Înaintea meciului de ieri, Caroline Wozniacki nu mai avea o victorie la Maria Sharapova de trei ani. Ani în care Caroline a dispărut din rundele finale ale turneelor mari, a schimbat la antrenori mai repede decât schimbă adolescenţii mesaje text şi a fost părăsită înaintea nunţii. Ieri, Wozniacki s-a adunat, a jucat cel mai bun tenis al ei de multă, multă vreme şi a câştigat în trei seturi, 6-4 2-6 6-2 împotriva Sharapovei.

E drept, Maria a ajuta-o din plin, pentru că, din punctul ei de vedere meciul a fost aşa: fail to start, restart, fail to restart. Că Sharapova are probleme la pornire, şi încă mari, o ştie toată lumea. Nu am numărat câte prime seturi a pierdut în meciurile de anul acesta, dar cu siguranţă sunt ceva. Ieri, povestea s-a repetat. Nu se dezmeticise bine lumea de pe Arthur Ashe care dintre cele două frumuseţi blonde merită afecţiunea sa, că frumuseţea blondă rusă deja căzuse la 0-3 în set. Apoi a urmat acel lucru pentru care Maria tot primeşte acolade. Adunatul din bucăţi. Revenirea, pusă în operă de strânsul pumnului, îngustarea ochilor de linx, transformarea ţipătului. Şi o ajustare a agresivităţii necontrolate care o făcuse să împrăştie în debutul setului cu lovituri necâştigătoare.

Deci. Maria a revenit, s-a ajuns la 4 egal. Ar fi putut fi momentul în care Caroline să se intimideze şi să se panicheze. Caroline, care, deşi atât de tânără, pare în circuit de o viaţă, nu s-a intimidat însă deloc. Şi-a făcut game-ul pe propriul serviciu, punând la bătaie toată voinţa sa pentru acel hold şi făcând-o pe Sharapova să servească pentru a rămâne în set. Situaţie pe care Sharapova o urăşte. Atât de tare că greşeşte teribil. Lucru pe care l-a făcut şi ieri, oferindu-i Carolinei pe tavă primul set.

Sharapova

Restart-ul Mariei din setul doi a fost, ca de fiecare dată când este vorba de ea, jumătate impresionant, jumătate agasant. Jumătatea impresionantă vine din focus-ul total pe care-l are, de negăsit la aceeaşi intensitate şi pe termen atât de lung la alte jucătoare. Este momentul în care îţi dă impresia că, dacă ar vrea, Sharapova ar putea muta munţii din loc numai cu privirea. Este momentul în care până şi atât de enervantele ei ţipete ei se schimbă. Acestea nu mai sunt sfredelitoare, ascuţite, ci devin profunde, guturale, primordiale, de fiinţă care luptă pentru viaţa sa. La fel de impresionant devine atunci şi tenisul pe care ea îl joacă. Loviturile ei încep să capete ritm, plimbatul adversarei stânga-dreapta nu mai este un semn de debilitate tehnică, ci o declaraţie de virtuozitate, iar puterea de a izola punctul slab al adversarei şi de a pisa acolo până adversara se face bucăţi devine de-a dreptul demonică.

În setul doi, Sharapova îi făcea lui Wozniacki break încă din primul game, plimbând-o dintr-o parte a terenului şi plesnind lovituri câştigătoare în colţul de backhand al Carolinei. Care, cu toată forma ei fizică extraordinară, nu avea răspuns. Aşa a ajuns Sharapova să facă şi al doilea break şi să obţină un avantaj de 3-0 în set. Sharapova unchained, îmi închipui, este o privelişte destul de copleşitoare pentru orice adversară care se întâmplă să o privească din partea cealaltă a terenului. Iar peste asta trebuie să vină agasarea pe care ea o produce tuturor cu tărăgăneala infinită a momentului în care serveşte. Servind pentru 4-0, pauzele pe care Maria le lua între serviciul unu şi serviciul doi deveniseră enorme. Culmea este că dublele ei greşeli vin, cele mai multe, chiar în aceste momente, când stă şi se lungeşte, rupând nu numai concentrarea jucătoarei aflate la primire, cât şi propriul ei ritm la serviciu. Deliberate sau nu, tragerile de timp între servicii nu aduc daune numai spectacolului – spectatorii se plictisesc, şi pe bună dreptate – nu numai adversarelor – ai căror nervi sunt întinşi la maxim – dar îi fac rău şi ei. Şi tare mă întreb de ce nimeni din anturajul Sharapovei nu are curajul să îi spună lucrurile în această lumină.

