Răsturnări de situație imposibile. Înfrângeri la adversari mult mai slab cotați. Meciuri duse la capăt cu ultimele puteri. Lupta cu temperaturile extreme, umiditatea excesivă, întârzierile provocate de ploaie. Tot ceea ce face tenisul o sumă de conflicte, contraste și tensiuni: Top 10 Meciuri Dramatice.

Simona Halep își exprimă bucuria la sfârșitul meciului câștigat împotriva Agnieszkăi Radwanska la Toronto. Foto: rogerscup.com.

10. Simona Halep vs. Agnieszka Radwanska, sferturi, Toronto

(Halep def. Radwanska 0-6, 6-3, 6-1)

Rareori vezi o răsturnare de situație atât de dramatică precum aceea produsă de Simona Halep în fața Agnieszkăi Radwanska la Toronto. Cel puțin nu atunci când pe teren sunt două jucătoare de top. Fabuloasă, executată cu metodă, răsturnarea partidei s-a produs la mijlocul setului doi. Aga conducea cu 6-0, 3-3 și tocmai făcuse un rebreak extrem de muncit, la sfârșitul unui game epuizant, împiedicând-o pe Simona să se desprindă  la 4-2. Momentul de cotitură a venit la 30 egal pe serviciul Radwanskăi. Răspunzând la improvizațiile acesteia cu propriile improvizații, Simona a câștigat punctul cu un lob fabulos de rever, executat cu o singură mână. A fost o execuție de mare măiestrie și lejeritate și a fost declicul care i-a permis Simonei să se desprindă la 4-3 și, de acolo înainte, să se instaleze ferm la conducerea jocului.

Flashback:

[Î]n interviul acordat pe teren, Simona a declarat că în setul doi a schimbat tactica, încercând să lungească schimburile de mingi și să o facă pe Radwanska să alerge. Schimbarea a dat roade bune și, susținută de un serviciu mult upgradat și un retur așijderea, a făcut diferența. Pe lângă acestea, Simona a mai făcut o ajustare crucială: a început să citească jocul Radwanskăi, anticipând din timp scurtele, cărora le-a răspuns cu contra-scurte sau cu passing shot-uri de mare spectacol, răspunzând la geniul combinatoriu al Agăi cu un joc care a combinat, în mod fericit, metoda cu improvizația.

Roger Federer în timpul finalei cu Novak Djokovic de la O2. Foto: ATP World Tour/Getty Images.

9. Novak Djokovic vs. Roger Federer, grupe și finala, Londra

(În grupe: Federer def. Djokovic 7-5, 6-2. În finală: Djokovic def. Federer, 6-3, 6-4)

Determinat, cu un look nou și ceva mai fioros, grație bărbii pe care și-o lăsase, Roger Federer a intrat în meciul din grupe cu Djokovic ca un războinic pus pe fapte. Rezultatul? Elvețianul a meșteșugit o victorie splendidă, care l-a trimis în semifinale la Londra. Victoria nu i-a adus, însă, și siguranța că, dacă va fi să se reîntâlnească în finală cu sârbul, deznodământul va fi același. Până la urmă, cei doi au ajuns să joace finala, iar suspansul a fost maxim. Până a început meciul. Căci, după aceea, Djokovic nu a mai lăsat loc pentru nici o îndoială: complet regrupat după înfrângerea suferită în fața elvețianului în grupe, Nole s-a încoronat campion la Londra pentru a patra oară consecutiv, punându-l din nou pe Federer în aceeași postură bine cunoscută din finalele de la Wimbledon și US Open, și anume not on the winning side.

Flashback:

În 2015, Nole și Roger au făcut legea în circuitul masculin, stabilind, față de epoca Fedal, o nouă polaritate: unul dintre ei continuă să câștige titlurile care definesc jocul, celălalt continuă să atragă iubirea celor care apreciază jocul. Mă gândesc că, pentru un sport care se hrănește din tensiunea între rezultatele obținute și carisma degajată de jucători, aceasta nu poate fi decât o situație de win-win.

