Servind la 2-2 în setul secund al sfertului cu Simona Halep, Angelique Kerber a finalizat primul punct cu un smash, după ce încercările ei succesive de a pune capăt schimbului de mingi se loviseră de o defensivă atroce venită de dincolo de fileu. Imediat, campioana de la Melbourne a lăsat să-i scape un strigăt de biruință, părând că deblochează o supapă pentru toată frustrarea pe care o acumulase de-a lungul meciului.

Tot ceea ce câștigase Angie până atunci fusese rezultatul unei lupte acerbe, în care Simona i-a suflat tot timpul în ceafă, amenințând să năruie din moment în moment castelul fragil al avantajului construit de Kerber. Cea mai mare amenințare a venit către sfârșitul setului doi, când Angelique a servit pentru meci, la 5-3, numai pentru a vedea cum, subminată de slăbiciunea propriului serviciu și de angajamentul total al Simonei, oportunitatea se risipește. Au urmat apoi, lucru rar în această partidă, trei hold-uri succesive.

Ultimul dintre acestea, în care Simona a servit pentru a rămâne în meci, la 5-6, a arătat ca și cum ar fi fost decupat din vremurile în care Halep era catalogată încă drept un rising star. Aflată într-o stare uimitoare de grație, fermă în concentrare, impasibilă la presiunea scorului și la reacția publicului, Simona a venit cu un joc limpede, construit pe un forehand robust și pe passing shot-uri uluitoare. Premiul a fost instantaneu și meritat: Simona împingea setul doi într-un tiebreak care putea să-i redeschidă ușa meciului.

Însă, după un start briliant, în care a câștigat primul punct contra serviciului, starea de grație în care Simona părea intrată s-a risipit rapid. Kerber, implacabilă în dispoziția ei mașinală de a alerga, de a recupera mingi aparent pierdute și de a pisa cu precizie maniacală serviciul adversarei, a recuperat rapid deficitul de un minibreak și, apoi,  conducând propriul ei versiune de Blitzkrieg, a ajuns la 5-1. A fost momentul în care Simona a dat din nou semne de viață, punctând cu un contrapied de toată frumusețea pentru a reduce din deficit. Fulgerul a lovit, însă, în punctul imediat următor. Urcată la fileu, Simona a executat un smash insuficient de apăsat. Kerber a agățat mingea, returnând-o în coarda fileului, prinzând-o pe Simona pe picior greșit. Din racheta acesteia, mingea a sărit în afara terenului, oferindu-i lui Angelique patru puncte de meci. Kerber l-a convertit pe primul dintre ele după o eroare neforțată de backhand venită din racheta adversarei. După o rezistență îndârjită, care a tot readus-o în meci, Simona își ceda locul în semifinale în urma unui tiebreak în care, precum o coardă prea întinsă, nu a putut să susțină nivelul de intensitate la care a ajuns către sfârșitul setului doi.

„Cred că amândouă am jucat un meci foarte bun, la un nivel foarte înalt”,a  fost reacția lui Kerber imediat după terminarea partidei, în care s-au înregistrat nu mai puțin de 13 break-uri, explicate de jucătoarea din Germania prin calitatea la retur arătată de ea și de Simona. Aceasta a susținut, de asemenea, că a fost un meci bun. ”Sunt desigur dezamăgită că l-am pierdut, dar ea a fost mai puternică, a meritat să câștige”, a continuat Halep, vorbind la conferința de presă.

Judecând la rece verdictul dat de cele două jucătoare, el pare cât se poate de corect. Au fost schimburi de mingi uluitoare, în care constanţa lui Kerber în a lovi lung şi uşurinţa Simonei în schimbarea direcţiei au conversat frumos. A fost bătălia pentru obţinerea supremaţiei în găsirea celor mai nebuneşti unghiuri posibile. Au fost forehand-urile în diagonală lovite din alergare de Simona şi dropshot-urile îndrăzneţe ale lui Angie. A fost, peste toate astea, un război al nervilor, mai ales în schimburile interminabile, în care îţi venea să râzi şi să plângi în acelaşi timp. A fost, în două cuvinte, un tenis crunt. O aproape egalitate a capacităţilor tehnice şi mentale aflate în joc de o parte și de alta a fileului.

Aproape. Statisticile meciului arată că Angelique a fost peste Simona la toate capitolele importante. Excepțiile vin în ceea ce privește procentul de puncte de break convertite (Halep 75%, Kerber 64%) şi erorile neforţate (egalitate la 21). Marginale, diferențele de la primire și de la retur au contat. La fel și capacitatea de a mixa puțin lucrurile, atunci când a fost cel mai mult nevoie.

