenit peste noapte super-jucătorul care nu a fost până la 28 de ani. Dar a devenit un jucător suficient de bun ca să inspire teamă în adversarii pe care până mai an nu-i speria deloc şi o dorinţă profundă de emulaţie printre colegii non-Big 4.

Aşteptările: Stan este favorit numărul trei la US Open, ceea ce îl scuteşte să se vadă cu Djokovic sau Federer până într-o eventuală semifinală, deci un parcurs lung la US Open ar fi de aşteptat. În plus, este hard, suprafaţa pe care Wawrinka şi-a trăit cel mai mare succes din carieră.

FerrerDavid Ferrer, favorit 4, aflat pe aceeaşi jumătate de tablou cu Roger Federer, joacă primul meci împotriva lui Damir Dzumhur

Faptele: De când a pus piciorul pe hardul american în 2014, David a fost învins numai de Roger Federer. În trei seturi. La Toronto, în sferturi, la Cincinnati, în semifinală. Cu excepţia Wimbledonului, Ferrer a avut rezultate bune la Grand Slam-urile din acest an, oprindu-se la Melbourne şi Paris în sferturi. La Roland Garros, a fost eliminat de Nadal, pe care îl învinsese zdrobitor cu o lună înainte, la Monte Carlo.

Interpretările: Debutul pe hardul american a fost promiţător, iar David se mobilizează de obicei bine atunci când este vorba de Grand Slamuri.

Aşteptările: La US Open, Ferrer a făcut sferturi anul trecut. Anul acesta, în calitate de favorit numărul patru, are propriul său sfert de tablou. Ca şi la Wawrinka, vestea bună care vine la pachet cu acest statut, este că îi va evita pe Djokovic şi Federer până în semifinale. Apoi, însă, vine problema cea mare a lui Ferrer: imposibilitatea de a-i învinge pe aceşti băieţi. Cu Federer are un head-to-head de 0-16, cu Djokovic de 5-12, dar pe sârb nu l-a mai bătut din 2011.

Milos Raonic, favorit 5, aflat în acelaşi sfert de tablou cu Stan Wawrinka, joacă primul meci împotriva unui jucător venit din calificăriMilos

Faptele: Milos a avut un an bun. A început anul pe locul 11 mondial, acum se află pe 6. A fost sfert-finalist la Indian Wells, Miami, Monte Carlo, semi-finalist la Roma (era să îl bată atunci pe Novak Djokovic), sfert-finalist la Roland Garros (învins tot de Djokovic), semifinalist la Wimbledon (învins de Federer). La el acasă, în Canada, a fost eliminat, neaşteptat, în sferturi, de Feliciano Lopez. La Cincy, din nou de Federer.

Interpretările: Milos s-a maturizat. Jocul lui, altădată bazat doar pe serviciu şi zgrunţuros pe la toate celelalte colţuri, mai ales pe la backhand şi la voleu, a început să se rotunjească. Mai mult decât atât, Milos a început să construiască punctele cu răbdare şi încredere, după cum ne-a lăsat să vedem în sezonul de zgură. Problema lui Milos ca, de altfel, şi a celorlalţi tipi noi şi vechi, sunt Big 4. Împotriva acestora, Milos are un record de 1-17, singura lui victorie venind împotriva lui Andy, anul acesta, la Indian Wells.

Aşteptările: Nu este nici un motiv ca Milos să nu facă lucruri frumoase la US Open, însă Raonic mai are de învăţat în ceea ce priveşte fineţurile tehnice. În plus, canadianul pare prea cerebral, prea neputincios de a-şi găsi furia competiţională care să-l facă să joace la ocaziile mari aşa cum l-am văzut jucând, de exemplu, pe Kyrgios.

Tomas Berdych, favorit 6, aflat în sfertul de tablou al lui David Ferrer, joacă primul meci împotriva lui Lleyton Hewitt 

Faptele: de la Queen’s încoace, cehul a pierdut în toate turneele în R32, cu excepţia turneului de la Toronto, unde a pierdut în optimi.

Interpretările: Berdych este într-o pasă proastă.

Aşteptările: Cu toţii aşteptăm să vedem cu ce tricou o să apară Berdych la US Open. Va fi tot unul cu motiv floral, va fi unul cu animal print, va fi unul de inspiraţie hippie? Suspansul e major. În afară de asta, mai aşteptăm să-l vedem pe Berdych revenind la zilele lui bune, în care forehandul şi backhandul lui se luau la întrecere care e mai plat şi mai letal.