Agnieszka Radwanska învinsă de emoții după câștigarea titlului la Singapore. Foto: Getty Images

8. Agnieszka Radwanska și parcursul său la Singapore

Dacă de obicei acest top conține meciuri dramatice, pentru Agnieszka facem o excepție. Cumva adecvată, zic eu, pentru că Turneul Campioanelor este și el, prin formatul său, unul care reprezintă o excepție. Nu este vorba, așadar, de un singur meci aici, ci de întregul ei parcurs la Singapore. Unul cât se poate de imprevizibil. Venită la Turneul Campioanelor după ce a tras din greu pe final de an pentru a se califica, Agnieszka părea de departe susceptibilă să devină o victimă a oboselii acumulate înainte de a apuca să joace prima minge la Singapore. Scenariul a părut inițial să se adeverească: Radwanska a pierdut în grupe la Maria Sharapova și la Flavia Pennetta, iar posibilitatea ca ea să se califice mai departe părea o fantezie. A venit, însă, meciul împotriva Simonei Halep și acea incredibilă revenire a Radwanskăi de la 1-5 în tiebreak-ul setului unu. Radwanska s-a calificat mai departe, obținând cel mai valoros titlu din cariera sa cu o victorie în semifinale la Muguruza și una în finală la Kvitova.

Flashback:

Povestea Agnieszkăi Radwanska la această ediție a Turneului Campioanelor nu este nimic altceva decât povestea acordării unei a doua șanse. Aga ar fi putut să profite sau nu de ea. Atipică pentru vremurile actuale prin tenisul pe care îl joacă, socotit de unii cerebral, de alții intuitiv, Radwanska a luat șansa care i s-a oferit cu ambele mâini. Va intra în istorie ca prima jucătoare care a reușit să câștige titlul la Turneul Campioanelor după ce a luat bătaie în primele două meciuri.

Roger Federer în timpul meciului cu Andreas Seppi de la Australian Open. Foto: ausopen.com

7. Roger Federer vs. Andreas Seppi, turul 3, Australian Open

(Seppi def. Federer 6-4, 7-6, 4-6, 7-6)

De 14 ani nu se mai întâmplase ca Roger Federer să piardă în turul trei la Melbourne. Mai mult, adversarul său din acea zi, Andreas Seppi, nu-l bătuse niciodată în cele zece întâlniri anterioare. Doar că toate aceste statistici au devenit irelevante în momentul în care cei doi au ieșit pe teren. Federer a pierdut primele două seturi, revenind pentru a-l câștiga pe cel de al treilea și dând semne că pregătește încă o evadare imposibilă dintr-o situație încordată. Nu a fost să fie. Ajutat de un forehand miraculos, Seppi a câștigat setul patru la tiebreak și l-a trimis pe Federer, spre cutremurarea tuturor, acasă.

Flashback:

Lumea s-a cutremurat şi inimile s-au jupuit. Pot să înţeleg de ce. Doar că, în toată această dezolare, poate că ar trebui să-i recunoaştem lui Roger dreptul ca, din când în când, să fie şi altfel decât magic.

Dacă n-ar fi şi momente de eclipsă, cum am mai putea savura magia, atunci când, cu siguranţă, o s-apară iar?

Rafael Nadal în timpul meciului cu Tim Smyczek la Australian Open. Foto: ausopen.com.

6. Rafael Nadal vs. Tim Smyczek, turul 2, Australian Open

(Nadal def. Smyczek 6-2, 3-6, 6-7, 6-3, 7-5)

Rafa a câștigat fără probleme setul unu al unei întâlniri care părea destinată să se termine cu o victorie de rutină pentru spaniol. Nadal nu pierduse niciodată în turul doi la Australian Open, iar cea mai bună performanță a lui Smyczek la un Grand Slam fusese o rundă a treia în 2013 la US Open. Însă, imediat după setul de debut, locomotiva Nadal a început să deraieze, pierzând următoarele două seturi în fața unui Smyczek dezlănțuit. Condus cu două seturi la unu, deshidratat, aflat aproape de leșin, Nadal a continuat totuși meciul, reușind o revenire fabuloasă într-o zi în care părea că singura lui opțiune este înfrângerea.

Flashback:

Către sfârşitul conferinţei de presă, Nadal a făcut o declaraţie foarte interesantă. Rugat să explice ce fel de sentimente nutreşte faţă de Australian Open, unde a experimentat lungul şir de dezamăgiri şi probleme pe care le ştim cu toţii, Rafa a răspuns: „Atunci când suferi foarte mult pe un teren, atunci iubeşti foarte mult acel teren”. Cu cât mai mult îi rezistă Australia, cu atât Rafa o iubeşte mai puternic pentru că „serios, este unul dintre terenurile care mă fac să joc cu multe emoţii”. Astăzi, cel mai mare încăpăţânat al ATP-ului i-a cântat unuia dintre turneele care îi rezistă cu cea mai mare îndârjire un cântec de Azalee: „I’m gonna love ya / Until you hate me / And I’m gonna show ya /What’s really crazy / You should’ve known better / Than to mess with me, honey…”