Nicăieri nu s-au văzut aceste diferențe mai bine decât înspre finalul primului set. Venită din spate, după ce Kerber nu putuse să închidă setul la 5-3, Simona a reușit pentru prima dată în meci să câștige un game pe propriul serviciu, stabilind astfel egalitatea la 5. Ar fi putut fi un moment psihologic important, genul de întoarcere la o sută optzeci de grade care are potențialul de a schimba soarta unei partide. Însă Kerber s-a stabilizat și ea pe propriul serviciu. A făcut 6-5, cu un hold la 0, primul după cel pe care-l realizase în game-ul de debut al partidei.

Simona a servit pentru a rămâne în set și efectul de coardă prea întinsă și-a făcut simțită prezența. În primul punct jucat în game, jucătoarele s-au luat la întrecere în lovituri adânci, apăsate, până când un forehand al Simonei a aterizat prea lung. Din acel moment, Kerber a dezlănțuit forehanduri feroce, răspunzând cu unghiuri ireale la unghiurile foarte bune găsite de Simona. La 30 egal, Angelique a spart ritmul cu un dropshot care i-a adus un punct de set. Soarta acestuia a fost pecetluită de dubla greșeală a Simonei.

În retrospectivă, ambele seturi au avut scenarii extrem de similare. Revenită pe sfârșit în ambele, pe fondul unei rezistențe și unei determinări feroce, Simona a cedat exact atunci când a contat mai mult: în game-ul doisprezece al setului unu și în tiebreak-ul setului doi. De altfel, la conferința de presă, ea a recunoscut că „în momentele mari nu și-a păstrat tactica”.

Întinsă la maxim și ea, Kerber, al cărei joc nu se deosebește radical de al Simonei, fiind bazat pe aceeași capacitate ireală de defensivă și de reîntoarcere a mingilor în terenul advers, s-a comportat mai bine în momentele de presiune. Poate că acesta este rezultatul indirect al încrederii derivate din conștiința că, alături de numele ei, stă un titlu de Grand Slam. Sau poate că este doar consecința directă a capacității mai mari pe care Angie o are acum de a combina loviturile suficient cât să-i ofere un avantaj minim, dar relevant.

Poate că cele două elemente, puse cap la cap, i-au oferit lui Kerber șansa de a echilibra anul acesta head-to-head-ul cu Simona. În ceea ce o privește pe aceasta, ea a jucat sfertul de la Wimbledon implicându-se heart and soul. Spectacolul pe care îl produce pe terenul de tenis determinarea Simonei, atunci când ea este la cote maxime, rămâne incitant de privit, însă la fel de legitimă rămâne și întrebarea ce poate ea să mai ajusteze la jocul său pentru a câștiga (mai ușor) în fața jucătoarelor care reprezintă provocări adevărate. Mai ales în condițiile în care adversarele sale știu la ce să se aștepte, iar factorul surpriză adus de jocul Simonei s-a erodat de mult.

Aparent, aceasta crede că există mult loc de îmbunătățiri: „Sunt fericită de nivelul la care sunt acum, am încredere că pot îmbunătăți multe lucruri la mine și la jocul meu” a declarat ea, adăugând însă: „sunt dezamăgită că nu am jucat așa cum am vrut, de fapt de atitudinea mea, de faptul că nu am exercitat presiune atunci când a trebuit pe jocul ei”.

„Știam că e întotdeauna greau să joci cu Simona”, a declarat Kerber la sfârșitul meciului. I-a fost, într-adevăr, greu spre infernal.  Aceasta nu e o consolare pentru Simona sau fanii ei, însă cert e că Wimbledonul ne-a redat o Simona bătăioasă, concentrată și angajată. „Desigur că iau acest turneu ca pe unul pozitiv”, a confirmat ea, spunând : „I will keep working, I will keep believing and I will enjoy”.

Poate că keep believing este tocmai răspunsul la întrebarea care i se tot pune, cu acută rezonanță, acestei fighter girl. Aceea care începe în majoritatea timpului cu un „când”, rareori cu un „cum”, dar se termină invariabil cu „titlu de Grand Slam”.

 

About The Author

Dana Maria este consultant în management şi editorul site-ului livingtennis.ro. Primele rachete de tenis le-a primit la patru ani. Le păstrează şi acum. O puteţi urmări pe Twitter la @DanaDogariu.

One Response

Leave a Reply

Your email address will not be published.