O dimineață frumoasă de vară. Te simți bine. După amiază nu ai program. Ai vorbit la teren şi la 5 ai făcut rezervarea. Acum vine partea cea mai grea. Cu cine vei juca? Ai făcut rezervarea înainte, ca să nu întârzii şi să rămâi fără teren. S-a mai întâmplat. Orice minut poate conta.
Ești un tip pedant şi ai o relație bună cu cel mai bun prieten al omului, smartphone-ul. Ai definit un grup numit cum altfel decât „tenis”. Deschizi şi suni. Firește, nu în ordinea alfabetică a intrărilor, ci într-una, complexă, misterioasă, a preferințelor.
Primul apelat nu răspunde. Ești puțin iritat, dar prea dornic de joc, așa că aștepți câteva minute, care trec greu. Revii. Același rezultat. Nu mai ești doar iritat, ci de-a dreptul nervos. De ce şi-a mai luat ăsta telefon dacă tot nu răspunde? E mobil, îl ai la tine mereu. Unii se şi îngroapă cu el! Îţi mai faci de lucru prin casă şi, după alte câteva minute prelungi, recidivezi. Insucces. Nervos, bolborosind câteva cuvinte de nereprodus, treci la următorul din listă.
– Alo, salut, ieșim diseară la 5 să dăm câteva mingi? întrebi tu plin de speranță.
– Îmi pare rău, nu pot, am programare la dentist, ţi se răspunde de la celălalt capăt al firului (vorba vine fir !).
– Păi la cât scapi? încerci tu cu optimism.
– La 5 juma, dar nu cred să îmi ardă, că îmi scoate un nerv, îmi pare rău.
Înțelegi că lupta e pierdută, bagi un text de finalizare a convorbirii şi treci la următorul candidat din grupul „tenis”, firește.
– Alo, salut, am teren diseară la 5, două ore. Te bagi? începi tu impetuos.
Răspunsul te lovește.
– Am vorbit deja cu…. Jucăm de la 5 jumate, îmi pare rău.
E clar, acolo sus, acum, cineva nu te iubește. Saluți şi treci la a patra încercare. Sună. Nu știi dacă să te bucuri dacă răspunde sau dacă nu! Răspunde.
– Salut, am teren la 5, jucăm? spui tu şi mai abrupt.
– Da, gând la gând cu bucurie, ţi se spune. Ne vedem acolo la cinci fără cinci.
– OK, salutare.
Apeși telefonaşul roșu şi nu știi dacă să te bucuri sau nu. Ăsta nu prea joacă cine știe ce. Mai mult alergi după mingi, dar mă rog, ne mișcam în aer liber.
Împăcat, iți faci de lucru prin casă. După nici 5 minute, sună telefonul. Mobil. E primul apelat, cel care nu a răspuns.
– Salut, am văzut trei apeluri de la tine. Eram într-o ședința şi nu am putut răspunde. Care e problema?
Ești o clipă blocat. Să îi spui că nu mai e de actualitate ar fi cel mai corect. Dar pe gură iese altceva.
– Am teren la 5, joci?
– Da, chiar voiam să mă mișc. N-am mai ieșit de mult. Ne vedem la fără cinci acolo.
– Super, spui tu, salut, şi, în timp ce apeși telefonaşul roșu, îţi dai seama că te-ai băgat într-o mare încurcătura.
Trebuie anulată cealaltă programare. Ușor de zis, greu de făcut. Dar trebuie. Iar faci apel la cel mai bun prieten al omului, smartphone-ul.
– Salut, scuze, dar tocmai am primit un telefon de la un cumnat (nu ai aşa ceva) care vine de la Cluj azi pe la 16:30 şi m-a blocat acasă, nu l-am mai văzut de o grămadă de timp. Nu mai pot juca, îmi cer mii de scuze.
– Da, înțeleg, se aude vocea evident dezamăgita, înțeleg, poate altă dată.
– Da, sigur, te grăbești tu să confirmi, aproape convins că nu va fi așa, şi închizi ușurat.
Te lovește abia în secunda următoare gândul cel negru. Dar dacă ăsta vorbește cu altcineva şi vine naibii la teren şi dau nas în nas cu el ????
