„În rezumat, Simona Halep a jucat minunat”. Acesta a fost mesajul pe care Serena Williams l-a trimis pe Twitter după terminarea meciului pe care Simona l-a câştigat cu 6-0, 6-2 împotriva liderei mondiale

„Good job and good luck,” a continuat Serena. Atât. Altceva nici că mai era de zis, pentru că, ei bine, pentru că victoria Simonei a fost pur şi simplu zdrobitoare. Nu sunt multe jucătoare care să-i fi luat un set Serenei la zero. În fapt, Simona este doar a opta care a reuşit o asemenea performanţă. În aproape douăzeci de ani de carieră ai lui Williams. De asemenea, nu sunt multe jucătoare în faţa cărora Serena Williams să nu reuşească să realizeze, în întreaga partidă, nici măcar un break. Numărul unu mondial a avut şase astfel de oportunităţi şi pe toate Simona le-a anihilat. În timp ce ea a convertit cinci puncte de break din şase.

Da. A fost genul acela de meci la care – în ciuda faptului că ştii cine se află de cealaltă parte a fileului şi că un meci de tenis nu se termină până nu se termină – simţi, prin toţi porii, chiar după primele trei sau patru game-uri jucate, că sorţii s-au înclinat definitiv. Simona a intrat ca o furtună în meci şi l-a terminat ca un uragan. A câştigat opt game-uri la rând, permiţându-i Serenei să stoarcă un game pe propriul serviciu de abia după 37 de minute de joc. Servind pentru meci, la 5-2, Simona a avut de înfruntat două mingi de break. Le-a salvat pe amândouă, nu oricum – ci cu mult curaj – apoi nu s-a mai uitat înapoi. În fapt, întregul meci a fost o demonstraţie solidă, consistentă şi neperturbată de curaj din partea Simonei. Iar când zic asta, mă gândesc la două tipuri de curaj: cel de a-şi impune propriul ritm de joc, pe de o parte, şi cel de a nu da înapoi nici măcar un singur pas, pe de altă parte.

Să le luăm pe rând. De la început şi până la sfârşit, cea care a dictat ritmul acestui meci a fost Simona. Eu, una, nu am putut identifica nici măcar un singur moment în care frâiele partidei să se fi mutat în mâinile Serenei. Dintre ele două, Simona a fost 100% din timp agresoarea, Serena cea agresată. Game-ul de debut al meciului este, din acest punct de vedere, emblematic. Câştigătoare a tragerii la sorţi, Serena a ales, ca de obicei, să servească. A început cu un as, urmat apoi de un punct câştigat de Simona după un schimb de mingi de lungime medie. Lidera mondială a mai obţinut un cheap point, cu serviciul, pentru 30-15, pe următorul pierzându-l cu un rever gâtuit, trimis în fileu. Se făcea 30 egal. Ceea ce s-a jucat în acest moment avea să devină un pattern pe care l-am văzut, după aceea, de nenumărate ori repetat, de-a lungul meciului. Serviciul Serenei, arma ei numărul unu atunci când este la potenţial maxim, nu a fost suficient de bun pentru a se transforma într-un as. Simona, întinsă la maxim, l-a agăţat cumva, iar returul ei a aterizat lângă fileu. Williams, care, în ciuda carenţelor de mişcare stânga-dreapta, este incredibil de rapidă când sprintează în faţă, a ajuns mingea, însă a trimis-o înapoi fără vlagă. Mingea s-a lovit de fileu şi s-a înălţat suficient încât Simona, revenită către mijlocul terenului, să execute un passing shot de rever prin care obţinea primul punct de break din meci. Serena făcea dublă greşeală şi uite aşa se trecea primul break în contul Simonei.

De ce spun că acest prim game jucat în meci este emblematic? Pentru că, mai mult sau mai puţin, aşa s-au desfăşurat şi s-au decis cam toate game-urile jucate pe serviciul Serenei Williams: între neputinţa acesteia de a câştiga puncte uşoare cu aşi sau direct din serviciu şi hotărârea de oţel a Simonei de a veni permanent, dar calculat, peste americancă, sufocând-o, lovitură de lovitură, prin viteză şi agresivitate. Să îi iei Serenei posibilitatea de a fi agresivă este o cale sigură spre succes – pentru că ea este mult prea greoaie şi imobilă pentru a fi o apărătoare eficientă – problema este însă că nu foarte multe jucătoare pot face aşa ceva. Îţi trebuie o determinare cioplită în granit de a juca fiecare punct cu mult calm, cu multă răbdare, dar, în plus, trebuie să ajungi la un nivel de excelenţă tehnică extraordinar, care să îţi permită să muţi jocul stânga-dreapta, menţinând în acelaşi timp lungimea şi acurateţea loviturilor. Asta a făcut Simona azi şi curajul de a-şi impune propriul ritm de joc a fost una dintre cheile care i-au deschis uşa către demolarea completă a liderei mondiale.

Setul unu s-a terminat după 20 de minute. În tot acest timp, Serena a comis şase duble greşeli. iar Simona a acumulat incredibilul număr de o singură eroare neforţată. Setul doi a început cu un alt break pentru Simona, obţinut după ce un alt rever al Serenei a rămas agăţat în fileu. Game-ul următor ar putut fi un punct de inflexiune. Nu a fost, pentru că Simona a arătat în el celălalt tip de curaj pe care s-a susţinut victoria ei monumentală de azi: curajul de a nu da nici măcar un singur pas înapoi. Să vedem.

