Nadal este, încă, pe un minus de încredere, în timp ce marele său rival, Federer, face surf pe valurile de admirație ridicate de victoria lui de la Cincinnati. Djokovic caută în the Big Apple cel de al zecelea titlu de Grand Slam, în timp ce Andy Murray are parte, în sfertul său de tablou, de protagoniștii Marelui Scandal.

Acestea sunt cele mai importante intrigi pe care ni le oferă tabloul masculin de la US Open și ne ocupăm de ele pe rând:

1. Parcursul lui Nadal este plin de jucători care l-au învins, unii pentru prima dată, în ultimul an. Poate vreunul dintre ei să reușească o nouă victorie la Rafa?

Foto: Arturo Velazquez/Tennis Canada

Foto: Arturo Velazquez/Tennis Canada

Sorții au fost orice, numai drăguți nu, în ceea ce-l privește pe Nadal. După ce, anul trecut, Rafa n-a mai ajuns, din cauza accidentării la încheietura mâinii drepte, să-și apere titlul cucerit cu atâta emfază în 2013, anul acesta tragerea la sorți de la US Open i-a adus un tablou presărat cu noii Rafa-cuceritori. Viața lui Nadal este cât se poate de grea încă din turul unu, unde clipocește pe tablou numele lui Borna Coric. Acesta l-a învins în 2014 în singura întâlnire dintre cei doi, care a avut loc în sferturi la Basel. E drept, Nadal trecea atunci prin criza apendicelui inflamat, dar o victorie la Rafa e o victorie la Rafa, iar capitalul de încredere pe care-l poate aduce ea pentru tânărul Coric nu este sub nici o formă de neglijat.

Dacă trece de turul doi, unde cel mai posibil adversar îi este Diego Schwartzman, Nadal va da, cel mai probabil, ochii cu Fognini, adică omul care are nu una, ci două victorii la activ în 2015 împotriva spaniolului. Revanșa luată de Rafa în finala de la Hamburg a venit cu cântec – la propriu și la figurat – căci a fost un meci pe care Nadal și l-a adjudecat cu dificultate, nu înainte de a face față și unui deloc drăguț schimb de cuvinte cu Mr. Isteric Fog. În fine, atât Raonic, cât și Feliciano Lopez, ambii adversari potențiali ai lui Nadal în optimi, l-au învins recent: Raonic în primăvară, la Indian Wells, Lopez nu mai departe de acum o săptămână, la Cincy.

Drumul lui Nadal către a doua săptămână la US Open este presărat cu adversari-capcană, care beneficiază de încrederea victoriilor recente. Iar Rafa va trebui să arate că, în afară de tenis pe dezbrăcatelea, pe care ne-a convins că îl poate practica fără probleme, mai știe să joace și tenis real, cu adversari adevărați și cu victorii măsurate în progresul către runda următoare.

2. De când Rafa a căzut în afara top 5 în ierarhia mondială, prima întrebare care se pune când se face tragerea la sorți este: unde va pica Nadal? De data asta, a picat, din nou, în sfertul de tablou al lui Djokovic.

Nole - Tabloul masculin de la US Open

Foto: Karla Kinne

Greu de crezut că, în ciuda dificultăților întâmpinate la Montreal și Cincinnati, Djokovic nu se va mobiliza exemplar pentru ultimul Grand Slam al anului. E drept, din cauza înfrângerii suferite în finala de la Roland Garros, șansa lui Nole de a face sfântul Grand Slam calendaristic a zburat pe fereastră și în 2015. Dar Novak este, fie că o recunoaște sau nu, într-o cursă anti-cronometru pentru a-l ajunge din urmă pe Nadal la numărul de titluri de Grand Slam câștigate. Sârbul are nouă, spaniolul paisprezece. La New York, dacă Nole merge până la capăt, deja poate ajunge la dulcele bilanț de 10 majors câștigate. Sună bine, nu? Sună cu unul mai aproape de paisprezece. Un motiv suficient ca Omul Elastic să își pună iar la bătaie „constanța clinică” și „excelența metodică” (ambii termeni îi aparțin lui Tignor și mi se pare că descriu perfect miezul personalității tenisistice a lui Djokovic) pentru Sweet Number 10.