Această poveste, firește o ficțiune, dar ruptă din realitate, ne spune ceva simplu. Alegerea şi menținerea unui partener de tenis e o treabă complexă şi deci dificilă. Succesul acestei întreprinderi presupune mai multe mari alinieri astrale.
Întâi, compatibilitatea valorică.
Ideal e să joci cu oponenți mai valoroși, căci astfel sunt șanse mari să progresați. Dar nu tânjiți prea mult după astfel de parteneri pentru că puteți avea unele tristeți. Vă vor accepta, eventual, prima oară, până văd ce puteți, sau, ulterior, din politețe sau obligație, dar asta nu va dura prea mult. Căutați deci parteneri de o valoare apropiată cu a dumneavoastră. Relația are șanse să dureze mult. Pe cei mult mai slabi o să învățați să îi evitați, așa cum vă vor evita pe dumneavoastră cei mult mai buni. Cu răspunsuri politicoase, până vor înțelege că nu are rost să continue.
A doua compatibilitate necesară este cea de program.
Dacă preferați să jucați, vara mai ales, la prima oră a dimineții, pentru că programul vă permite, o să aveți probleme să jucați cu cei care au program normal, de birou. Pare o compatibilitate ușor de realizat, dar de multe ori nu e deloc așa.
A treia compatibilitate cerută de recrutarea cu succes a unui partener este cea de potrivire de caracter.
Veți observa că, instinctiv, veți prefera oameni care împărtășesc aceleași valori cu dumneavoastră, au aceleași, sau aproape aceleași gusturi, obiceiuri, stare materială (contează) sau pasiuni. Veți avea ce vorbi în pauzele dintre game-uri (asta dacă nu preluați atitudinea profesioniștilor, care nici nu se privesc în pauze) sau la conferințele de presă care au loc des după meciuri, de regulă în faţa unui număr de sticle de bere.
Şi mai e ceva, căutaţi un partener cu care meciul, dacă e pe puncte, nu devine o înfruntare duşmănoasă. Am cunoscut oameni care, atunci când se joacă pe puncte şi pierd, chiar la un meci absolut amical, devin atât de urâcioşi, că începi să te bucuri când pierzi tu! Evitaţi-i, pe cât posibil!
Mai este o compatibilitate, mai importantă decât pare. Căutați-vă un partener căruia să îi placă tenisul la fel de mult ca dumneavoastră.
Dacă sunteți genul care tropăie pe loc de nerăbdare să joace, iar dacă atunci când primiți un telefon cu o invitație de a merge la teren, schimbați tot programul ca să vă duceți, căutați personaje cu același nivel al viciului.
Există o modalitate de a trece peste acest gen de greutăți în găsirea partenerilor de tenis, metoda fiind indicată celor care au timp, bani şi cărora le place competiția. Intrați în circuitul turneelor de veterani (gen BCR Tenis Partener).
În acest fel veți putea juca cu oponenți mai valoroși, la care altminteri poate nu aveați acces şi, mai ales, veți învăța să jucați sub presiune. E foarte diferit să joci în atmosfera unui turneu, chiar dacă e vorba de unul de „plezirişti”. Această abordare vă mai oferă un avantaj. Veți întâlni, dacă vă țineți, jucători foarte diferiți ca stil şi ca mod de lovire a mingiei. Asta vă va ajuta în mod sigur să creșteți valoric sau să nu regresați, iar după o anumită vârstă, să nu regresați prea repede.
Fireşte, toate cele spuse deja sunt adresate celor care merg la tenis pentru tenis, celor cărora chiar le place tenisul. Există şi o altă specie, care foloseşte tenisul ca pe un pretext pentru un anumit tip de socializare, pentru a pătrunde în anumite cercuri sau pentru a se menține în ele. Le acordăm acestora iertarea noastră pământească pentru că nu iubesc tenisul cu adevărat, dar şi pentru că îşi aleg relațiile după interese.
În încheiere, un ultim sfat. Evitați-i pe cei care vin mereu la teren şi uită mingile acasă! Sunt foarte enervanți.
Citeşte şi Cum să îţi alegi racheta de tenis.
Leave a Reply