În game-ul doi al setului secund, deja cu un break în cont, Simona serveşte şi o face la fel de bine cum a făcut-o şi până acum şi cum o va face până la sfârşitul meciului. La 30-15, Serena devine extrem de vocală. În timp ce loveşte în minge, de undeva din spatele terenului, răcneşte din răsputeri, de parcă loviturile Simonei o şfichiuiesc şi o taie în carne. Cumva, cumva, deşi loveşte mult înclinată pe spate, reuşeşte totuşi să forţeze o eroare din partea Simonei, care trimite mingea în fileu. Serena urlă, îşi strânge pumnul şi sărbătoreşte de parcă ar fi câştigat un punct de set, nu o minge de 30 egal. Americanca îi dă înainte cu icnetele când loveşte şi obţine o minge de break. O iroseşte, însă, cu unul dintre multele ei revere care au rămas agăţate în fileu. Mai obţine un al doilea punct de break, dar Simona îl neutralizează iar, servind cu primul, la T, şi dezlănţuind infernalul joc de stânga-dreapta. Egalitatea a fost urmată de avantaj pentru Simona. Smulsă parcă pentru un moment din melasa în care a stat prinsă tot meciul, Serena a avut în acel moment singura ei sclipire din întreaga partidă: a bubuit un rever în cross câştigător care a reinstaurat egalitatea. Ce s-a întâmplat după aceea? Un punct câştigat de Simona după ce şi-a creat o deschidere frumoasă cu primul serviciu. Aflată din nou în avantaj, aceasta a mizat din nou pe un prim serviciu câştigător. Serviciul a fost dat însă out, iar challenge-ul a arătat că arbitra de linie avusese o judecată corectă. Simona nu s-a panicat, a servit cu al doilea şi a încheiat raliul următor cu un alt passing shot de rever câştigător. Executat din alergare şi aplaudat de Williams. Era 2-0, Simona îmblânzise potenţialul punct de inflexiune, având curajul să nu facă nici măcar un singur pas înapoi când lucrurile deveniseră strânse şi adversara ei păruse dornică să facă ea un pas înainte.

Simona a mai avut puncte de break de salvat în game-urile care au urmat, inclusiv atunci când a servit pentru meci. Nu s-a lăsat niciodată intimidată de pericolul în care s-a aflat. A salvat şi a salvat fiecare situaţie delicată, cu o încredere nou găsită la serviciu, pe care i-o detectam şi în meciul cu Bouchard şi care a fost la cote înalte şi astăzi. Simona a câştigat 65% din mingile jucate cu primul şi 68% din cele jucate cu al doilea. Pentru comparaţie, cifrele Serenei la aceleaşi capitole sunt 48% şi 29%.

Susţinută pe coloanele solide ale unui curaj enorm, victoria de astăzi a Simonei Halep este – dincolo de euforia pe care ne-a produs-o – importantă din cel puţin patru motive. Primul este cel pragmatic: este trambulina care, mai mult ca sigur, o catapultează către semifinale. Al doilea este simbolic: multe jucătoare sunt de o viaţă în căutarea unei victorii la Williams, victorie care rămâne perpetuu eluzivă. Simona a obţinut această victorie încă din a patra întâlnire cu Serena, deşi toate statisticile şi tot istoricul întâlnirilor directe îi era imens defavorabil. Al treilea este valoric: de când a ajuns sus în ierarhia WTA, şi mai ales de când a atins pragul numărului doi mondial, Simonei i se cere, destul de tare şi destul de răspicat, să-şi demonstreze valoarea. I s-a cerut acest lucru la US Open şi, aşa cum spuneam atunci, părerea mea este că a fost luată cumva ca din oală de ceea ce i se întâmpla. Acum, Simona a demolat-o pe lidera mondială, iar doritorii de demonstraţii de valoare au fost serviţi. În fine, al patrulea motiv este unul calitativ, dacă vreţi: pe hardul american şi la Wuhan, Simona a părut abătută, iar claritatea – mentală şi tehnică – era primul lucru pe care mi s-a părut că îl pierduse. La Beijing, în meciul cu Andrea Petkovic, a dat primele semne de revenire: în ciuda unui joc care încă scârţâia pe alocuri, şi-a redobândit atunci claritatea în decizii. La Singapore, este deja al doilea meci în care jocul Simonei, per ansamblu, este clar ca un cristal.

Din toate aceste motive, victoria Simonei împotriva Serenei merită sărbătorită ca nici una alta. În ceea ce mă priveşte, m-am întrebat întotdeauna cum o să trăiesc momentul în care această victorie va veni. Acum am răspunsul: ca pe o stare de saţietate suavă.

***

Este prima victorie pe care Simona o obţine atât împotriva Serenei Williams, cât şi împotriva unei jucătoare care ocupă cel mai înalt loc în ierarhia WTA. 

Cu două victorii din tot atâtea meciuri jucate, Simona trece, astfel, la conducerea Grupei Roşii şi face un pas uriaş către calificarea în semifinalele Turneului Campioanelor. În funcţie de rezultatul meciului dintre Eugenie Bouchard şi Ana Ivanovic, Simona se poate califica chiar de astăzi în semifinale. Conform scenariului publicat de WTA, pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie fie de o victorie a lui Bouchard, fie ca Ivanovic să o învingă pe Eugenie în trei seturi.

Înaintea zilei de azi, Simona nu mai bătuse niciodată o jucătoare din Top 3 mondial, dar adunase două victorii la numărul 4 mondial – Agnieszka Radwanska – la Roma în 2013 şi la Doha în 2014.

Cu victoria obţinută astăzi, Simona devine a şasea jucătoare care reuşeşte să o învingă pe Serena în acest an, după Alize Cornet (Wuhan, Wimbledon, Dubai), Venus Williams (Montreal), Garbine Muguruza (Roland Garros), Jana Cepelova (Charleston) şi Ana Ivanovic (Australian Open).

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.