Rafael Nadal d Mikhail Youzhnyi 67 62 61

Andy Murray, care astăzi a împlinit 27 de ani (Happy B-Day, Andy!) declara, în conferinţa de presă de după meciul său, că îşi doreşte să joace mâine în sferturi cu Nadal. În timp ce Andy împărtăşea cu jurnaliştii tortul primit, Rafa muncea din greu, pe un central devastat de aceleaşi tornade ca şi în zilele trecute, să-i îndeplinească dorinţa colegului sărbătorit.

Totul a început cum nu se poate mai bine. La fel ca în meciul cu Simon de aseară. Rafa a făcut break devreme în setul unu, reuşind nişte execuţii spectaculoase, nadaleşti în sunet şi în spirit. După ce a avut alte mingi de break nefructificate pe serviciul lui Youzhnyi, la 5-3, Rafa servea pentru set. Şi ce făcea? Îi dădea adversarului break-ul înapoi. Fix după modelul meciului cu Simon de aseară. Tiebreak-ul care a urmat a fost un joc de-a “uite Rafa, nu e Rafa”. Youzhyni a câştigat primele trei puncte, Rafa a revenit şi şi le-a adjudecat pe următoarele trei. După aia, parcă luat pe sus de rafalele tot mai puternice, a dispărut. De tot. Omul invizibil. Şi-a pierdut ambele puncte pe propriul serviciu, iar apoi s-a uitat neputincios cum Youzhnyi, cu figura lui de hienă oţelită, i-a furat de sub nas setul.

Din statisticile primului set, una ţipa cel mai tare că Rafa era plecat cu sorcova. Procentul punctelor câştigate cu al doilea serviciu. Care era undeva jos, foarte jos, la 33%. Iar lucrurile nu aveau să se îmbunătăţească pentru Rafa, căci setul doi începea pentru el la fel de catastrofal.

În primul game, Nadal face trei greşeli consecutive pe propriul serviciu, dându-i oportunitatea lui Youzhnyi să se desprindă încă din debut. Apoi reuşeşte patru puncte la rând. La următoarea minge, nu ajunge la o scurtă pusă de rus. Apoi face dublă greşeală. Apoi reuşeşte un hold. Obţine avantaj. După aceea trimite mingea în fileu. Egalitate. Apoi trimite iar mingea în fileu. Avantaj Youzhnyi. Camera de filmat focaliza pe una dintre sticlele lui Nadal căzute pe jos şi probabil că toată suflarea tenisistică şi-a zis: „A-ha. Uite unde era beleaua”. Între timp, Rafa vine la fileu, rusul îl ia la ţintă, Rafa nu mai are ce face şi-i cedează game-ul.

În momentele alea, cineva – persoană importantă pe Twitter – comenta aşa: „That awkward moment when you realize that at a certain point in his career Nadal will be just a regular guy on clay.” Mda. Va veni cu siguranţă acel moment, în care Rafa va deveni încă un alt jucător pe zgură, iar în game-ul al doilea el nici că arăta altfel decât un oarecare. Somebody that we used to know.

La 0-2, însă, acestui somebody that we used to know, i s-a întâmplat ceva. O fi fost orgoliul sau o fi fost un Youzhnyi în cădere. Mie mi s-a părut că Rafa şi-a scos pur şi simplu manualul de supravieţuitor şi a început să îi urmeze indicaţiile.

Indicaţia unu: Şterge cu buretele ce a fost şi tine cu dinţii de ce ai. Iar ceea ce Rafa are este forehandul în cross-court, executat fix din colţul terenului, cu un swing amplu. Aşa reuşea Nadal să îşi câştige primul game pe serviciu din setul trei: scoţând de la cutie un forehand în diagonală. Era unul dintre acele forehanduri care îi ies din inerţie şi pe care, probabil, ar fi în stare să le execute chiar dacă ar fi trezit în crucea nopţii, ar fi legat la ochi, ar avea în loc de rachetă o tigaie şi la tâmplă o armă.

Nadal

Indicaţia doi: Odată stabilită o bază, scoate-ţi şi celelalte unelte din kit-ul de supravieţuire. În cazul lui, forehandul în lung de linie. Cu el realiza şi rebreak-ul. Era 2-2. Iar de acolo înainte, Rafa nu s-a mai uitat înapoi. Câştiga setul doi după un hold enorm în game-ul cinci, după un alt forehand în cross-court pentru a se desprinde la 4-2, după al doilea hold enorm în timpul căruia se făceau două ore de joc şi după ce convertea a doua minge de set, pe serviciul adversarului.

Câştigase şase game-uri consecutive, dar nu avea să se oprească aici. Mai avea să câştige încă cinci, ajungând la un total de unsprezece (yeap, unsprezece) şi, până ajungea la scorul de 5-0 în setul trei, ajunsese să urmeze cu sfinţenie şi a treia indicaţie din manualul de supravieţuitor: foloseşte-ţi uneltele în timp ce ţii tot timpul ochii pe potenţialele pericole. Iar asta, în cazul nostru, s-a tradus aşa: scurtelor lui Youzhnyi, care îl chinuiseră tot meciul, Rafa a început să le răspundă cu contra-scurte bine executate, backhand-ului care îl scosese din poziţie atât de des la început i-a contrapus propriul backhand, dintr-o dată mai puţin anemic, iar forehand-ului care trimitea mingi zbârnâind pe lângă el, i-a răspuns cu o deplasare mult îmbunătăţită.

Jocul lui Rafa arăta dintr-o data aşa cum nu arătase încă la Foro Italico anul ăsta: solid şi fluid. Iar când spaniolul joacă aşa, nu ai decât să urli din toţi rărunchii când îţi mai reuşeşte şi ţie ceva. Exact asta a făcut şi Youzhnyi, la 5-0, 30-40, când servea pentru a rămâne în meci, iar Rafa returna cu rama şi irosea prima oportunitate de a se vedea în sferturi.

Nu avea să fie un set câştigat la zero, dar avea să fie un set câştigat cu 61. Rafa servea şi închidea încă un meci greu. În 24 de ore, a jucat şase seturi şi a stat pe teren şase ore. Va veni o zi când, fără îndoială, va arăta pe zgură precum un oarecare. Dar nu astăzi.

***
Ceilaţi jucători calificaţi în sferturi: Haas, care l-a trimis acasă pe Wawrinka, în trei seturi. Dimitrov, care l-a învins pe Berdych, tot în trei seturi. Raonic, care l-a scos pe Tsonga. Chardy, care a supravieţuit „blestemului lui Federer”, învingându-l pe Dodig. Djokovic, care a avut şi el nevoie de trei seturi pentru a trece de Kohlschreiber.

Sferturile pe tabloul masculin arată aşadar aşa:
Nadal vs Murray (Nu s-a mai văzut cei doi la ochi pe teren din 2011, la Tokyo, iar ăsta e un motiv suficient să ne uităm mâine la meci cu sufletul la gură.)
Haas vs Dimitrov (probabil meciul preferat al publicului local, care este înnebunit după reveruri cu o mână)
Raonic vs Chardy (meciul sfert finaliştilor improbabili)
Ferrer vs Djokovic (meciul oamenilor cu cea mai mare anduranţă din ATP)

Foto via ESPN.

About The Author

Leave a Reply

Your email address will not be published.