Am fi mai fericiți dacă ne-am pune mai puține întrebări? Unii spun că da. Poate că au dreptate, dar e în firea noastră să căutăm răspunsuri la întrebări care poate că nu trebuiau puse. Să fie şi dilema „cine a fost, sau este, cel mai mare jucător de tenis al tuturor timpurilor?” una din aceste întrebări nenecesare? Cine ştie?! Dar problema îi chinuie pe ziariștii sportivi deopotrivă cu mulți pasionați din publicul larg care urmărește acest sport.

Nu sunt prea multe nume vehiculate, toate din istoria relativ recentă a unui sport cu o tradiție de peste un secol deja: Rod Laver, Bjorn Borg, Pete Sampras, Roger Federer, Rafael Nadal. Când şi când mai apar şi alte nume, dar ele nu spun prea mult celor care urmăresc fenomenul tenisistic (fără să fie experți în domeniu).

Cum putem oare stabili o astfel de ierarhie care compară jucători care nu s-au întâlnit niciodată pe teren, care au jucat în perioade de timp atât de depărtate între ele?6813441_orig

De regulă principalul criteriu (în orice caz, cu el se începe) este numărul de turnee de mare șlem câștigate. Aici pare că, deocamdată e simplu. Roger Federer învinge cu 17 reușite. Nu vă grăbiți însă. Nu e așa de ușor. În perioada 1963-1968, anii în care jucătorii profesioniști (cei mai buni, fără îndoială) nu au avut voie să participe la turneele de mare șlem, existau un fel de campionate internaționale ale Franței, Marii Britanii și Statelor Unite, la care participau numai jucătorii profesioniști (cei mai buni fără nicio îndoială). Erau într-un fel, corespondentele celor patru mari clasice, așa cum le știm azi. Rod Laver a câștigat 8 dintre aceste 15 finale (a fost finalist la 6 din celelalte 7), astfel că dacă le-am asimila cu turneele de mare șlem (și unii o fac, corect, spun eu), atunci Rod Laver are în palmares 12+8=20 de astfel de turnee! Şi nu am terminat încă. La acest moment, Rafael Nadal are deja 14 turnee majore câștigate (ca și Sampras), la 27 de ani, și sunt șanse foarte mari să depășească cele 17 victorii ale lui Roger Federer!

Ca să rămânem la turneele de mare șlem, să menționăm că doar doi jucători în istorie au reușit ceea ce se numește marele șlem (câștigarea în același an calendaristic a celor patru turnee majore). Numele lor, în ordinea cronologică a obținerii performanței: Donald Budge (SUA) şi Rod Laver (de două ori chiar, în 1962 şi 1969, adică la capetele intervalului în care profesioniștii aveau propriul circuit de turnee).

Ca să nu mai spunem că de ceva vreme a apărut și noțiunea de șlemul de aur, care înseamnă mare șlem, plus Olimpiada. Asta n-a reușit-o încă nimeni. Există jucători care au realizat așa numitul șlem de carieră (câștigarea tuturor turneelor majore, dar nu în același an calendaristic). Vom rosti aici șapte nume: Fred Perry, Don Budge, Rod Laver, Roy Emerson, Andree Agassi, Roger Federer, Rafael Nadal. Nadal și Agassi au realizat și șlemul de aur al carierei (cele patru majore, plus Olimpiada, dar nu în același an). Ultimii trei din listă au câștigat cele patru mari pe suprafețe diferite (pe vremuri, în afară de Roland Garros, celelalte turnee se jucau pe iarbă).

rr261

Alt criteriu de departajare ar putea să fie numărul de săptămâni în care un jucător a ocupat locul 1 mondial. Aici Federer este aproape imposibil de depășit de orice jucător în activitate (inclusiv Nadal). 302 săptămâni numărul 1 e o cifră care va rămâne mult timp neegalată.