Printre multele lucruri pe care Caroline le-a făcut bine ieri a fost şi faptul că nu a lăsat toată această agasare să ajungă la ea. Altul, că a încercat să câştige în termenii ei, cu jocul ei, şi nu bătând-o pe Sharapova la propriul ei joc. Caroline a mixat foarte bine loviturile, apărându-se eficient cu slice-ul şi jucând, de cele mai multe ori câştigător, la fileu. Spre creditul ei total, a făcut acest lucru chiar şi când era într-o situaţie dificilă. Cum a fost când Sharapova a servit pentru 4-0. În chiar primul punct jucat, Wozniacki a venit la fileu. Şi a câştigat. Şi a continuat să facă acelaşi lucru chiar şi când nu a câştigat. Cum s-a întâmplat la 5-2, 30 egal, când Caroline a urcat iar la fileu, însă Sharapova o pasa cu un forehand superb, obţinând astfel primul punct de set. Îl rata, însă un pic mai încolo, Maria închidea totuşi setul cu autoritate.

La 1-1 la seturi, a ieşit iar la iveală jumătatea agasantă a Sharapovei. Conform politicii care intră în vigoare în cazuri de căldură extremă, jucătoarele au primit o pauză de 10 minute. Caroline a reapărut pe teren fix după 10, Maria după 12. Imediat cum a apărut, a şi primit un time violation warning, pe care l-a contestat, fără succes, atât arbitrei, cât şi supervizoarei. Sincer, îmi este peste putinţă să înţeleg motivele pentru care Sharapova îşi susţine cu atâta vehemenţă cauza. Vrea să joace în termenii ei, înţelegem. Este ok, însă până la punctul în care a juca în termenii ei înseamnă a călca orice regulă în picioare. Este greu de înţeles cum Sharapova, după toate aparenţele o persoană de o inteligenţă extraordinară, nu înţelege că enough is enough şi că întârzierile ei la pauze, ca şi cele dintre servicii, fac rău tuturor şi, mai ales, ei.

Reluat după aproape un sfert de oră de pauză, setul trei a însemnat tenis bun şi Caroline in full flow. Wozniacki, care a servit prima, a luat toate învăţămintele care puteau fi luate din setul doi. După ce fusese pedepsită sistematic pe backhand, a avut curajul de a ieşi la atac încă din primul game tocmai cu backhand-ul. La 30 egal, o lovitură furioasă a Sharapovei nu s-a mai scurs pe lângă reverul lui Woz, cum se întâmplase atât de des în setul doi. Daneza a ajuns la ea şi a executat un rever din alergare în lung de linie de toată frumuseţea. Caroline se instala la conducere cu 1-0, iar backhand-ul ei redescoperit avea să îi câştige meciul.

Wozniacki 2

Game-ul doi din ultimul set a fost game-ul raliurilor. Primul punct s-a tranşat în 27 de lovituri. Următorul în 19 lovituri. Între timp, Sharapova se lungea şi se tot lungea între primul şi al doilea serviciu, atât de tare încât Wozniacki se plângea la arbitra de scaun: „Stă un minut să servească cu primul şi un minut să servească cu al doilea”. După un hold de fiecare parte, a urmat şi game-ul patru, în care Caroline a făcut break-ul care a decis meciul. Sharapova, la serviciu, a început cu trei puncte pierdute cu greşeli meschine. La 0-40, hăituită din colţ în colţ, Wozniacki face un passing shot pe forehand care ajunge în racheta Sharapovei. Îndemânatică cum o ştim lângă fileu, aceasta încearcă să execute voleul, însă mingea ei se pleoşteşte în fileu. Era 3-1 pentru Woz, care nu s-a mai uitat înapoi. La 5-2, Maria, surclasată la capitolul deplasare, forţată să greşească din ce în ce mai des şi pasată când îi era lumea mai dragă, s-a văzut în postura de a servi pentru a rămâne în partidă. Nu a reuşit, i-a oferit Carolinei două puncte de meci, primul dintre ele convertit cu un backhand câştigător.

