O observaţie făcută recent de un comentator în timpul unui meci mi-a adus aminte instantaneu de un tweet care mi-a atras atenţia cu ani în urmă. „Comentatorii de tenis nu ar trebui să fie majorete”, se spunea în tweet-ul respectiv, al cărui autor, de altfel, l-am şi uitat.

Mesajul, însă, mi-a rămas în minte şi adeseori, ascultând diverse voci, în diverse limbi, aparţinând unor comentatori cât se poate de diverşi – de la legende ale acestui sport, campioni cu multiple titluri de Grand Slam în palmares, până la jurnalişti specializaţi în tenis – m-am întrebat oare dacă aşa este sau nu. Care sunt calităţile care fac diferenţa între comentatorii buni sau foarte buni de tenis şi cei mediocri? Este mai bun un comentator care îşi maschează preferinţele (pentru că, să fim oneşti, toată lumea are preferaţi şi slăbiciuni) sau un comentator care lasă să vorbească până la epuizare fanul din sine?

Pornind de la întrebarea asta, după ceva gândire şi ierarhizare, am făcut lista celor mai importante cinci calităţi care mi se par esenţiale la cei care vorbesc despre tenis:

1. Puterea de a nu circula sau repeta clişee

Tenisul se întâmplă chiar şi când nu se întâmplă. În frenezia cu care se succed turneele, lăsând aproape zero timp de dezmeticire pentru privitori şi comentatori deopotrivă, lucrurile pot deveni uşor repetitive, iar cuvintele prea puţine pentru a descrie ceea ce se întâmplă pe teren sau în afara lui. Clişeele – o spun din propria experienţă de pe acest site – vin întotdeauna ca nişte minunaţi colaci de salvare: Rafa, Regele Zgurii, Roger, Ceasul Elveţian, Serena Campioana, Maria Cea Puternică Mental, Fognini Cel Nebun. Şi tot aşa.

În toată această avalanşă, uităm prea repede că tenisul, cu desfăşurarea lui pe aproape tot parcursul unui an calendaristic, ne oferă şansă după şansă de a-i vedea şi de a-i studia pe jucători, de a descoperi în permanenţă ceva nou şi valoros la ei. Una dintre calităţile care îi despart clar pe comentatorii buni de restul trebuie neapărat să fie puterea de a observa dincolo de clişeu, de a rezista tentaţiei de a-l folosi şi de a redescoperi mereu elementul de inedit din acest sport şi din personajele care îi dau viaţă.

Cele mai importante cinci calităţi ale comentatorilor de tenis2. Ştiinţa de a împărtăşi informaţia în cantitatea potrivită

În era Google şi Twitter, informaţia există în cantitate copleşitoare şi circulă cu viteză înnebunitoare. Informaţia este o componentă vitală a oricărui comentariu bun despre tenis, dar asta nu înseamnă că este uşor să o oferi. Am experimentat, de-a lungul anilor, meciuri în care cei aflaţi în rolul de comentator nu au catadicsit să ofere audienţei nici cea mai mică doză de informaţie, preferând în locul datelor şi al faptelor o curgere nesfârşită de impresii, sentimente şi exclamaţii. Pe de altă parte, am văzut nenumărate meciuri în care atenţia mi-a fost distrasă de şirul prelung de informaţii pe care comentatorii au dorit să le împărtăşească: fie date statistice, fie citate din conferinţele de presă, fie extrase din articole recente.

Cred că un comentariu care să ofere aceste informaţii este preferabil unuia din care ele să lipsească. Însă un citat care este atât de lung încât lectura lui se întinde pe durata a trei game-uri şi a changeover-ului este total inutil. Nu numai că, până la sfârşit, am uitat despre ce era, de fapt, vorba, dar jocul de pe teren a fost pus între nişte paranteze nenecesare.

3. Înţelegerea faptului că sunt momente în care tăcerea este de aur

Acum câţiva ani, nu mai ştiu câţi, am văzut toate meciurile de la Wimbledon direct de pe site-ul turneului. Nu ştiu dacă exista sau nu o opţiune pe care trebuia să o bifez în soft-ul cu pricina, dar am avut acces la meciuri fără nici un comentariu. Drept pentru care, am experimentat jocul de parcă aş fi fost prezentă chiar acolo, percepând totul doar prin intermediul propriilor urechi şi ochi, fără nici un filtru de interpretare care să se interpună între mine şi ceea ce se întâmpla pe teren. Am auzit tăcerea de pe Centre Court şi fâşâitul paşilor şi fiecare sunet al fiecărei mingi plecate din rachetele jucătorilor. A fost fantastic, una dintre cele mai satisfăcătoare experienţe de spectator la tenis pe care le-am avut.

