Roger Federer l-a învins pe Rafael Nadal în finala de la Basel cu scorul de 6-3, 5-7, 6-3.

Pentru care dintre cei doi este cel mai important să câștige acest meci? Aceasta a fost întrebarea pe care comentatorii au tot repetat-o pe parcursul primelor două seturi din meci. Argumente au fost găsite și pentru o parte, și pentru cealaltă. Era important ca Nadal să câștige pentru că ar fi însemnat o infuzie de încredere și pentru că anteriorul lui titlu pe hard indoor datează de hăt, de la Madrid 2005. Era important ca Federer să câștige pentru că nu-l mai învinsese pe Rafa de trei ani și jumătate și pentru că meciul se juca chiar la el acasă.

Dintre argumente, mi s-a părut că cele care îl vizau pe Federer aveau mai multă greutate. Era important pentru amândoi să iasă victorioși din finala de la Basel, dar parcă mai important era pentru Roger. Să nu poți să obții o victorie la Nadal în cel mai prost sezon al acestuia din ultimul deceniu era cam mult pentru elvețian. Plus că șansele pentru a mai echilibra acel head-to-head atât de înclinat în favoarea lui Rafa s-au dovedit a fi rare în ultimul timp.


Federer probabil că a cântărit și el destul de mult toate aceste lucruri, căci a părut extrem de determinat să nu lase șansa să-i scape. Deși a intrat în meci un pic timorat, elvețianul s-a bazat pe un serviciu cât se poate de solid și pe retururi furtunoase pentru a obține un ascendent cât se poate de clar în fața lui Rafa în setul de debut. Odată ce a salvat un punct de break în game-ul doi, Federer a trecut imediat la SABR-uit adversarul, chiar din primul punct jucat la scorul de 1 egal. Tactica nu a dat roade imediat, însă trimitea mesajul potrivit de partea cealaltă a fileului. Federer avea de gând să preseze și să vină în față ori de câte ori mirosea cea mai mică ocazie. Breșa pe serviciul spaniolul a venit la 2-2, când după două puncte de break salvate, Nadal nu a mai reușit să facă față unui foreahnd inside in plecat vijelios din racheta lui Federer.

Cu același tip de lovituri, foarte lungi și foarte iuți, Roger l-a ținut la respect pe Rafa și în restul setului unu, croindu-și drum pe backhandul acestuia pentru a specula deschiderile apărute pe partea de forehand.

Dinamica dintre cei doi s-a menținut neschimbată și în debutul celui de-al doilea set, în care Rafa a solicitat prezența trainer-ului pentru aplicarea unui bandaj de suport sub genunchiul drept. După un punct de break salvat de spaniol în game-ul șase și după o serie de lovituri de gală de o parte și de cealaltă (voleuri dichisite, dar letale din partea lui Federer, forehanduri nimicitoare, unul chiar din alergare, din partea lui Nadal), a venit momentul de ruptură al setului doi. La 5-5, Rafa a speculat o scădere vizibilă de ritm pe serviciul lui Federer și a realizat un break, servind apoi cu încredere pentru a-și adjudeca setul doi cu 7-5.

Prima șansă de a se desprinde în setul trei a venit pentru Federer în game-ul patru, însă punctul de break obținut de acesta a fost anulat de Rafa cu un passing shot de backhand scos din capitolul „Cum să lovești necruțător pe lângă adversarul venit la fileu” din manualul de tenis al lui Nadal. După două holduri succesive pentru 3-3, pericolul i-a dat târcoale lui Federer. La 15-15, pe serviciul acestuia, Nadal a câștigat cel mai memorabil punct al meciului. Lucid, Federer a reușit să scape de un potențial 15-40 cu un serviciu voleu executat ca la carte. În următorul schimb de mingi, revenea la ceea ce făcuse extrem de bine în setul unu: ambuscarea lui Rafa în colțul de backhand, pentru a face loc unui winner în colțul de forehand. La 40-30, Federer își închidea game-ul cu un hold și scăpa basma curată dintr-un moment care ar fi putut schimba soarta meciului. Odată trecut acest hop, Roger a capitalizat un punct de break în game-ul următor, iar la 5-3 a servit pentru a închide partida. Rafa a salvat o minge de meci, însă opoziția lui a fost insuficientă pentru a face față unui Federer care a apăsat din nou pedala de accelerație la serviciu pentru a pune capăt meciului.

„E ca și cum ai fi câștigat finala, după ceea ce ai făcut în această săptămână”, i-a spus un Federer fericit și emoționat lui Nadal la ceremonia de premiere. Dincolo de dorința evidentă de a fi amabil cu un adversar de care, vrând-nevrând, îl leagă multe, mesajul lui Roger a ascuns și o interpretare cât se poate de corectă a săptămânii pe care Rafa a avut-o la Basel. A câștigat meciuri cu adversari incomozi, revenind după ce a fost condus, pe o suprafață care îi este la fel de dragă precum câinii sau brânza. A jucat o finală cu un Federer aflat în mare formă, reușind să împingă acest meci în trei seturi și să facă rivalitatea cu elvețianul – pentru mulți extinctă – să pară încă vie și strălucitoare.

Cât despre Federer, el rămâne o încântare prin ceea ce joacă și prin angajametul lui total către un stil de joc agresiv și fin. În deopotrivă măsură, prin prisma emoțiilor pe care le-a arătat la începutul meciului și prin scăderea neașteptată venită la sfârșitul setului doi, el a lăsat să se înțeleagă că Rafa rămâne un adversar incredibil de incomod pentru el.

Roger a avut partea sa de heatbreak-uri în finalele de anul acesta. Însă, în finala de la Basel, el s-a mobilizat exemplar pentru a gusta încă o dată gustul dulce al victoriei de acasă, obținute nu împotriva oricui, ci în fața celui mai mare rival al său.

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.