Novak Djokovic și Andy Murray în timpul ceremoniei de premiere la Australian Open. Foto: ausopen.com

5. Novak Djokovic vs. Andy Murray, finală, Australian Open

(Djokovic def. Murray 7-6, 6-7, 6-3, 6-0)

Cel de-al cincilea titlu la Melbourne al lui Novak Djokovic a venit la pachet și cu o doză bunicică de dramă, furnizată în principal de suișurile și coborâșurile de formă pe care sârbul le-a experimentat pe teren în acea zi. Nole nu pierduse nici una dintre cele trei întâlniri precedente cu Andy la Melbourne, inclusiv cele două finale deja disputate, iar coeficientul de încredere și-a spus cuvântul. Sârbul a început mai inspirat, reușind să pornească la drum cu setul unu câștigat. Mai apoi, însă, au venit manifestările de slăbiciune fizică, exprimate de Nole într-un limbaj corporal bizar, de marionetă smucită de un păpușar nevăzut în toate părțile. Profitând de întoarcerea de situație, Murray a câștigat al doilea set, dar de atunci încolo nu a mai arătat mare lucru, cedând finala în patru seturi, dintre care ultimul un bagel. Pe lângă toate astea, meciul a fost în întrerupt și de apariția pe teren a unor protestatari.

Flashback:

Garda cea nouă ar trebui să lungească urechile bine. Dacă Roger de Wimbledon şi Rafa de Roland Garros dau semne de bătrâneţe şi nevolnicie, Nole de Australia nu pleacă încă nicăieri.

Simona Halep și Jana Cepelova la sfîrșitul meciului de la Wimbledon. Foto: AELTC

4. Simona Halep vs. Jana Cepelova, turul unu, Wimbledon

(Cepelova def. Halep 5-7, 6-4, 6-3)

În toiul verii, Simona Halep a ajuns la Wimbledon purtând cu sine foarte multe necunoscute. Venind după o ieșire prematură la Roland Garros și după renunțarea la colaborarea cu antrenorul său de atunci, ea a dat, încă din primul tur, de o adversară care a știut să profite de fiecare oportunitate oferită. Jana Cepelova producea un upset de proporții, eliminând-o pe Simona, după ce acesta condusese cu un set la zero. Eliminarea rapidă a Simonei de la Londra în fața unei oponente mai slab cotate a produs, printre fani și comentatori deopotrivă, o mare de neliniști referitoare la direcția în care va evolua jocul său.

Flashback:

Iarba, […] așa cum mi-a fost dat să văd cu ochii mei, privind câteva meciuri live, este o suprafață neiertătoare. O greșeală venită la momentul inoportun poate să fie fatală. În mare, cred că asta este, de fapt, și versiunea cea mai corectă pentru înțelegerea meciului de azi. Simona nu a jucat rău, dar nu a jucat suficient de bine în momentele esențiale. Iar dintre sporturi, tenisul este probabil cel mai crud în ceea ce privește oportunitățile pierdute: dacă te joci prea mult cu ele, te vor ajunge din urmă, îți vor lua jocul și ți-l vor face fărâme ca pe mărgele de sticlă zdrobite de asfalt.

Simona Halep în timpul finalei cu Jelena Jankovic de la Indian Wells. Foto: bnpparibas.com.

3. Simona Halep vs. Jelena Jankovic, finală, Indian Wells

(Halep def. Jankovic 2-6, 7-5, 6-4)

Multe întorsături de situație am avut de trăit până să o vedem pe Simona cu trofeul de la Indian Wells în brațe. Jankovic a avut meciul în rachetă la sfârșitul setului doi, dar Simona și-a ridicat jocul exact când presiunea asupra ei a fost mai mare, reușind până la urmă să smulgă victoria din mâinile adversarei. Aceasta a glumit, la festivitatea de premiere, spunând că nu a mai putut, în cele din urmă, ține pasul cu Simona în ceea ce privește ritmul de joc, pentru că „ea este mai tânără”. Dincolo, însă, de tinerețe și de alergat, Simona a ajuns să obțină titlul cel mai mare al carierei sale în urma unui exercițiu colosal de voință, care ne-a ținut pe toți cu sufletul la gură mai bine de două ore și jumătate.