Putem căuta şi alte elemente de statistică care să ordoneze pe o scară în afara timpului jucătorii. De exemplu, numărul de turnee câștigate. Aici Jimmy Connors, cu 109 de victorii la simplu, poate să „doarmă” liniştit. Roger Federer, încă în arenă, are 78 de victorii, iar Ivan Lendl, sau JohnMcEnroe, următorii clasați după Connors, sunt aproape bunici.

Dacă vrem să complicăm şi acest criteriu, putem. De ce să nu numărăm și victoriile la turneele de dublu? Până nu demult jucătorii nu erau de simplu sau de dublu. Erau jucători de tenis. John McEnroe stă aici, de departe, cel mai bine, 148 de victorii la total, 77 la simplu, 71 la dublu. Să menționăm că pe locul trei (după Jimmy Connors), este Ilie Năstase, cu 103 victorii (58 + 45).

Şi n-am terminat. Statisticile nu se opresc aici. Implicarea calculatorului electronic şi în tenis pune la dispoziție şi alte criterii. Analizați acest link: http://www.atpworldtour.com/performance-zone/performance-zone-landing.aspx. Veți găsi aici nesfârșite statistici care acordă jucătorilor un scor zecimal (valoarea maximă 1), care indică un anumit tip de rezultat/performanță. Dacă veți avea răbdare să citiți, veți vedea că scorurile sunt foarte diverse, funcție de suprafața de joc, pe întreaga carieră, în ultimele 52 de săptămâni etc. Interesant mi se pare scorul performanță versus jucători din top 10. Locul întâi îl ocupă Bjorn Borg, urmat de Rafael Nadal. Roger Federer „sosește” de-abia al patrulea!

Să mai pomenim de numărul de victorii în turneele Masters (locul 1 Rafael Nadal, cu 27 de victorii)?

Puteți să spuneți după ce ați citit, eventual cu o documentare suplimentară, care este cel mai mare jucător de tenis al tuturor timpurilor? Dacă da, vă felicit, dar nu vă întreb pe ce vă întemeiați decizia.roger-federer-french

Pentru că eu încerc să nu îmi pun această întrebare. Recunosc că nu reuşesc. Nu vi se pare totuși imposibil să comparați jucători care nu au jucat niciodată unul cu altul, care și-au desfășurat carierele la distanțe de zeci de ani uneori? Să comparați jucători care concurau cu un pluton de 300 de adversari (aşa era pe vremea când Ilie Năstase a devenit numărul 1 mondial şi în clasament figurau atâția jucători), cu alții care se luptă cu alți 3000 (cum se întâmplă azi)? Să comparați jucători care jucau pe premii de sute de dolari, cu cei care câștigă acum și peste două milioane de euro la un singur turneu? Sau jucători care foloseau rachete de lemn, cu suprafața de lovire cât două palme, cu cei care folosesc rachete realizate din materiale folosite inițial în tehnica spațială?

Astfel de comparații, oricâte statistici am avea la dispoziție, nu se pot face.

Si mai e ceva. Foarte important. Dumneavoastră de ce vă duceți la un meci de tenis? Ca să vedeți un câştigător sau ca să vedeți tenis? Ce vă provoacă bucurie, rezultatul sau spectacolul? Rezultatele rămân în statistici şi pot fi uşor şi rapid consultate. Frumusețea unor meciuri, e mai greu de REgustat. Presupune să avem meciul înregistrat şi mai ales răbdarea de a-l urmări. De aceea eu am să spun așa: Cel mai mare jucător al tuturor timpurilor, PENTRU MINE, este cel care m-a făcut să am senzația că atunci când mă uit la un meci de tenis, văd eleganță, frumusețe, fluiditate. În cei peste 40 de ani de când mă uit la tenis, am văzut câte ceva. Pot să vorbesc deci numai prin prisma experienței mele directe, dincolo de statistici, oricât de multe și precise ar fi ele. Şi dacă mă întrebați care e preferatul meu, căci fiecare are propriul număr unu al tuturor timpurilor, o să vă spun repede de tot. Un elvețian cu două perechi de gemeni. Deocamdată.

Want to read this text in English? You can find it here.

Leave a Reply

Your email address will not be published.