„Ce trist pentru Nadal! Hai să vedem cine este cel mai avantajat de retragerea lui. Evident, Federer”. Aceasta a fost prima reacţie – normală de altfel – a lumii care se învârte în jurul tenisului în momentul în care Rafael Nadal a anunţat că nu va participa la US Open. Roger, aflat pe val şi lipsit de rivalul său cel mai dihai, pare marele favorit la câştigarea titlului la New York. Să lăsăm, însă, speculaţiile deoparte şi să ne uităm cu calm, de aproape, la cum se prefigurează US Open. Astăzi pentru Big 4. În zilele următoare, pentru the best of the rest.

NoleNovak Djokovic

Faptele: a pierdut în optimi două turnee la rând jucate pe suprafaţa sa preferată. A fost învins la Toronto de Tsonga, la Cincinnati de Benneteau. Mai rău decât înfrângerile în sine este faptul că lui Nole nu a părut să-i pese foarte mult de ele. Adică nici n-a luptat cu încrâncenare să întoarcă meciurile, nici nu a intrat într-o transă de-aia de-a lui ca să scape basma curată, nici nu s-a arătat deosebit de frustrat. Pentru Mr Fight!Fight!Fight, asta este o chestie destul de bizară.

Interpretările: „Poate că Nole a subestimat cât de mult timp va avea nevoie pentru a-şi recăpăta forma după săptămânile libere pe care şi le-a luat în vara asta”, scrie Tignor pe tennis.com. „Poate că se obişnuieşte cu noua lui situaţie în viaţă, în calitate de bărbat însurat şi de tată în curând. Poate, după roller coaster-ul emoţional de le Roland Garros şi Wimbledon, i s-a părut dificil să se trezească pentru Toronto şi Cincinnati”.

Aşteptările: Poate. Poate că Nole a părut în cele două turnee de pe hardul american ca focul stins. Dar vorbim de Novak Djokovic. Omul care a stors untul din Nadal la Roma – pe când încă îşi revenea după o accidentare la braţ – şi care a navigat pe apele Wimbledonului către victorie imediat după dureroasa înfrângere din finala de la Roland Garros. Anul acesta, Djokovic a răsărit, după fiecare eşec, mai puternic şi mai dornic să facă lucrurile bine. Da, o fi Nole cel Fără de Greşeală absent, dar mi se pare pripit să spunem că sârbul nu ar avea statutul de favorit principal la New York. Oraşul care nu doarme niciodată, garnisit cu lipsa lui Nadal din orizont, are multe şanse să-l trezească din somn pe Super Nole.

Rafael Nadalrr261

Faptele: Ceea ce intuiam cu toţii că se va întâmpla s-a întâmplat. Nadal s-a retras de la New York, pierde 2000 de puncte şi poate şi locul doi mondial, dacă Federer câştigă turneul. Absenţa lui Nadal de la US Open a făcut să apară, ca de fiecare dată când este vorba de o accidentare a sa, o sumedenie de scenarii în care cariera spaniolului este moartă şi îngropată. Însă, dincolo de scenariile de doom şi gloom, rămâne îngrijorător faptul că anul acesta, scăpat, cel puţin după declaraţiile lui, de durerea la genunchi, Nadal a început să se confrunte cu alte probleme de sănătate. Spatele i-a cedat în finala de la Melbourne şi aproape că era să-i compromită şi finala de la Roland Garros. Acum, a apărut accidentarea de la încheietura mâinii drepte. Deşi doctorul său a dat asigurări că ceea ce se întâmplă cu Rafa nu are nici o legătură cu ce i s-a întâmplat lui Del Potro, îngrijorările trenează.

Interpretările: La fiecare accidentare a lui Nadal, lumea se întreabă, aproape ritualic, dacă ăsta este momentul în care corpul îi cedează. Şi la fiecare accidentare, ni se reaminteşte că, oricât ar fi de trist, tenisul merge înainte şi nimeni nu îşi va aduce aminte, într-o săptămână, că Nadal nu este la New York. Bodo, de la tennis.com, este foarte bun la asta. De fiecare dată când se întâmplă ceva cu Rafa, este primul care ne aminteşte că viaţa în tenis merge înainte.