GrigorGrigor Dimitrov, favorit 7, aflat în sfertul de tablou al lui Roger Federer, joacă primul meci împotriva lui Ryan Harrison

Faptele: Ca şi în cazul lui Raonic, lucrurile au început să se aşeze bine în 2014 pentru Dimitrov. A început anul fulminant, cu acel sfert de finală de poveste jucat la Australian Open împotriva lui Rafael Nadal. A câştigat la Acapulco, Bucureşti, Queen’s. La Wimbledon, a ajuns în semifinale, pierzând dramatic la Djokovic într-un meci pe care mulţi au considerat că Grigor l-ar fi putut câştiga. La Toronto, a ajuns până în semifinală, fiind învins de Tsonga, în timp ce la Montreal a fost învins în turul doi de Jerzy Janowicz

Interpretările: Din nou, ca şi la Raonic, vorba merge că Dimitrov s-ar fi maturizat. Că a început să asculte de planul de joc, fără să se mai lase distrat de multitudinea de opţiuni pe care le are, natural, la îndemână, pentru a închide un punct. Cu Roger Rasheed aproape, Dimitrov pare un talent care începe să se canalizeze, să se managerieze şi să-şi consume energiile pe teren aşa cum trebuie. Asta nu înseamnă că Grigor a renunţat la spectacol. Cine are vreun dubiu să revadă semifinala de la Wimbledon.

Aşteptările: Presiunea pe Dimitrov este, la fiecare turneu de Grand Slam, mare. Lumea vrea de la el să fie noul Federer şi, oricât de mult ar vorbi Grigor despre dorinţa lui de a-şi face propriul nume, de această etichetă n-o să scape. Pe de altă parte, lumea mai vrea şi ca Grigor să reuşească odată marele breakthrough pentru a justifica toate cuvintele de laudă care au curs despre el. Lumea mai vrea să vadă şi cum Grigor va sparge, în numele generaţiei tinere, blocada impusă de Big 4 asupra Grand Slam-urilor. Nu în ultimul rând, lumea mai doreşte să să-l vadă pe Grigor constant, confirmând şi în următorul Grand Slam de după Wimbledon. Adunate, toate astea pot fi destul de covârşitoare. Iar Grigor, cu toată maturizarea lui, dă impresia că încă îi mai place să copilărească. O eliminare prematură la US Open este la fel de plauzibilă la el ca şi un parcurs lung.

Jo-Wilfred Tsonga, favorit 9, aflat în acelaşi sfert de tablou cu Novak Djokovic, joacă primul meci împotriva lui Juan MonacoTsonga 1

Faptele: După ce a înfăptuit neînfăptuitul, bătându-i pe Djokovic, Murray, Dimitrov şi Federer la rând, în turneul de la Toronto, de la care a plecat cu trofeul, Jo a fost eliminat din primul meci la Cincinnati.

Interpretările: Tsonga a jucat bine la Toronto, finala cu Federer a demonstrat-o cu vârf şi îndesat. Pe de altă parte, nici Djokovic n-a fost în apele lui, nici Muzz nu mai e Muzz.

Aşteptările: parcursul lui Tsonga la Toronto a venit total neaşteptat, după un an mai degrabă slab, în care Jo mai mult n-a contat decât a contat, atunci când a venit vorba de turneele mari. S-a întâmplat şi la case mai mari ca jucătorul să câştige un titlu mare, mare, iar apoi să piardă în primul tur la următorul turneu. Dar povestea asta explică totuşi de ce Jo, talentat şi carismatic, n-a avut totuşi niciodată stofă de Big 4. Prea volatil, capabil de izbucniri de determinare şi inspiraţie, Tsonga nu a putut fi niciodată tipul care să ducă în spate victorie după victorie pe termen lung. Un US Open bun din partea lui Tsonga ar veni ca o doză de inedit într-un film al Grand Slam-urilor care a ajuns să semene prea mult an de an.

N-am vorbit despre dark horses, plutitori periculoşi, călători şi unicorni, dar ce rost ar avea să îi mai numim aşa dacă am vorbi prea mult despre ei? Sunt tipii care dau senzaţia că pot produce la orice Grand Slam un upset şi la US Open nu sunt diferiţi de cei pe care îi ştim: Ernests Gulbis, desigur unicorn. Marin Cilic, călător. Fabio Fognini, celălalt unicorn. Gael Monfils, etern plutitor periculos. Radek Stepanek, eternul dark horse.

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.