Drumul lui Nole către sfertul de finală preconizat contra lui Nadal nu ar trebui să fie tocmai o sforțare. În turul unu, sârbul deschide campania de la US Open contra brazilianului Souza și de-abia în optimi poate da de un adversar ceva mai problematic, Goffin, care l-a chinuit recent la Cincy și contra căruia Nole a fost nevoit să muncească pentru o victorie în trei seturi.

Dacă mult anticipatul sfert de finală dintre Nole și Rafa (21-23 în head-to-head) va avea loc, cel dintâi va fi, dincolo de orice îndoială, favorit. Însă asta contează mai puțin. Ceea ce contează cu adevărat va fi calitatea meciului. În sferturi la Roland Garros, cei doi au ținut ștacheta sus în primele două seturi, pentru ca mai apoi Rafa să se prăbușească sub cupola emoțiilor îngrămădite pentru el. A fost atunci o capitulare emoțională din partea lui Nadal, aflat în fața unui adversar superior din punctul de vedere al tenisului jucat. Acum, Rafa spune că se află la un nivel mai bun de încredere față de primăvară, iar Nole că nu mai este în cea mai bună formă. Aceste două aspecte ar trebui să niveleze, într-o oarecare măsură, desfășurarea de forțe. Dacă se va întâmpla acest lucru, New York-ul ar putea să aibă norocul de a vedea un meci care să se apropie de intensitatea finalelor jucate de Rafa și Nole în 2010, 2011 și 2013.

3. Un Federer refresh-uit, cu un retur kamikaze și niște adversari care încă nu s-au prins cum să reacționeze la el. Rețeta pentru o nouă victorie a lui Roger la New York?

Roger - Tabloul masculin de la US Open

Foto: Tony Wagner

All, behold the wonder!

Federer a pus pe toată lumea pe jar cu retururile lui din demi-voleu, executate din apropierea liniei de serviciu. Inovația, venită inițial ca o glumă, conform proprietarului, a prins atât de bine că Roger a reușit să-i învingă în același turneu pe Murray și pe Djokovic consecutiv. Tot ea i-a permis să câștige pentru a șaptea oară trofeul de la Cincinnati, să revină pe poziția a doua în clasamentul mondial și să abordeze New York-ul cu un aer de încredere degajată.

Episodul „Federer la Cincinnati 2015” a fost de excepție, într-un fel destul de asemănător cu episodul „Federer la Shanghai 2014”. În ambele cazuri, Roger a venit, după o perioadă de odihnă, și și-a blițuit, cu trucuri S&V, C&C, adversarii. Inclusiv pe Nole, care nu a găsit, nici în China, nici la Cincy, răspuns la minunile dibace scoase din pălărie, pardon rachetă, de Federer.

Întrebarea care se pune – și au pus-o deja cam toți cei care sunt observatori ai jocului – este în ce măsură Federer poate transla, cu același succes, jocul lui „pirateresc” pe terenurile de la US Open. S-au găsit și argumente pro, și argumente contra, iar Peter Bodo le-a rezumat cât se poate de bine pentru tennis.com. Pro: factorul încredere. Contra: terenurile de la New York, care nu sunt la fel de rapide precum cele de la Cincinnati, și mingile Wilson, folosite la Flushing Meadows, care sunt mai încete decât mingile Penn utilizate la Cincinnati.

Aș mai adăuga la argumentele contra și factorul istorie recentă. La US Open, anul trecut, Federer venea, în lumina rezultatelor turneelor pregătitoare de pe hard court-ul american, ca mare favorit. A trecut ca fulgerul de oponenți până când a dat de Cilic, aflat într-o stare de grație, iar magia serviciului-voleu n-a mai mers. La Wimbledonul din acest an, procesul s-a repetat. Federer a trecut ca vântul și ca gândul prin șase meciuri, semifinala cu Andy Murray fiind o capodoperă de precizie și finețe. Dar în al șaptelea meci, cel care a decis campionul, delicata mașinărie elvețiană s-a decalibrat. Iar rezultatul îl știm cu toții.

În teorie, la această ediție a US Open, Federer are un tablou așa și așa. În turul unu, joacă împotriva lui Leonardo Mayer, devenit faimos după ce nu a reușit să convertească cinci puncte de meci împotriva lui Federer anul trecut la Shanghai. În optimi, este posibil să se întâlnească cu Isner, iar în sferturi cu Berdych. Pe Andy Murray, cu care se poate întâlni în semifinale, Federer l-a învins de cinci ori la rând în ultimii doi ani, ultima dată când elvețianul pierdea la scoțian fiind în semifinalele de la Australian Open din 2013. O perspectivă nu tocmai amenințătoare pentru kamikaze Fed, nu?