Aşteptările: Cred că Bodo are dreptate, tenisul trăieşte din două pâini – memoria pe termen foarte lung, adică Istoria, şi memoria pe termen foarte scurt, adică Acum. Doar că lui Nadal nu i-a păsat niciodată prea tare de Istorie şi a găsit mereu o cale de a se reîntoarce cu succes în Acum.

Federer 1_coverRoger Federer

Faptele: mulţumită retragerii lui Nadal, Federer este favorit doi la US Open, ceea ce înseamnă că nu va da ochii cu Nole decât într-o potenţială finală. Roger este campion la Cincinnati, finalist la Toronto, joacă mai agresiv ca niciodată, făcându-i pe experţi să se întrebe dacă nu cumva ultima mare realizare în tenis a elveţianului nu va fi reinventarea stilului de joc bazat pe serviciul voleu.

Interpretările: Federer a înlocuit sentimentul de derută, de mai an, cu cel de încredere totală în sine. De altfel, după înfrângerea destul de dură din finala de la Wimbledon, Roger, în loc să se plângă, a spus că simte că urmează lucruri măreţe. Acum, spune că jocul lui este acolo unde şi-a dorit să fie şi că provocarea pe care o are în faţă este de a întreţine acest joc bun şi nu de a-l îmbunătăţi, aşa cum a fost cazul până acum.

Aşteptările: Federer aşteaptă de doi ani, de când a câştigat ultima dată la Wimbledon, să se creeze conjuncţia între o formă bună din partea sa şi un context favorabil. Iar conjuncţia pare să se fi creat acum. Federer s-a reinventat, iar adversarii lui tradiţionali sunt slabi. Nole pare să-şi fi adormit fiara din el, iar pe Muzz Fed l-a învins recent. Cele mai mari aşteptări vin însă din absenţa lui Nadal. Bodo, de la tennis.com: „Implicaţiile absenţei lui Nadal de la US Open sunt profunde, iar fanii lui Federer se simt fără îndoială încurajaţi […]. Nimeni nu aruncă o găleată de apă rece peste flăcările lui Federer mai constant şi mai eficient decât Nadal”. Deci. Forma e acolo. Contextul e ideal. Aşteptările cele mai mari pentru US Open sunt în cârca lui Federer. Acelaşi scenariu a fost şi la Wimbledon, iar Roger a cărat cu bine aşteptările.Până în finală.

Andy MurrayAndy

Faptele: Andy Murray, căzut pe locul numărul 9 mondial, s-a oprit în sferturi atât la Cincinnati, cât şi la Toronto. Andy nu a reuşit să bată nici un adversar de Top 10 în acest an şi nu a reuşit să joace nici o finală. Nu a reuşit să-şi apere titlul câştigat la Wimbledon anul trecut.

Interpretările: Revenirea lui Andy Murray în forma pe care o avea înainte de operaţia la spate ia mai mult decât ne imaginam. Nu de puţine ori se întâmplă ca el să pară ezitant în meciurile pe care le joacă. Prima dată când Murray a jucat fără frică acest an a fost la Roma, în meciul superb jucat în sferturi cu Nadal. Dincolo de limitările pe care teama de a nu forţa le pune jocului său, rămâne şi problema regăsirii calmului mental care să-i permită să construiască pe teren. Andy, recunoscut ca unul dintre thinkers of the game, a ezitat foarte mult până a-şi alege un antrenor, iar decizia sa de a o selecta pe Amelie Mauresmo i-a pus în cârcă o grămadă de presiune din partea cârcotitorilor.

Aşteptările: Andy a muncit serios în pauza dintre Wimbledon şi hardul american pentru a-şi pune jocul la punct. Conform declaraţiilor recente ale lui Mauresmo, şi rolul ei în pregătirea lui a crescut. De la o observatoare, care putea sau nu să îi facă unele sugestii, ea funcţionează acum ca o antrenoare full time, cu responsabilităţi full. Scepticismul care înconjoară parteneriatul Murresmo nu se va potoli până când Andy nu va ridica deasupra capului un trofeu semnificativ. Poate că este prea devreme să se întâmple acest lucru la US Open, dar Andy îşi poate propune ca la New York să reuşească cel puţin o victorie mare la un adversar clasat mai sus de el.

Leave a Reply

Your email address will not be published.