Novak Djokovic a început anul 2016 cu un titlu câștigat cu stil, în două seturi, 6-1, 6-2, în finala de la Doha jucată împotriva lui Rafael Nadal.

Pentru prima dată în istoria rivalității dintre cei doi, Nole preia conducerea în head-to-head, cu 24 de victorii din 47 de meciuri jucate.

Nu sunt foarte multe de comentat pe marginea acestui meci. Nole a fost dezarmant de bun, în timp ce, pus să facă față unui baraj de killer-shots din partea liderului mondial, jocul lui Rafa a arătat ca un pom de Crăciun din care au fost scoase luminițele, beculețele și beteala. Statistica vine să confirme: nu numai că din pomul lui Rafa au lipsit orice decorațiuni, dar și acele au fost pe jumătate uscate și căzute. Din punctele jucate cu primul serviciu, Nadal a câștigat doar 50%, iar pe al doilea serviciu a reușit să-și adjudece 40% din puncte. La retur, procentele lui au fost atât de mult inferioare celor ale lui Nole încât nici nu mai are rost să le punem față în față. Iar la punctele de break Rafa a avut o singură oportunitate, nici aia convertită.

Acestea fiind zise, rămân întrebările. În ceea ce-l privește pe Nole, singura întrebare importantă mi se pare a fi cât timp va mai putea să o țină așa. E drept, Rafa n-a fost astăzi și nu este de hăt vreme adversarul fioros de altădată. Dar jocul pe care l-a făcut în finală liderul mondial a fost de prima clasă. Djokovic a fost peste tot și mai ales peste Nadal, lovitură după lovitură. A dat în minge cu forță și precizie, arătând de cele mai multe ori înaripat și lăsând senzația că este frate bun cu șoimul care i-a fost înmânat drept trofeu.

Un mic exemplu. În game-ul unu al setului secund, atunci când Nadal s-a ambiționat să îl joace cât a putut el de puternic și de lung, Nole tot și-a făcut rost de două mingi de break. Nu a contat prea mult că spaniolul s-a chinuit să le salveze. Sârbul s-a mai învârtit de una, iar în punctul următor l-a forțat pe Rafa să se bată singur după ce a trimis un forehand inside-in prea departe. Cam asta a fost povestea în game-urile strânse, dar acestea au fost puține, nu mai mult de unul în debutul fiecărui set. În tot restul, Djokovic a fost unplaybale, dând senzația că finalul Turneului Campionilor de la Londra a fost ieri, iar azi a luat-o de la capăt, fix de unde rămăsese acolo. Adică, de neatins și de neoprit.

De aceea, cred că, cel puțin în lunile imediat următoare, întrebarea primordială în ATP nu este cine va fi în stare să-l oprească pe Nole, ci cât o va mai putea ține el la acest nivel. Se va menține sârbul la înălțimile amețitoare la care a ajuns sau va veni un punct care, până și pentru el, va fi prea sus?

NadalCât despre Nadal, partea plină și partea goală a paharului sunt foarte clare. Cea plină – a ajuns încă de la primul turneu al anului într-o finală. Cea goală – habar nu are cum să-l învingă pe Novak. Iar principala întrebare care atârnă deasupra capului lui Rafa are de-a face exact cu acest cum. Toate întâlnirile care au avut loc între cei doi de la Roland Garros 2014 încoace au consolidat această dilemă a spaniolului. Dincolo de lipsa de încredere în sine care s-a instaurat în capul lui, dincolo de complexul de inferioritate care i s-a creat după atâtea meciuri la rând pe care le-a pierdut la Nole, Rafa are o mare problemă: cum ar putea să facă să îl învingă pe Nole în condițiile în care nu reușește, de un an și jumătate, nici să upgradeze semnificativ vreuna din ingredientele esențiale ale jocului său și nici să vină cu un plan de joc inovativ în fața liderului mondial.

Fără răspunsul la această întebare, Nadal rămâne, în ciuda voinței și eforturilor sale considerabile de a face lucrurile corecte, exact ceea ce nu-și dorește să fie: un competitor care nu intră pe teren cu opțiunea de a câștiga în fața tuturor. Cel puțin, nu în fața celor care contează.

Foto: Getty Images

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.