Acum. Nu ştiu dacă mi-ar plăcea să văd toate meciurile de tenis neînsoţite de comentarii. Dar ştiu cu siguranţă că un şuvoi neîntrerupt de vorbe din partea comentatorilor în timpul unui meci viciază frumuseţea pură a spectacolului de pe teren şi face să se spulbere vraja care te ţine pe tine, spectator, prins cu milioane de fire nevăzute de ceea ce se întâmplă acolo.

Cele mai importante cinci calităţi ale comentatorilor de tenis4. Realizarea importanţei entuziasmului ca şi ingredient esenţial al comentariului de tenis

Unul dintre lucrurile pe care le observ foarte des la comentatorii străini este entuziasmul faţă de acest sport pe care ei reuşesc să îl transmită prin tot ceea ce spun.

Îmi place la nebunie bucuria de a face parte din spectacol care clipoceşte, de exemplu, în vocea lui Mats Wilander. În comentariile lui, nimic nu este plat şi placid, iar lucrul acesta îi reuşeşte nu numai pentru că vine, ca fost mare jucător, cu nişte observaţii şi perspective care nouă, celor de pe margine, ne pot scăpa. Se întâmplă, în primul rând, pentru că Mats are un entuziasm copilăros, contagios pentru acest sport, pe care reuşeşte să îl transmită de minune. Prin toate ah-urile şi oh-urile care punctează, în comentariile lui, mingile reuşite sau, dimpotrivă, pe cele catastrofale. Prin felul în care începe să îi foşnească vocea atunci când suspansul este maxim. Prin chicotelile şi râsetele care se revarsă din microfon la momentele care invită cu adevărat la chicoteli şi la râsete. Nu în ultimul rând, prin zâmbetul permanent pe care i-l simţi chiar şi atunci când nu-i vezi faţa.

Da, entuziasmul faţă de ceea ce faci se aude în voce. Chiar şi la tenis. De aceea, pentru comentariul bun de tenis, mohoreala nu este o opţiune.

5. Capacitatea de a fi comentator şi fan în acelaşi timp

Cred că nimeni nu este deasupra propriilor preferinţe, mai ales într-un sport care trăieşte atât de mult prin carisma celor care îl joacă. Unora ne place Federer, altora Nadal, unii sunt fani ai Simonei, alţii o preferă pe Sharapova. Este normal să fie aşa, pentru că suntem diferiţi şi reacţionăm diferit la alternativele care ni se pun în faţă. Cele mai bune comentarii pe care le-am auzit sau citit despre un jucător de tenis sau altul au venit întotdeauna de la acei comentatori care sunt şi fani ai respectivului sportiv. Motivul este simplu şi vechi de când lumea: atunci când îţi place cu adevărat cineva, disponibilitatea de a observa acea persoană şi de a găsi lucruri interesante la ea este mult mai mare decât în cazul celor care nu au acest filtru. De aceea a fost posibilă, de exemplu, apariţia faimosului articol „Federer as Religious Experience”.

Nu am nici o îndoială, aşadar, că a fi fan este, în acest sens, un must al comentariului de tenis de calitate. Însă a fi fan poate, din păcate, deveni şi una dintre cele mai mari prăpăstii ale comentariului de tenis. Pentru că e uşor, o, teribil de uşor, să vorbeşti despre jucătorul pe care îl preferi chiar şi când el nu este pe teren, iar meciul care tocmai se desfăşoară nu are nici un impact asupra lui sau asupra ei. E la fel de uşor să transformi jucătorul tău preferat în etalon de măsură, uitând că tenisul tocmai prin asta este frumos: prin diversitatea extraordinară a sportivilor şi a stilurilor lor de joc. Chiar şi mai uşor este să ambalezi ca judecăţi de valoare propriile tale proiecţii asupra unui jucător.

Iar aici se cască o altă prăpastie care face diferenţa între un comentator bun de tenis şi restul. Un comentator bun ştie că nu toată lumea este Federer sau Serena şi înţelege că e foarte bine că este aşa. Chiar dacă în inima sa ar vrea să existe numai Federeri sau Serene.

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

One Response

  1. marcu

    Foarte bun articol, dupa parerea mea.
    Din pacate noi nu avem comentatori care sa bifeze cele 5 conditii cat de cat onorabil.
    Probabil ca, cel mai aproape ar fi Luminita Paul. Pe altcineva nu vad, macar pe aproape.
    Ocazional, cate un fost tenisman(a) sau cate un ziaist nespecializat.

    Răspunde

Leave a Reply

Your email address will not be published.