Flashback:

Această ediție a Indian Wells era menită, trebuia să fie povestea marii reîntoarceri triumfale a Serenei Williams. Era o poveste de iertare și ispășire deopotrivă, în care o mare sportivă și un mare turneu se regăseau și se făceau mai buni unul pe celălalt. Doar că retragerea Serenei din semifinală, cauzată de inflamația la genunchiul drept, a dat peste cap toată povestea, lăsând în urmă doar promisiunea unei noi încercări pe care Serena este dispusă să o facă la anul.

Dar a apărut în loc o nouă poveste, cea a Simonei. Nu numai că ea a obținut cel mai important titlu din carieră, că are deja trei turnee câștigate anul acesta și că le-a depășit pe Sharapova și pe Williams în Cursa pentru Singapore. La Indian Wells, turneu început în durerea unei tragedii personale, Simona Halep s-a regăsit pe sine așa cum își dorește să fie, așa cum ne dorim să fie – o luptătoare.

Rafael Nadal în timpul meciului cu Dustin Brown de la Wimbledon. Foto: AELTC.

2. Rafael Nadal vs. Dustin Brown, turul doi, Wimbledon

(Brown def. Nadal 7-5, 3-6, 6-4, 6-4)

Nadal și înfrângerile sale la Wimbledon, în stadiile incipiente, în fața unor adversari mult mai slab cotați decât el, au devenit un soi de leit motiv al ultimilor turnee disputate pe iarba londoneză. Rosol, Kyrgios, Darcis au fost, în anii trecuți, artizanii dramelor nadaliene la Londra. Anul acesta, a venit rândul unui tip la fel sau chiar mai pitoresc: Dustin Brown, specialist al jocului pe iarbă, care îl mai bătuse pe Nadal în singurul meci anterior jucat de cei doi, tot pe iarbă. Cu sânge rece, Dreddy l-a executat pe Rafa în patru seturi în care spaniolul a fost pur și simplu forțat să-și lase adversarul să conducă jocul, fiind redus, nu de puține ori, la statutul de simplu spectator al unui recital de serviciu-voleu venit din cealaltă parte a fileului.

Flashback:

Năzbâtiile, nonșalanța, improvizațiile lui Dustin nu aveau cum să fie puse în evidență mai bine decât de jocul greu adaptabil la schimbare al lui Nadal. Așa cum, de cealaltă parte, nivelul aproape paroxistic la care Rafa trăiește fiecare secundă, fiecare punct câștigat, fiecare victorie minusculă dintr-un meci, nu putea fi mai adecvat scos în relief decât de glacialitatea ascunsă în ochii lui Brown. La fel, rapiditatea, ca să nu spun impulsivitatea, din jocul lui Dreddy nu putea fi mai impresionantă decât prin comparație cu nevoia de așezare și de timp care caracterizează jocul lui Nadal.

Simona Halep primind vizita fizioterapeutei în timpul finalei de la Toronto cu Belinda Bencic. Foto: rogerscup.com.

1. Simona Halep vs. Belinda Bencic, finală, Toronto

(Bencic def. Halep 7-6, 6-7, 3-0)

Drama a început încă de la sfârșitul setului unu, când Simona a început să acuze dureri la piciorul stâng. În timpul setului doi, starea ei generală s-a agravat din cauza unei insolații suferite în timpul meciului. Arătând ca și cum era la capătul puterilor, aproape incapabilă să se mai țină pe picioare, Simona a rezistat eroic pe teren, iar când Belinda a servit pentru meci la 5-3 în al doilea set, a câștigat trei game-uri la rând. Mai apoi, a obținut tiebreak-ul setului secund la 4. Condusă cu 0-3 în decisiv, Simona a decis să se retragă, însă rezistența sa eroică din acea zi a fost deopotrivă motivațională și tulburătoare. Pe de o parte, a arătat cât de multe poate îndura un sportiv de elită în numele dorinței de a nu dezamăgi nicicând. Pe de altă parte, a arătat cât de multă presiune punem noi, publicul, pe jucătoarele și jucătorii de top în numele dorinței noastre de a-i vedea câștigând mereu.

Flashback:

Cred că sportivii cu adevărat mari ajung să învețe să țină în echilibru presiunile venite din partea fanilor și nevoia de a avea grijă, pe termen lung, de corpul și de mintea lor. În egală măsură, cred că fanii adevărați sunt cei care învață, în timp, să-și calibreze așteptările pe care le au de la sportivii pe care îi susțin.

Citește și Top 10 Meciuri Emoționante 2015.