De departe meciul zilei, prin intensitatea cu care s-a jucat şi rezultat, întâlnirea dintre Caro şi Maria are semnificaţii care merg ceva mai departe decât o partidă din optimi la US Open. Pentru Sharapova, înseamnă că, anul acesta, la trei Grand Slam-uri nu a reuşit să depăşească bariera optimilor. Atunci când dă de o jucătoare care este suficient de în formă şi are suficientă determinare pentru a o scoate din jocul ei de metronom care bubuie liniile laterale, Maria se prăbuşeşte de la toată înălţimea ei, iertat fiind clişeul, ca un castel de nisip, fir cu fir. Pentru încă un an, Sharapova rămâne un fel de vampiriţă a zgurii, singura suprafaţă pe care încă reuşesc să facă diferenţa luminile din jocul ei.

Caroline, în schimb, a arătat ieri, strălucitoare. Extrem de fit, pusă în valoare de rochia foarte reuşită pe care i-a creat-o Stella McCartney, cu un joc în care defensiva ei formidabilă glisează, în momentele cruciale, către o ofensivă bine controlată, Wozniacki pare că a lăsat în urmă umbrele sordide ale despărţirii de McIlroy şi că a ieşit din toate încercările ultimilor ani o jucătoare cu mult mai bună decât era varianta ei adolescentină.

Alte rezultate de ieri
S-a completat jumătatea inferioară a tabloului masculin cu învingătorii care vor juca optimi:

Tomas Berdych a trecut de Gabashvili în trei seturi şi va juca cu Dominic Thiem, care a reuşit să-l elimine pe Feliciano Lopez.

Marin Cilic a scăpat de Kevin Anderson în patru seturi şi va juca împotriva lui Gilles Simon, care a dat lovitura ieri, scoţându-l de pe tablou pe un Ferrer supus, care a declarat, mai apoi, că nu s-a simţit niciodată atât de obosit.

Grigor Dimitrov a revenit de la un set pierdut la 0 în meciul cu David Goffin şi va juca împotriva lui Gael Monfils, care a trecut uşor de Gasquet.

Roberto Bautista Agut, care a beneficiat de un culoar liber pe partea sa de tablou, se va întâlni cu Roger Federer, care, cine ar fi crezut, a cedat primul set lui Granollers, revenind apoi pentru a le câştiga pe celelalte trei la 1.

Ştim care sunt primele patru jucătoare calificate în sferturi:

Caroline Wozniacki va juca împotriva Sarei Errani, care a pus capăt visului Mirjanei Lucic-Baroni, învingând-o în trei seturi.

În probabil cel mai neverosimil sfert de pe tabloul feminin, Belinda Bencic, câştigătoare în faţa Jelenei Jankovic, va juca cu Shuai Peng, care a trecut de Safarova.

La ce meciuri ne uităm azi
Jo-Wilfried Tsonga vs. Andy Murray este meciul care ţine capul de afiş. Andy are nevoie ca de aer de o victorie la un jucător mare. Tsonga şi tricoul lui băgat în pantaloni au nevoie să confirme că victoria de la Toronto nu a fost o întâmplare.

Aleksandra Krunic vs. Victoria Azarenka. Este întotdeauna interesant de văzut ce se întâmplă cu o jucătoare care a produs în runda anterioară un upset. Plus că Aleksandra joacă frumos şi este foarte simpatică.

Ekaterina Makarova vs. Eugenie Bouchard: Bouchard a rezistat eroic până acum unor meciuri grele de trei seturi. Mai poate să reziste?

Jean-Julien Rojer / Horia Tecau vs. David Marrero / Fernando Verdasco: un meci greu pentru perechea româno-olandeză cu favoriţii numărul 7.

Leave a Reply

Your email address will not be published.