4. Andy Murray i-a primit în sfertul său pe ambii protagoniști ai celui mai răsunător scandal ai anilor recenți în ATP. În turul unu, scoțianul joacă împotriva lui Nick Kyrgios, iar în sferturi îl poate aștepta Stan Wawrinka.

Murray - Tabloul masculin de la US Open

Foto: Tony Wagner

Tsunami-ul creat de Kyrgios-Wawrinka începe parcă să se retragă. Însă, indiferent ce vor face la New York, mi-e greu să cred că cei doi vor scăpa de atenția suplimentară generată de acest nefericit incident. Pe Kyrgios, oamenii vor sta cu ochii ca pe butelie pentru a vedea dacă australianul își revizuiește comportamentul pe teren, mai ales din perspectiva perioadei de probă pe care a primit-o din partea ATP ca alternativă la aplicarea imediată a sancțiunii de 25.000 de dolari și 28 de zile de suspendare din turneele guvernate de acest for. Pe Wawrinka, o parte din lume îl va urmări asiduu dintr-o curiozitate telenovelistică: bărbat care a găsit, în ultimii ani, calea spre succes, recent divorțat, aparent într-o relație cu o fată mult mai tânără. O altă parte a lumii îl va urmări pentru a vedea dacă improbabilul campion de la Roland Garros poate să se mobilizeze pentru a pune mâna pe un al treilea trofeu de Grand Slam. În orice caz și oricare ar fi motivul, lui Stan îi va fi imposibil să zboare la US Open pe sub radar.

Cu protagonistul numărul unu al faimosului incident – cu Kyrgios, adică – Andy are trei victorii din tot atâtea întâlniri, fără nici un set pierdut. Oricât de îndârjit ar fi australianul să dovedească la New York, că este băiat serios, este greu de crezut că jocul metodic al lui Murray nu va avea, și de data asta, de câștigat în fața inspirației fluctuante a lui Kyrgios.

Însă un potențial sfert de finală cu Wawrinka este o altă mâncare de pește. Dacă se va întâmpla, meciul va fi, în termeni de interes generat, cât se poate de aproape de sfertul Djokovic – Nadal. De ce? Pentru că nimeni nu știe la ce să se aștepte. Stan și Andy nu au mai jucat unul împotriva celuilalt de fix doi ani, din sferturile de la US Open, meci câștigat atunci de Wawrinka. Va fi bătălia băieților cu două titluri de Grand Slam la activ și va fi de nepierdut.

5. Cei doi finaliști improbabili de anul trecut – Nishikori și Cilic – se pot revedea în sferturi. Mai poate vreunul dintre ei repeta figura frumoasă din 2015?

Foto: usopen.org

Foto: usopen.org

Nishikori și Cilic nu au făcut spectacol în finala de anul trecut. A fost un meci în care japonezul a venit stors de puteri după eroismele din tururile anterioare, în timp ce Marin, inspirat nevoie mare de victoria contra lui Federer, a zburat spre titlu fără probleme. Însă, pentru fiecare dintre protagoniști, finala aceea a însemnat punctul culminant al carierei.

Lucrurile stau și acum la fel pentru cei doi. De la acel parcurs de vis la New York, croatul n-a mai impresionat prin nimic. Nishikori, fără a mai ajunge în finale de Grand Slam, s-a menținut într-o zonă de ok, care i-a permis, de exemplu, să concureze la US Open din poziția de numărul patru mondial și să pună mâna, la Montreal, pe prima victorie din cariera sa împotriva lui Nadal.

Dintre cei doi, cu condiția de a aborda turneul sănătos, Kei pare a beneficia de un val mai mare de încredere. Dacă acesta îl va aduce pe japonez către o nouă semifinală la US Open cu Djokovic rămâne de văzut, însă tabloul de concurs îi este favorabil, iar rendez-vous-ul cu Nole pare a depinde mai mult de racheta lui Nishikori decât de calitatea oponenților.

***

Tabloul masculin complet de la US Open este aici.

One Response

Leave a Reply

Your email address will not be published.